678 matches
-
Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trimite în lumea viselor pe neobservate. Și de acum încolo încă o lună de zile, n-au grija mâncării. Doamna cea bună îi duce zilnic pe balcon să ia o porție zdravănă de soare. Se cațără peste tot ca niște acrobați experimentați dar revin de fiecare dată în brațele pline de căldură ale doamnei. -M-am hotărât, zice doamna într-o zi însorită. A venit timpul să vă duc înapoi la stejarul din care ați căzut. Cât ați stat la mine, ați
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mineral. De aceea, apariția mâinii m-a uimit, de parcă ar fi ieșit din rocă. Mâna era într-o poziție nenaturală; presupun că, în celule, ferestrele sunt situate foarte sus, adâncite în zid. Deținutul trebuie să fi făcut un efort de acrobat, ba chiar contorsionat, ca să-și treacă brațul prin două rânduri de gratii, așa încât să-și fluture mâna în aer liber. Nu era un semn al unui deținut către mine, sau altcineva. Oricum, eu nu l-am considerat ca atare, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fata devenită femeie, dusă de mână, se simțea ridicol prin mulțimea de rafturi, aici e voie, aici nu e voie, aici poți intra, aici nu și la zidul morții dintre ea și lume, la poarta casei adăstau bărbați, motocicletele iubirii, acrobați care se balansau fără bară sau paletele de echilibru pe sârma fragilă dintre prezent și viitor, le admira curajul, dispăreau din trecutul ei, a fost, era, de fapt, acum, un prezent continuu, în care părinții erau o prezență continuă, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alt fel de adevăr, să crezi în el, afară e un alt fel de înăuntru, nu există un afară total, ci doar parțial, cel adevărat e numai în mintea ta, cu el poți jongla precum motociclistul de la zidul morții, precum acrobatul pe sârma fragilă, pe stâlpii bine ancorați, cu șpraițuri și contravântuiri calculate matematic, deși oricând o cifră rea, care nu vrea să intre în calcul, poate să răstoarne pătratul distanței, raza de balans, diametrul lumii și lumea poate fi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă apasă tot mai greu, nu înseamnă oare sedimentarea orelor care trec, așa cum aluviunile creează țărmul?! Dacă am de ce să mă agăț înseamnă că sunt un acrobat în siguranță. Dacă îmi va lipsi camera, mă agăț de lespede, dacă îmi va lipsi și aceasta, mă agăț de unda tractoare a iubirii, de forțele magnetice ale Planetei Iubirii, Mitică Petrache. Nu știu dacă tu mă mai știi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
moment în care turla principală depășise granițele universului Crucea Sfântă a iubirii atingând apele de cristal ale celuilalt cer încât spusele ei nu numai că prăbușiră tot turnul de ceruri aflat în echilibru, ca teancul de farfurii pe capul unui acrobat, dar treziră din amorțeală și timpul romantic în care se declina dragostea în Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Planificare în pregătirea sportivă. București: Renaissance, 2005, p. 12- 74. 4. Aftimiciuc O., Faur M. Jocuri ritmico muzicale. Timișoara: Universitatea de Vest, 2000, p. 5-20. 5. Aftimiciuc O, Ghetman S. Analiza rezultatelor metodei experimentale a educării artisticității la gimnaștii și acrobații circului. În: Actualități și perspective în educația fizică și sportivă de performanță: Conferința internațională de comunicări și referate științifice. Galați, 2003, p. 236-237. 6. Aftimiciuc O., Craijdan O. Capacitățile motrice ca o parte componentă a coordonării. În: Interdisciplinalitatea, fundament al
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
tot discursul funerar va răsuna? Vei asista la o acțiune de contraspionaj, dar vârsta ta fragedă te va scuti de orice responsabilitate. Vei învăța cu mine textul la care lucrează acum specialiștii. Acum vor fi reabilitați toți dansatorii, pictorii, poeții, acrobații, toți cei de care poporul își amintește încă. Iar dacă acțiunea de contraspionaj va reuși, revoluția va fi mică și suportabilă. — Deci nu m-am înșelat prea tare. — Deloc. Numai că n-o să danseze - mi-a spus Adél ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
talentatei lui neveste (Juanita del Pablo), care, ajutată de camerista ei (Diana Proletaria), și-o scotea la bătaie nu numai pentru soțul ei, dar și pentru cea mai mare parte a armatei lui, pentru cei câțiva servitori, pentru sclavi, eunuci, acrobați și, în final, pentru călăi. Spre sfârșitul filmului el o prinde pe Juanita asupra faptului și o aruncă într-o groapă cu lei care o înșfacă. Mă târam pe culoarul dintre scaune cu Orwell la subsuoară și cu halba în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă refer la neobișnuitul meu dar, ci la faptul că, după aprecierea dascălilor mei, sintetizam ceea ce, până atunci, fusese risipit în zeci, în sute, în mii de maeștri ai penelului. Un alt frate, Mijlociul - eu fiind primul născut -, era un acrobat fantastic. Realiza, tot la patru ani, numere de echilibristică nemaiîntâlnite. Momentul de vârf era mersul pe un fir de păianjen. Traversa, la nivelul etajului șapte, un bulevard! S-a crezut că e vorba de un fir de oțel. Veșnicele atacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
veșnicie și încă ceva pentru a izbuti pe măsura noastră. Și tot noi am fost aceia care am pus punct. Ne-am anihilat reciproc. Ne-am desființat. Fiecare a fost pentru ceilalți doi un Salieri. Eu am vrut să fiu acrobat și să scriu versuri, însă nu dovedeam nici un fel de înclinații pentru astfel de îndeletniciri. De altfel, pictura nu a fost pentru mine o mare pasiune, ci doar un mod particular de a-i chinui pe ceilalți doi. Pentru că Mijlociul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nici părinții nu izbuteau prea ușor. Ba chiar cu mare dificultate. Și nici nu erau convinși. Pentru mai multă siguranță, pe unul îl punea să spună câteva versuri, pe altul să meargă pe sârmă, iar pe ultimul să picteze. Dar acrobatul cădea de la primul pas, eu mâzgăleam aiurea un carton, iar Mezinul bolborosea cuvinte fără nici o noimă. Eram rotiți „pe ateliere” până se ajungea la o recunoaștere aproximativă. Nimic absolut, fiindcă, atunci când nu mai aveam încotro, ne încăieram, vorbiți dinainte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mirându-se ce bătrâni arătăm. Parcă am avea cincizeci de ani. Mai mulți, după aprecierea Mijlociului. Dinții au început să ni se clatine și suntem chinuiți de constipații rebele; am pleșuvit, iar despre chipurile noastre se discută numai în șoaptă. Acrobatul înjură ca un birjar. S-a îngrășat așa de tare, încât, pentru a-și menaja forțele, va trebui să folosească un scaun de invalid. Mezinul debitează toată ziua cuvinte neînțelese, explicând, în răstimpuri, că sunt contraversuri. Poezii de-a-ndoaselea. Ifose de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în pântecele mamei și în toate astrele zodiacului. Toate erau însă semne ale nenorocirii. În spatele lor venea, înlănțuit și înspăimântat, cel mai strălucitor cortegiu pe care Roma îl văzuse vreodată: sute de artiști, medici, arhitecți, poeți, preoți, muzicieni, servitori, bucătari, acrobați... toți cei de la curtea reginei Aegyptus-ului, cu veșmintele lor în toate culorile. Augustus îi adusese pe toți ca pe niște animale ciudate, care urmau să fie date ca hrană mulțimii de la Roma. Mama privea cu ochii măriți și, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Robert Vaughan, înger coșmaresc al autostrăzilor. Catherine era plecată pentru trei zile, participa la o conferință în Paris, și, din curiozitate, am dus-o pe Helen la o cursă automobilistică pe teren accidentat la stadionul din Northolt. Mai mulți șoferi acrobați din filmul lui Elizabeth Taylor aflat în producție la studiourile din Shepperton au făcut demonstrații de „conduceri infernale“. Biletele nedorite circulau de mama focului pe la studiouri și la propriile noastre birouri. Renata, care dezaproba aventura mea cu văduva omului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vedeam cum se ferește de gura lui Vaughan. Inhală fumul de țigară, ținându-și mâna peste prohabul lui. Vaughan se lăsă pe spate, cercetându-i trăsăturile mici cu o privire detașată, măsurându-i corpul de sus până jos ca un acrobat care calculează traversele și impacturile unei figuri de gimnastică ce necesită o mare cantitate de echipament complex. Își desfăcu fermoarul pantalonilor cu mâna dreaptă, apoi își arcui șoldurile în față pentru a-și elibera penisul. În vreme ce puneam mașina în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apropia de rampă și strîngea mîna actorului”. La rîndul său, Stephan Roll pledează bătăios împotriva „viziunii declamatorii și inerte a actorului” de tip clasic, exaltînd în termeni tipic futuriști „actorul-acrobat”, actorul „browning”, „sportiv” și „dansator”, cu mușchi de oțel („Actorul acrobat”). Articolele despre teatru ale lui B. Fundoianu sau interviurile realizate de M. Cosma în paginile Integral-ului aduc în prim-plan figuri ale unor inovatori precum Pirandello, Jacques Copeau sau Marinetti. Piesa lui Tzara Le Mouchoir de Nuages, reprezentată de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sgomotul etc. vor trăi în egală măsură prin ceea ce cinematograful are mai important, puterea de vizualitate. Sub imboldul acestei arte, umanitatea de pretutindeni va putea gusta în comun plăcerea unei emoții colective”. Un scurt text al lui Stephan Roll, „Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Un scurt text al lui Stephan Roll, „Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă. Pentru ele se cere actorul danțator pe acțiune, lumină, decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în conștiința colectivităților intuitive ca tipuri veșnice. Pentru că reprezintă un tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice, nici revizuirile vremii. Și cel din urmă avatar l-au găsit în cinema — comedienii acrobați”. În termenii lui Bahtin, cinematograful modern apare ca ultim avatar al unei culturi a Carnavalului. Un Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom Mix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul”, adăugase în bătaie de joc, într-o zi, când rivalul său nu era de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și mărturisesc că am tresărit. Dacă tot se găsea un fost acrobat printre bătrâni, aș fi preferat să nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu se îndrăgostească de Mopsul”, adăugase în bătaie de joc, într-o zi, când rivalul său nu era de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și mărturisesc că am tresărit. Dacă tot se găsea un fost acrobat printre bătrâni, aș fi preferat să nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]