569,274 matches
-
erau de multe ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată a interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză a conștiinței creatoare de muzică. Desprinsă de actul redării și păstrată în mediul steril al unei mecanici abstracte, compoziția devine tehnologie: un fenomen elitist, lipsit de reală capacitate de a se
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză a conștiinței creatoare de muzică. Desprinsă de actul redării și păstrată în mediul steril al unei mecanici abstracte, compoziția devine tehnologie: un fenomen elitist, lipsit de reală capacitate de a se înnoi. Contactul cu realitatea interpretativă, cu muzica în stadiul de formare, de izbucnire din suflet, în fapt
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
însemnările pe care ținea să le treacă în caietele lui. Cel mult ți-ai fi putut spune că, de vreme ce continua să facă filozofie, o făcea sub forma orală a unei gîndiri spontane și intermitente, a cărei miză se consuma odată cu actul viu al desfășurării ei. Dragomir nu credea în virtuțile scrisului și în putința lui de a surprinde gîndirea unui om. Pentru el, scrisul era forma inertă de consemnare a unor idei regizate, niște idei care, așezate în rînduri și ordonate
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
originar al personalității sale: "Concepând istoria ca teatru, Iorga impune elementelor ei caracteristice să fie integrate într-o construcție dinamică" - afirmă criticul în sinteza sa din 1991. În viziunea sa grandioasă, Iorga înfățișează "tragedia acestui neam omenesc", desfășurată în scene, acte și conflicte, susținute de personaje fabuloase. Lui I. Negoițescu nu-i place memorialistica din O viață de om sau din Oameni cari au fost, pentru că portretele nu au vivacitate și consideră, concluziv, că "din atâta putere expresivă, din atâta operă
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
întocmi o scrisoare și încercarea de a anticipa efectul pe care rîndurile ei aveau s-o aibă - toate aceste variabile s-au dus pe apa Sîmbetei. Eficiența comunicării din zilele noastre, scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
lui Ion Caraion. Citirea la vremea respectivă a acestei atât de grave afirmații a Dvs. cu ireparabile consecințe, ea rămânând consemnată într-un important document ca Jurnalul Dnei Monica Lovinescu, afirmații care, în mod normal, se fac însoțite numai de acte probatorii, m-a obligat să public în România literară, nr. 42, din 20 oct. 2005, o "Precizare". În cazul în care nu ați citit-o, vă informez ce conținea printre altele: - În emisiunea Dlui Arachelian, din 12/II/2001, de la
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]
-
aceste grave și repetate acuzații aduse de Dvs. memoriei tatălui meu, niciodată susținute și de documente doveditoare statutului de "informator" și "denunțător" al lui Vladimir Streinu, acestea se reduc la: 1) o afirmație a Dvs., fără a fi însoțită de acte probatorii, transmis telefonic la Paris, în 1996, familiei Lovinescu-Ierunca; 2) repetarea afirmației în 1998, de data asta direct familiei Lovinescu-Ierunca, că Vladimir Streinu, asemeni lui Ion Caraion, era "și el informator", cu "contract", dar, mai puțin "pornit". Și de data
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]
-
scriituri cucernice, ferind-o de excesul blajinității predicatoare, făcînd-o să sune mai convingător. Dar smerenia lui Ioan Pintea nu-și dezvăluie decît ocazional fața "îndîrjită", prezentîndu-se îndeobște ca o contrapondere a orgoliului auctorial atît de răspîndit, ca o izbăvire în act scriptic. "Smerenia covîrșește păcatele noastre și ne ridică, iar mîndria ne apasă sufletele spre pămînt și ne coboară", glăsuia Sfîntul Ioan Gură de Aur. în paralel cu supunerea datorată divinului, autorul jurnalului înțelege a se pleca cu gratitudine în fața celor
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
majoră o problemă obsedantă. Umorul nativ funcționează intens, dar cu sens contrar. Râde pentru că a pierdut totul. Spaima de ratare se cere compensată. Se înșeală cu bună știință când își exersează cu voluptate gândirea umoristică. Știe că "râsul e un act nerentabil și chiar riscant", dar găsește în el o formă de revanșă. Candid, personajul central din Adio, Europa!, e victima râsului său cunoscător, cu îndreptățire superior. Zeci și sute de propoziții sau întregi analize ale râsului pot fi excerptate din
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
și personajul lui Kundera, "diavolul sugera absurditatea lucrurilor". Candid râdea pentru că eroarea din afiș răzbuna involuntar revolta lui mocnită, ignorând prezența, în spatele lui, a "agenților auriculari". Râsul lui a fost considerat un grav delict politic; "a râs independent de un act oficial - mai mult decât atât: a râs de un nume sacru, intangibil". Poate îl plătise cineva? Capitolul IV al romanului, deschis în stil sadovenian cu un rezumat al conținutului, avertizează asupra întârzierii, pe un număr bun de pagini, asupra râsului
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
cum e cea a lui Bergson și altele. Exact ca în viața reală a lui Gary, și Candid crede că își poate îmblânzi anchetatorii jucându-le în față spectacolul științei lui, lămurindu-i, ca un psiholog, că "râsul e un act de eliberare. Iluzorie, cu consecințe, totuși de eliberare". în dialog cu Sommer face o istorie erudită a râsului, sfârșind prin a crede că bietul homo ridens, folosește acest act rezervat numai lui, și ca semn de luciditate, dar și ca
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
științei lui, lămurindu-i, ca un psiholog, că "râsul e un act de eliberare. Iluzorie, cu consecințe, totuși de eliberare". în dialog cu Sommer face o istorie erudită a râsului, sfârșind prin a crede că bietul homo ridens, folosește acest act rezervat numai lui, și ca semn de luciditate, dar și ca "opozant politic al plânsului". Speculațiile pe temă sunt nenumărate și ele ar putea să pară un episod parazitar al romanului, dacă râsul lui Candid nu i-ar fi declanșat
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
da' parcă preaaaa... A pronunțat cineva cuvântul macabru? Nu? Mă rog... Până una-alta, publicitate pe TVR1 - materialul didactic de calitate - scheletul... și revenim imediat, cum ne liniștesc mai toți moderatorii talk-show-urilor, speriați că altfel telespectatorii s-ar deda la acte iresponsabile, cum ar fi sinuciderile în grupuri organizate... Nu e cazul, eventuale suiciduri pot avea loc, doar dacă televiziunile vor continua să transmită grămada de emisiuni de acest fel, cele mai multe de-o inutilitate într-adevăr impresionantă, sau/și alunecări spre
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
pentru că sunt simboluri religioase prezente în Biblie - atît în Vechiul, cît și în Noul Testament - și în scrierile Bisericii; apar așadar în repetate rînduri și în primele noastre traduceri din Psalmi, în Codicele Voronețean, în tipăriturile lui Coresi. Dar și primele acte și documente le conțin, pentru că via și vinul, în ipostaze mai pămîntești, reprezentau bunuri de preț ale vieții cotidiene; astfel, într-un inventar redactat în română de la 1588 aflăm că Mănăstirea Galata avea 5 falce de vie, iar în pivnițe
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
bază. Dar, ca și în cazul utilitarismului (despre care am scris în România literară nr. 32/2003 și 46/2005), poezia nu trebuie să devină atît de facilă, iar "prietenoasă" nu înseamnă "ușuratică". Compromisul necesar comunicării sigure, univoce e un act disperat și nicidecum o cale de revitalizare a discursului poetic. Preluînd aberantele teorii urmanoviene, Diana Geacăr scrie în textul din antologia Colocviului tinerilor scriitori despre limbajul simplificat, de apropierea de cititor, de sensibilizarea lui, de evitarea imaginilor violente... Însă explicitul
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
și vis, între halucinație și reflecție, între resemnare și disperare: "sînt o doamnă care poartă corsete în pat/ bărbații mei sînt bucăți de gips/ alături de care stau nemișcată/ avem o iubire rigidă pe care o las să aștepte/ fals în acte. am vertebre așezate împotriva naturii/ nu mi-a văzut nimeni trupul din care copiii ies prin capota aurie pe care o port/ deasupra pîntecului" (Ghipsuri de flori). Problemele de fertilitate (,maternitatea mea e moarte/ în pîntecul surogat/ placenta e un
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
stat sau al ordinii de drept. E o prejudecată să credem că legea este dreaptă și că în ea găsim ceva din natura echitabilă a convenției sociale. Justiția nu este o instanță impersonală și nepărtinitoare, dimpotrivă, ea este expresia unui act de partizanat politic. O lege, înainte de a deveni act juridic, adică act normativ menit a influența comportamentul oamenilor, a fost un act politic. Cu alte cuvinte, orice lege începe prin a fi politică și sfîrșește prin a fi juridică: ea
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
să credem că legea este dreaptă și că în ea găsim ceva din natura echitabilă a convenției sociale. Justiția nu este o instanță impersonală și nepărtinitoare, dimpotrivă, ea este expresia unui act de partizanat politic. O lege, înainte de a deveni act juridic, adică act normativ menit a influența comportamentul oamenilor, a fost un act politic. Cu alte cuvinte, orice lege începe prin a fi politică și sfîrșește prin a fi juridică: ea este făcută de politician, dar este aplicată de juriști
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
legea este dreaptă și că în ea găsim ceva din natura echitabilă a convenției sociale. Justiția nu este o instanță impersonală și nepărtinitoare, dimpotrivă, ea este expresia unui act de partizanat politic. O lege, înainte de a deveni act juridic, adică act normativ menit a influența comportamentul oamenilor, a fost un act politic. Cu alte cuvinte, orice lege începe prin a fi politică și sfîrșește prin a fi juridică: ea este făcută de politician, dar este aplicată de juriști. Iar cei care
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
natura echitabilă a convenției sociale. Justiția nu este o instanță impersonală și nepărtinitoare, dimpotrivă, ea este expresia unui act de partizanat politic. O lege, înainte de a deveni act juridic, adică act normativ menit a influența comportamentul oamenilor, a fost un act politic. Cu alte cuvinte, orice lege începe prin a fi politică și sfîrșește prin a fi juridică: ea este făcută de politician, dar este aplicată de juriști. Iar cei care fac legile - parlamentarii - sînt partizanii unei anumite concepții despre lume
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
și mai nocivă dintre ele este, zic eu, diletantismul. G. R.: Care ar fi notele definitorii ale diletantului politic? Șt. C.: Faptul de a se angaja pe un drum fără a ști unde duce, faptul de a comite gesturi sau acte fără a le cîntări consecințele, faptul de a sacrifica ziua de mîine în favoarea zilei de azi... Maxima omului politic adevărat ar trebui să fie adagiul latin: "Quid-quid ages, prudenter agas et respice finem" (tot ce faci, fă cu prudență și
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
R.: în ce măsură ai reușit să o faci, sau măcar ai încercat, prin lansarea Partidului Liber-Schimbist? Șt. C.: Partidul Liber-Schimbist n-a fost lansat de mine, ci de Octavian Andronic, prin publicarea, în ziarul Libertatea, a manifestului de la 6 februarie 1990, actul de naștere al insolitei formațiuni politice. Eu am aderat prin telefon a doua zi, fiind ulterior ales președinte al comitetului provizoriu în adunarea de constituire de la 18 februarie, respectiv președinte al Consiliului Director în congresul de la 8 aprilie. în alegerile
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
tentativă de a-și calma nervul năbădăios. Marin Mincu dovedește o excelentă opinie de sine, comparabil în astă privință cu Adrian Marino și cu Nicolae Breban. Bombîndu-și pieptul, ține a ne reaminti mereu meritele proprii: "hărțuitťde multiplele mele implicări în actul literar, m-am trezit, precum Heliade, salahorind din greu pe mai multe șantiere (poezie, roman, traduceri, eseu)" sau: "atenție! - nu trebuie să se uite că, în ordine cronoligică, de la debutul editorial din 1969, acesta este al XV-lea volum al
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
emoțională mai mult decît imaginea cît de cît reală a adversarului ce urmează a fi neapărat doborît de pe cal cu lancea negației. în schimb, sîntem alături de Martin Mincu cînd acesta ia apărarea atît de injuriatului Paul Goma (e acum un act de curaj să scrii astfel): Fiind singurul dizident/ opozant autentic, Paul Goma a devenit un individ incomod pentru impostura unor dizidenți fruntași post ce vor să schimbe datele reale, falsificîndu-le; pentru a izbuti în acest act de substituire au decis
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Goma (e acum un act de curaj să scrii astfel): Fiind singurul dizident/ opozant autentic, Paul Goma a devenit un individ incomod pentru impostura unor dizidenți fruntași post ce vor să schimbe datele reale, falsificîndu-le; pentru a izbuti în acest act de substituire au decis că Paul Goma trebuie declarat autor fără talent, șters din documente și deposedat de faptele sale în modul cel mai deșănțat cu putință. Astfel, Editura Humanitas în colaborare cu Academia Civică publică traducerea Cărții negre a
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]