41,563 matches
-
a unui cinism de o eleganță care șochează. Cred că s-a muncit enorm, dar nebunia lui Harm "interpretat" de Tocilescu a contaminat pe toată lumea, actori, compozitor, scenograf, cor, spectatori. Și revelația mare, din punctul meu de vedere, este performanța actorilor, a felului în care și-au lucrat vocile ca să cînte live două ore și ceva. În școala de teatru nu s-a făcut și nu se face, la acest nivel, o asemenea pregătire. Dacă Tocilescu este un ahtiat de muzică
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al sunetelor cîntă și joacă, impecabil, actorii lui Tocilescu. Impecabil. Nu am crezut, de pildă, deși îl văd jucînd, onest, de atîția ani, dar fără reliefuri semnificative, nu am crezut că Vlad Ivanov poate să construiască așa o performanță, o armonie între voce, extraordinară, și expresivitatea trupului
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
cu farmec scenic. Șerban Cellea, de asemenea, m-a surprins ca voce, în primul rînd, și el cu o partitură grea. Morga personajului său Piotr Nikolaevici, demonstrativ, ca orice acuzator fără substanță, și vulnerabil cît încape, nu-l părăsește pe actor nici o secundă, provocînd un tip de umor de o mare finețe. Două personaje destul de palide în text, fără vînă, Mămica și Tăticul, devin aici sarea și piperul, în doze bine cîntărite, datorită Virginiei Mirea și lui Mihai Constantin, care aduc
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
de sensibilitate și forță, de haz nebun din învîrtitul ochilor sau al sabiei, din vîslitul tandru și absent al bărcii pe ape imaginare, din felul în care este purtată o căciulă imensă, imensă, ea în sine un personaj, parcă. Fiecare actor din acestă distribuție este extraordinar, iar efortul unor astfel de roluri cîntate nici nu se simte. Se simte doar bucuria a ceea ce fac, a faptului că sînt împreună și formează o trupă. Care se intuiește, care se simte, care se
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
obsesie ca o femeie îndrăgostită. Pe de altă parte, trebuie spus sus și tare că Winterbottom și-a asumat un risc consistent. Printre cei care se ocupă de ecranizare, nu toți au citit cartea, categorie în care se încadrează și actorul principal. Cineastul ar fi trebuit deci să se aștepte ca o foarte mică porție a publicului să fie familiară cu Laurence Sterne. Aici intervine tupeul regizorului: dacă nu știi cartea, te alegi cu jumătate de distracție, chiar dacă pelicula mai face
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
a fost ușoară: lupta pentru diferite cauze a ținut-o uneori departe de copii, adică de cele două fiice, Natasha și Joely, plus fiul Carlo (actualmente regizor, autorul Febrei care a fost proiectată onorific la TIFF), rezultat din relația cu actorul Franco Nero. A fost căsătorită cu Tony Richardson, un regizor bisexual, care a murit de Sida. Actrița își amintea șocată - la conferința de presă - că în timp ce soțul ei murea de această boală, nimeni nu știa prea mult despre ea. Vanessa
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
pot părea grosolane, dar la vîrsta mea trebuie să fixezi niște parametri". În fine, iată ce vă pot oferi în schimbul ordaliei. - Care credeți că este cea mai dificilă situație în teatru/film, din punct de vedere thespian? - Cred că orice actor îți va da acest răspuns. Eschil, Sofocle și Euripide sînt dificili în termeni de traducere, de interpretare, de producție, pînă și de locul unde producția e plasată. Nici un rol din lungmetraje n-a fost la fel de solicitant. De altfel, piesele grecești
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
în cele mai îngrozitoare filme posibile. (Atenție cetitoriule! Acestea le spune aceeași actriță care a jucat în 1971 în Troienele adaptate după Euripide ale lui Michael Cacoyannis. Co-starurile erau Irene Papas și Katharine Hepburn). Oricum, mi se pare că un actor trebuie să depună la fel de mult efort, să fie la fel de implicat și de atent indiferent de scenariu. - Cu ce regizor ați colaborat cel mai bine? - N-aș putea alege unul singur. Am fost foarte norocoasă, am lucrat cu cei mai buni
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
jucat în numeroase adaptări ale unor romane sau piese celebre? Aveți vreo slăbiciune pentru ele? Mă gîndesc, de pildă, la Pescărușul lui Cehov sau la Doamna Dalloway, ecranizarea romanului de Virginia Woolf... - Nu. Din punctul meu de vedere, meseria de actor nu are nimic de-a face cu ceea ce prefer sau cu ceea ce nu prefer. Încerc să uit de personalitatea mea și să intru în pielea personajului cît de mult pot, aceasta este principala mea responsabilitate. În ceea ce privește rolul Clarissei Dalloway, scenarista
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
plină de romanitate și de tristețe... Aici se vine ca la Mecca. Se vine din susul sau din josul apei. Se vine înot, cu barca, cu șalupa, pe jos sau cu mașina. În fiecare zi sosesc oameni de știință, scriitori, actori, ageamii, turiști, pescari, marinari, îndrăgostiți, ziariști și căutători de obiecte rare. Totul se petrece ca-ntr-o poveste cu mulți, foarte mulți eroi. Și doar unul singur semnifică binele - arheologul și cercetătorul științific, Petre Diaconu. Iar noi, în acea zi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
a sensibiliza, parcă, receptivitatea miilor de oameni ce se cern pe aici. Iar aici se vine din susul sau din josul apei. Se vine înot, cu barca, cu șalupa, pe jos sau cu mașina. În fiecare zi sosesc scriitori, visători, actori, ageamii, turiști, ziariști, pescari, marinari și tot mai puțin îndrăgostiți!... Totul se petrece ca într-o poveste, cu un loc în care nu se întâmplă nimic pentru că prea multă lume este amestecată și interesată. Numai un om vine și în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
16 august, binecunoscută scenă plutitoare a găzduit artiști în plină ascensiune dar și nume deja consacrate printre care Mihai Trăistariu, Baroq, Alyanna, Adoră, Adriana Gavrilă, prezentări de modă marca FashionTV România, dar și multe alte surprize. În prima seară, tineri actori, absolvenți UNATC au jucat la Casa de Cultură din Mangalia, în cadrul Galei Callatis Comedy, o comedie savuroasa, „Intrigantul”, ce s-a bucurat de un mare succes. Printre spectator i-am remarcat aplaudând furtunos pe actrița Monica Davidescu și Aurelian Temișan
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94294_a_95586]
-
Callatis” a avut ca misiune, recunoașterea valorilor din diferitele domenii ale vietii cultural-artistice dar și sociale. Astfel printre laureații care au urcat pe scenă în cea de-a treia seară a festivalului pentru a-și primi omagiile, s-au numărat:actorul Mitică Popescu, directorul Observatorului Vasile Urseanu, Adrian Șonka - pentru succesele din acest an ale astronomiei românești pe plan mondial, (amintim descoperirea unei supernove făcută de Ciprian Vântdevară din Bârlad), actrița Stela Popescu, care a încântat miile de spectatori veniți să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94294_a_95586]
-
unul dintre cele mai bune filme ale lui Loach”, scrie Variety. Împreună cu scenaristul sau dintotdeauna, Paul Laverty, regizorul a călătorit prin Scoția pentru a documenta cât mai îndeaproape problemele din sistemul social. Așa a aparut Daniel Blake, excelent interpretat de actorul Dave Johns, un tâmplar de 59 de ani din Newcastle silit să se retragă după o criză cardiacă și să ceară, pentru prima dată, ajutorul statului. Urmează un traseu kafkian, cu drumuri la agenția pentru locuri de muncă, chestionări nesfârșite
ICR, partener al Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest [Corola-blog/BlogPost/94328_a_95620]
-
din acest an la secțiunea Un Certain Regard a fost prezidat de Isabella Rossellini și i-a mai avut în componență pe Haifaa al-Mansour (regizor — Arabia Saudita), Panos H. Koutras (regizor — Grecia), Nadine Labaki (regizoare și actrița — Liban) și Tahar Rahim (actor — Franța). Premiul Un Certain Regard a fost acordat filmului „Hrutar” („Rams”) regia Grimur Hakonarson, Premiul Juriului a revenit peliculei „Zvizdan” („The High Sun”) regia Dalibor Matanic, distincția pentru Cel mai bun regizor a fost câștigată de Kiyoshi Kurosava pentru „Kishibe
„Comoara” de Corneliu Porumboiu, premiat la Cannes [Corola-blog/BlogPost/94329_a_95621]
-
prize a fost acordat ex aequo producțiilor „Masaan” — regia Neeraj Ghaywan și „Nahid” — regia Ida Panahandeh. Filmul regizat de Corneliu Porumboiu spune povestea unui om cât se poate de obișnuit care pornește în căutarea unei comori. În rolurile principale sunt actorii Cuzin Toma, Adrian Purcărescu și Corneliu Cozmei, cu toții selectați după un casting amplu, desfășurat timp de trei luni. Lungmetrajul va avea premieră în România pe 29 mai în București. Ultimă oră
„Comoara” de Corneliu Porumboiu, premiat la Cannes [Corola-blog/BlogPost/94329_a_95621]
-
poet și jurnalist.El nu a rămas indiferent față de relele epocii sale, pe care le-a combătut în variate moduri. N-a fost indiferent nici față de politică și politicienii contemporani, pe care i-a observat cu mare atenție. ”Istoria , cu tot cu actori, pare că se repetă și în zilele noastre”, a remarcat, pe bună dreptate, doamna dr. Corina Popescu. Jurnalistul Miron Manega a rostit de data aceasta un poem propriu, De la Eminescu cetire. A urmat domnul conf. univ. dr. Corneliu Zeana care
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
Îi auzeam și atunci, dar cheful îmi trecuse demult din cauza curelei care îmi lăsa, de fiecare dată, urme când, câte-un cărămidar venea beat în țigănie. Și-am luat atâta bătaie, dar niciodată n-am rezistat să nu fiu lângă actorii aceia, care-și jucau, de fiecare dată, rolurile cu perseverență și dragoste... Gh. Frangulea/UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
a fi în ton cu producția realizată. Grila de programe cuprinde următoarele emisiuni: Fresh HitList - program cu videoclipuri - zilnic 16:9 - emisiune dedicată filmului - săptâmânală - difuzare de filme documentare, scurt metraj, experimental, video-art, cinema - producții proprii și nu numai; interviuri actori, regizori; prezentări avampremiere cinema; prezentare limbaj cinematografic; prezentare tehnici de filmare, etc. NewsEvents - jurnal de știri - zilnic - transmisii live de la evenimente - difuzare înregistrări evenimente Life& Style - emisiune dedicată sfaturilor din viața de zi cu zi, fashion și sănătate - în fiecare
Televiziune on-line la Iasi: MSM TV din 24 ianuarie [Corola-blog/BlogPost/94367_a_95659]
-
Programul emisiunilor poate fi găsit accesând site-ul www.msmtv.ro Fiecare emisiune va fi arhivată pe o perioadă nedeterminată. The Stage - emisiune săptâmânală - ce presupune difuzare de piese de tearu din cadrul festivalurilor de teatru și nu numai - interviuri cu actori, regizori etc.
Televiziune on-line la Iasi: MSM TV din 24 ianuarie [Corola-blog/BlogPost/94367_a_95659]
-
a intuit, nu l-a visat și, desigur, nu avea cum să și-l asume. În concepția artistului vizual Robert Wilson despre Rinocerii, totul, dar absolut totul se află sub semnul automatismelor depersonalizante, tembelizante, aneantizante. Aici sunt incluși, înainte de toate, actorii - priviți nu ca actori fără umbră, ci că simple umbre ale actorilor, cum ar afirmă George Banu. Nu am întâlnit până acum, în patru decenii de urmărire scrupuloasa a vietii teatrale de aici și de aiurea, un regizor care să
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
a visat și, desigur, nu avea cum să și-l asume. În concepția artistului vizual Robert Wilson despre Rinocerii, totul, dar absolut totul se află sub semnul automatismelor depersonalizante, tembelizante, aneantizante. Aici sunt incluși, înainte de toate, actorii - priviți nu ca actori fără umbră, ci că simple umbre ale actorilor, cum ar afirmă George Banu. Nu am întâlnit până acum, în patru decenii de urmărire scrupuloasa a vietii teatrale de aici și de aiurea, un regizor care să lase impresia că este
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
și-l asume. În concepția artistului vizual Robert Wilson despre Rinocerii, totul, dar absolut totul se află sub semnul automatismelor depersonalizante, tembelizante, aneantizante. Aici sunt incluși, înainte de toate, actorii - priviți nu ca actori fără umbră, ci că simple umbre ale actorilor, cum ar afirmă George Banu. Nu am întâlnit până acum, în patru decenii de urmărire scrupuloasa a vietii teatrale de aici și de aiurea, un regizor care să lase impresia că este, pur și simplu, “asasinul” actorului, că nu-l
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
simple umbre ale actorilor, cum ar afirmă George Banu. Nu am întâlnit până acum, în patru decenii de urmărire scrupuloasa a vietii teatrale de aici și de aiurea, un regizor care să lase impresia că este, pur și simplu, “asasinul” actorului, că nu-l interesează câtuși de puțin personalitatea acestuia, disponibilitățile interpretative, capacitatea individuală de trăire a destinului unui personaj și de transmitere a fiorului (dramatic, tragic, liric, comic) dincolo de luminile rampei. Subliniem: să lase impresia... Din piscul unei poziții poruncitoare
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de trăire a destinului unui personaj și de transmitere a fiorului (dramatic, tragic, liric, comic) dincolo de luminile rampei. Subliniem: să lase impresia... Din piscul unei poziții poruncitoare, inchizitoriale, pe Robert Wilson nu-l interesează, cel puțin în Rinocerii de la Craiova, actorul-om și profesionist, actorul că unicitate și personalitate distinctă, ale cărui virtuți să fie valorificate, ci exclusiv Echipa, ansamblul componenților acesteia, care se impune să funcționeze perfect, ca un ceas elvețian Schaffausen - dacă nu cumva până dincolo de perfecțiunea terestră îndeobște
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]