866 matches
-
că, În componenta situație a contextului, nu numai contextul fizic joacă un rol important În interpretare, ci și contextele psihologice ale actanților. Precizia mesajului este asigurată, În cazul comunicării contextuale, printre altele, de calitatea, de natura spațiului psihologic Împărtășit de către actanți. Un mesaj poate fi recuperat cu exactitate Într-un spațiu comun al unor ipoteze clare și foarte puternice cum ar fi cunoștințele profesionale, sau poate fi ambiguu, atunci când ipotezele necesare interpretării fac parte din spațiul cunoștințelor generale ale participanților la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ch/senses/linge/moeschler/publication pdf/gric .pdf, p. 7 referință </ref>. În multe dintre lucrările anterioare teoriei pertinenței, așa cum am arătat deja, contextul era perceput ca un element invariabil, anterior enunțării, compus În principal din locul (mediul fizic), timpul și actanții implicați În actul de comunicare. El servea În special sarcinii de stabilire a referenților și Își Încheia rolul odată cu identificarea acestora. Această viziune era În strânsă dependență de modul În care era concepută semnificația enunțului. Pentru Sperber și Wilson, influențaȚi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ar părea, la prima vedere, că el nu poate face acest lucru decât dacă știe ce știe interlocutorul, adică, dacă contextul locutorului și interlocutorului se suprapun Într-o anumită măsură, au În comun o anumită cantitate de informații și ambii actanți sunt conștienți de acest lucru (fiecare știe că celălalt știe că el știe). Această teorie a cunoștințelor comune are la bază ideea conform căreia „comunicarea verbală nu este posibilă decât dacă ea se bazează pe un anumit număr de fapte
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cât și interlocutorului (adică ipotezele ce pot rezulta din percepție, din memorie, sau prin inferență). Așadar, despre acest context care condiționează reușita unui act de comunicare nu se mai poate spune că este alcătuit din ipoteze identice, comune celor doi actanți, ci din ipoteze ce pot fi percepute, accesate sau inferate În egală măsură de către aceștia. Contextele a doi indivizi nu pot fi identice, chiar dacă aceștia trăiesc În același mediu fizic, deoarece capacitățile lor cognitive (perceptive, de memorare, inferențiale) nu sunt
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
locutor. Receptarea intenției de comunicare se realizează prin selectarea celui mai pertinent stimul produs În mediul fizic imediat perceptibil al interlocutorului. Ceea ce ne interesează În această primă etapă a actului de comunicare este cum reușește interpretul (fiecare din cei doi actanți este la rândul lui interpret) să-și dea seama că, În multitudinea de stimuli pe care, la un moment dat, Îi percepe (procesul de percepție fiind involuntar) există anumiți stimuli care, nu numai că Îi sunt adresați lui intenționat de către
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care ipotezele rezultate din mediul fizic imediat perceptibil joacă un rol determinant - În convorbirea față-Înfață, semnele non verbale sunt cele care vehiculează, cu precădere, informația necesară identificării adresantului. Cumpărătorul C: Sunt dulci pepenii? Vânzătorul V: Apoi, pe căldura asta! Primul actant aflat În postura de interpret este vânzătorul. La momentul t0 al producerii enunțului de către cumpărătorul C, În mediul fizic imediat Împărtășit de cei doi, se mai produc următorii stimuli: un alt vânzător, V1, vecin de tejghea cu V, rostește propoziția
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Ai un foc?; un alt cumpărător, C1, aflat lângă cel care a produs enunțul supus analizei, dar orientat cu privirea spre o altă direcție decât spre vânzătorul V, rostește propoziția Cât e kilogramul de gogoșari?; de undeva din apropierea celor doi actanți se aude enunțul S-a Întors protagonistul. Conform teoriei pertinenței, dintre toți stimulii perceptibili la momentul enunțului (inclusiv enunțul), interpretul va selecta automat, prin acțiunea unor module specializate, acel stimul care este, În acel moment, cel mai pertinent, adică acela
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care se desfășoară schimbul verbal, ci ca un set de ipoteze asupra acestui mediu. Dacă el ar fi format din obiecte reale, atunci ar fi relativ constant (cel puțin pe perioada desfășurării schimbului) și ar funcționa independent de cei doi actanți. Ca set de ipoteze, contextul reprezintă o stare psihologică și În consecință depinde de capacitățile psihologice ale interpretului. Dacă vânzătorul V nu vede bine (să presupunem că poartă ochelari, dar la momentul t0 este fără ei), există riscul ca ipotezele
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
consecință, interpretul este obligat, de prezumția de pertinență, să caute ipoteze ajutătoare În altă parte, adică În memoria de scurtă durată, unde sunt depozitate ipotezele rezultate din interpretarea enunțurilor anterioare, sau În cea enciclopedică. Să ne imaginăm că cei doi actanți au mai avut un schimb verbal cu ceva timp Înaintea celui analizat. În aceste condiții, interpretul va accesa automat intrarea enciclopedică a conceptului a Întoarce unde va găsi următoarea ipoteză recentă (ce reprezintă interpretarea unui enunț produs de mama sa
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
apropierea vânzătorului V. Răspunsul vânzătorului este Apoi pe căldura asta! Cumpărătorul C, aflat În postura de interpret, Întâmpină o dificultate legată de identificarea referentului conceptului căldură. Există doi indici verbali care trimit spre căldura ce se poate percepe de către ambii actanți la momentul t0 În mediul fizic al derulării schimbului verbal: articolul hotărît - a și adjectivul demonstrativ asta. Semnificația lingvistică a sintagmei căldura asta (coroborată cu intonația enunțului) este că, acolo, În mediul fizic În care se desfășoară actul de comunicare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
semnificația lingvistică a enunțului, B trebuie să contextualizeze cele două forme logice pentru a o selecta pe cea mai pertinentă. Dezambiguizarea se realizează simultan cu atribuirea referenților. Să ne imaginăm situația În care ipoteza că, În mediul fizic extins comun actanților, se află un criminal În serie face parte din contextul pe care cei doi Îl Împărtășesc. În lipsa altor ipoteze construite pe baza perceperii unor stimuli din mediul fizic imediat În care se desfășoară schimbul verbal, B va selecta automat forma
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
departe de a se opri la denunțarea iraționalității războiului din perspectivă utilitariană și, cu atât mai mult, departe de a anunța imposibilitatea sa, avertizează asupra pericolului lărgirii prăpastiei ce separă realitatea disfuncționalității războiului ca instrument al politicii externe și persistența actanților politici în a continua practicarea relațiilor internaționale prin intermediul războiului (Osiander, 1998, pp. 416-418). b. Rolul naturii umane în propunerile internaționalismului liberal interbelic Descrierea locului ocupat de natura umană în gândirea liberală a începutului de secol XX, așa cum apare ea în
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
poziții pe un traseu care trece de la destabilizarea echilibrului inițial la un nou echilibru. În ordinea desfășurării parcursului narativ, aceste funcții sunt evenimentul destabilizator (A sau a), solicitarea ca cineva să amelioreze situația (A sau a) (B), decizia actantului-C/C-actant de a ameliora (A sau a), primul demers al actantuluiC de a ameliora (A sau a) (C’), testarea actantului-C ( D), răspunsul actanului-C la testare (E), solicitarea de către actantul-C a împuternicirii (F), actantul-C ajunge la locul și timpul potrivit pentru a
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
rochie neagră manifestă, în acest context, o mișcare în aceeași măsură retensivă și protensivă rămânând, în același timp, în planul apropiat. Se naște astfel un ritm al imagii, construit pe două poziții, pe care semiotica tensivă îl descrie în termenii actanților poziționali. Se naște o structură care pune bazele unei perspective reversibile și în care valorile se echilibrează mutual. În secvența Protension et rétension Beyaert continuă analiza perspectivei reversibile care, în accepția ei, constituie premisa descrierii tensive a spațiului matissian caracterizat
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și potrivit unui comentariu al artistului, în dreapta se află Marguerite. Beyaert observă că această simplificare de ordin narativ este interpretabilă ca dezinvestire a actorilor proeminenți, ca lipsire a acestora de rolurile tematice și reducere a lor la statutul generic de actanți. Această prăbușire tematică a personajelor este însoțită, în mod semnificativ, de o punere în evidență a actanților minori motivul decorativ, vasul de flori și vânăta de dimensiuni mici și de o răsturnare valorică a acestora. În această ordine de idei
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
narativ este interpretabilă ca dezinvestire a actorilor proeminenți, ca lipsire a acestora de rolurile tematice și reducere a lor la statutul generic de actanți. Această prăbușire tematică a personajelor este însoțită, în mod semnificativ, de o punere în evidență a actanților minori motivul decorativ, vasul de flori și vânăta de dimensiuni mici și de o răsturnare valorică a acestora. În această ordine de idei, dispunerea florală de pe fundalul pânzei La famille du peintre care ar fi rămas, în viziunea perspectivei lineare
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
cu figurile seriale și de ornament. Autoarea observă că tablourile lui Matisse creează privitorului impresia accentuată a pierderii reperelor topologice și axiologice. În acest vertige al receptării, actorii antropomorfi din La famille du peintre sunt favorizați de manifestarea constant monocromatică, actanților li se distribuie același grad de prezență, cantitățile și calitățile cromatice sunt aproximativ aceleași și faptele tensive au aproape aceeași intensitate. Beyaert lansează în aceste condiții ipoteza existenței, la Matisse, a serialității figurilor imaginale ca în Interieur aux aubergines, unde
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
obiecte caracterizate și cunoscute dar semnificația și folosirea lor obișnuită sunt neglijate în asemenea situații pentru a păstra doar ordinea și reacțiile mutuale”. Beyaert crede, în acest context, că pentru observator, motivele figurative nu pot fi reduse la ipostaza de actanți poziționali, decât prin defigurare. În ultima parte a studiului, „Éprouver” les sensations, Beyaert se referă la observatorul aflat în relație vizuală cu tablourile lui Matisse căruia i se atribuie o dublă competență: una de corp cognitiv / corps cognitifreconstituind scena narativă
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
observațiile referitoare la tensivitatea din aglomerarea de tensiuni din pânzele lui Matisse, la prezența picturală din tablouri fragmentată și repartizează echilibrat între toate figurile imaginii, la ritmul imaginii, construit pe două poziții pe care semiotica tensivă îl descrie în termenii actanților poziționali, la prezența/présence ca modalitate potențială din tablourile matissiene, la prezența de tip intensiv/présence intensive, valorile prezenței distribuite în mod echitabil și la posibilitatea de a resimți, de a trăi experiența senzorială, dincolo de nivelul observației. Prin comentariile traversate
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
spectrul greimasian este trăită prin analiza plajelor picturale instabile și agitate, prin studiul aglomerărilor de tensiuni, prin prezențele picturale fragmentate și repartizate echilibrat între toate figurile imaginii prin felul în care este studiată continuitatea cromatică, prin ritmul imaginii generat de actanții poziționali, prin prezență/présence ca modalitate potențială sau prin prăbușirea tematică a personajelor. Toate aceste moduri de a-fi-împreună-cu lumea spectrului duc, așa cum ar spune Derrida, spre o supra viețuire a lui Greimas, spre o urmare față de care viața și moartea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
suflet, nici corp de comentariu textual, și una și cealaltă, ființare-textuală-aici a unui Greimas absent, ceva între ceva și Greimas. Ceva care este rigoarea, competența astronomică, parcursul narativ parțial, și nu altceva, Ceva care este tensiunea picturală, prezența fragmentară sau actantul pozițional și nu altceva. Fiecare din aceste momente fantomale, așa cum apar în comentariile lui Corrain și Beyaert, adaugă spectrului lui Greimas o dimensiune suplimentară, adaugă o acumulare de straturi fantomatice: „nu prin revenirea la corpul viu din care au fost
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Painting and Photography, la acest aspect, Emma Kafalenos disociază, cu intenția de a accentua caracterul provizoriu al narațiunii în imagine, conceptele narrative și narrative implications. În accepția ei, narațiunea implică un sjuzet, o fabula, cel puțin două evenimente și un actant recurrent. Implicațiile narative sunt atribute potențiale ale imaginii densificate în discursul scenelor statice ale vizualității. Ele înfățișează: “o întâmplare semnificativă dintr-o secvență și...actul unei prezențe antropomorfice” și valorifică acea: “bogăție ascunsă” la care se referă Wendy Steiner în
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
obligațiile care însoțesc fiecare funcție din administrația locală influențează comportamentul indivizilor care dețin acea funcție și îndrumă acțiunea acestora într-o direcție sau alta. Întrebările principale la care îmi propun să răspund sunt: ce impact are cadrul instituțional asupra comportamentului actanților din administrație? Cum influențează regulile existente relațiile dintre actorii politici la nivel local? Ce impact au instituțiile asupra modului în care se ia decizia la acest nivel? Abordarea pe care o folosesc în încercarea de a răspunde acestor întrebări este
Modelul actorilor cu putere de veto şi relaţiile instituţionale dintre partidele politice în administraţia locală. In: Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
lor plac. Activitatea profesorului se va restrânge, acesta ființând ca un simplu supraveghetor și însoțitor al inițiativelor elevilor. Se ajunge astfel la o fetișizare a raportului profesor - elev, la o disimetrie exagerată în favoarea elevului). * relații de tip autocratic (profesorul este actantul principal, aproape exclusiv, al relației didactice. Raportul este viciat prin unidirecționalitatea lui: doar profesorul comunică, de la el merg ideile, părerile, valorizările; lui îi revine inițiativa comunicării, ele are întotdeauna dreptate (magister dixit). Elevul este privit ca obiect inert, ca ființă
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
termenul libertate este utilizat generic, se urmărește în general libertatea de opțiune. Însă și libertatea de opțiune este o chestiune ce mai trebuie analizată. Pentru că libertatea de opțiune nu este o libertate relațională, ea nu face decât să confrunte un actant cu alternativele unui curs de acțiune. Libertatea politică este, în schimb, o libertate relațională, ea apare în cazul acelor actanți sociali ale căror libertăți trebuie să coexiste reciproc. Jean Jeaques Rousseau nu prezenta o concepție nouă despre libertate. Îi făcea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]