955 matches
-
actorilor. Califul este cel care se privește în Abu Hasan ca într-o oglindă, ieșind temporar din propria identitate, fiind mulțumit de ceea ce vede: celălalt joacă bine rolul care i s-a dat, ca să nu mai vorbim de extraordinara prestație actoricească a figuranților care cunosc totul. Ascuns în cabina sufleorului, actorul principal își privește dublura, care n-are la dispoziție decât o singură reprezentație pentru a-și dovedi talentul. Este un mic exercițiu de luciditate, de permutare din poziția lui centrală
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Centralitatea statutului său îi oferă privilegii nemăsurate, pe care orice om și le-ar dori (inclusiv unul care nu pare a-și dori absolut nimic) dar îi limitează accesul la plăcerile omului simplu și de aici se naște microbul lui actoricesc, ce-l îndeamnă la expedițiile în travesti. Însă, textul pune și incitante probleme de încadrare teoretică, ilustrând o formă de pseudo fantastic. Asistăm la o simplă înscenare, dar ea ne ajută să înțelegem felul în care cineva, pus față în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sediul partidului din strada Columna, pentru a fi înscriși pe liste și a porni neîntârziat bătălia pentru câștigarea alegerilor. Nu știu care a fost reacția ascultătorilor radionoviști - în general fani ai lui „Space Girls” și „Backstreet Boys” - la discursul cu reale valențe actoricești ale Maricicăi Livițchi (la început, pentru a capta atenția, vocea e stinsă, sugrumată de tristețe, abia reușind să rețină puhoiul de lacrimi caritabile, apoi se trece la un ton mai hotărât, mai decis, în continuă creștere, până când atinge sonoritățile maxime
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
urmei neechivoce, erau bune pentru revoluțiile trecutului. La vremuri noi, și la "om nou", metode noi. Știu, pentru a fi lucrat cu el în seminarul său de regie experimentală, lupta lui de fiece clipă împotriva retoricii, a țipătului, a ticurilor actoricești acoperind vidul gândirii și trăirii prin gesturi convenționale, prin agitație sterilă, prin imitație"267. Aceste comentarii nu trebuie privite cu rezervă sau considerate nefundamentate teoretic: Monica Lovinescu știe teatru. Știe pentru că îl studiază, îl joacă, îl urmărește. Cochetăria cu scena
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
prietenii, pe Horațio și Marcellus, să jure că nu vor sufla o vorbă despre întâlnirea lui cu spectrul, rugăminte întărită chiar de către fantoma a cărei voce se aude de undeva de sub podeaua scenei? Limbajul folosit de prinț și detaliile jocului actoricesc plasează spectrul defunctului rege printre spiritele ce bântuie, potrivit superstițiilor populare, spațiile subterane; mai mult decât atât, Hamlet se adresează fantomei în termeni familiari, îi spune „cârtiță bătrână”, „flăcău cumsecade”, „amic”, deplasând astfel întreaga tonalitate a situației de la teroarea tragică
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dintr-odată însuflețite - sunt, pentru Craig, marile metafore ale actorului, un actor plasat între inanimat și animat, veritabilă emblemă a spiritului care insuflă viață materiei: „Masca este singurul intermediar în reproducerea fidelă a expresiei sufletului cu ajutorul expresiei trăsăturilor...”. Numai travaliul actoricesc ce-și propune ca ideal performanța supramarionetei și a măștii va putea, după modelul gurilor deschise din statuarul egiptean, să deschidă și el un drum, o cale de acces pentru cuvântul venit de altundeva, din necunoscut, dintr-un „dincolo de lume
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încheia spunând: „Știu, marionetele ar fi mult mai potrivite decât actorii. Teatrul a și început să se îndrepte către ele”. Oare nu s-a acordat prea puțină atenție acestei prezențe a marionetei și a manechinului ca perspectivă viabilă a jocului actoricesc în viziunea lui Genet? Fără îndoială că asta se explică prin faptul că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut posibil al cadavrului absent. Manechine mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acestea au devenit premii *** În cadrul prgramelor de cercetare științifică, s-au depus la biblioteca Universității următoarele studii: • De la adevăr, la adevărul artistic • Arta actorului și rigoarea matematică • Principii de psihopedagogie, aplicate la arta actorului • Orizontul cultural, condiție sinequanon al performanței actoricești • Specifiul comunicării prin artă • Metode și scopuri în arta improvizației În calitate de scriitor a colaborat cu diferite reviste și ziare: Cronica, Convorbiri literare, Gazeta literară, revista Teatrul și Dacia literară. "Cel ce m-a învățat să trăiesc cu un picior în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ieșene, pe cît de talentat, pe atît de simpatic. De-a lungul carierei sale care însumează două decenii a avut suficient răgaz să se inițieze în labirinticele căi ale succesului în teatru. Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const. Popa, sfîșiat evident de dihotomia autor-interpret, conferă personajului un puternic dramatism interior; el parcurge cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un mobilier liniar și monocolor, metaforă adecvată ideilor textului. Cineva a calificat acest decor ca fiind urît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sună mai mult decît convingerea ce ne-o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la o primă vedere a textului. Fiece replică, trecută prin filtrul gîndirii actoricești, capătă un adevăr ce face din protagonista tristei întîmplări afective o femeie împărtășind un destin nenorocos, de care ea, soția, este și nu este vinovată. Actrița își adaugă în palmares o creație, într-un rol care părea atât de nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în varianta mai puțin comică, deloc binevoitoare. Intră în joc și soția jignită, părăsită pe jumătate. Intră în joc, sub presiunea "socială", frica, slăbiciunea, și protagonistul, din fericitul soartei, devine un cooperant supus al compromisurilor și politice. La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cînd se pregătea turneul în Germania... Cu Othello..., mi-a spus că e posibilă înlocuirea noastră în spectacol... Așa că am recunoscut că n-am fost bolnav..., că nu mi-a plăcut rolul..., dar nu din punct de vedere politic..., ci... actoricesc... prostii...; ca recompensă, m-a asigurat că o să... potolească el cazul..., că o să mă mai caute... Și m-a mai căutat... Gh. P. unu: Și-atunci de ce n-am mai plecat în Germania?! Gh. P. doi: Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a lui Visarion sunt cei doi băieți pe care i-a adus pe lume minunata lui soție Veronica. Unul dintre ei îmi este foarte apropiat, fiind minunatul regizor de teatru Felix Alexa. Felix mi-a oferit prilejul unor importante biruințe actoricești. Urări de sănătate, noroc și însemnate izbânzi în tot ce pun la cale acești prieteni minunați! Mircea ALBULESCU Eu și "Noaptea bufonilor" Sunt un actor care a avut multă șansă în meserie. Am jucat ce mi s-a oferit de catre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
urmeze în explorarea nebănuitelor cărări ale minții și sufletului omenesc (care conțin bidimensionalitatea și-o fac să pălească). Lumina și muzicalitatea spectacolului, pauzele, accentele marcate prin obiecte aparent aleatorii, dar încarcate aici cu sensuri noi și variate, diversitatea nuanțelor jocului actoricesc, umbra candelabrului mereu nobil pe perete, sunetul ploii, alunecarea ușoară a zăpezii, pașii fetelor, treptele scării și gongul care sună a neliniște, toate creează atmosfera unui spațiu care, pustiit de imediat, e preaplinul unei lumii bănuite și intuite, a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică. Stranietatea montării se susține pe spațiul scenic lucrat și de această dată de regizor, împreună cu Victtorio Holtier. Auster, dar bogat în intensități ascunse, spectacolul relevă modernitate esențială și, totodată, împlinire actoricească. (Dinu Kivu) ... Vinovatul de Ion Băieșu, în viziunea lui Alexa Visarion, e un spectacol în care textul a devenit, pretextul regizoral al unei experiențe scenice... (Dinu Săraru) Regizorul Alexa Visarion realizează, în ansamblu, o inteligentă conlucrare de stil și viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
raport invers cu replica, prin accelerarea unor momente, accente pe situație, și încetinirea altora, secvențe filmate parcă cu încetinitorul. (...) Personajul care focalizează atenția este Astrov. Prin distribuirea lui Gheorghe Nuțescu, surprinzătoare la prima vedere, regia a obținut o triumfătoare demonstrație actoricească, impunând o compoziție "de zile mari", insolită și veridică, o creație care va marca pe mai departe cariera acestui verificat actor. (...) Magistral e realizată beția, cu dansul năclăit... treptele decăderii, dar și ale "înălțării personajului". O compoziție care surprinde fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și transmise integral cereației scenice. [...] Deși montarea recentă pune în evidență mai ales virtuți regizorale, apte să anunțe de pe acum în persoana tânărului Alexa Visarion, un nume de prin rang în teatrul românesc, nu se poate trece cu vederea creațiile actoricești. [...] Alexa Visarion a intuit în vitalitatea Dorinei Lazăr forța unei adevărate interprete, a unei tragediene și nu s-a înșelat deloc. [...] Corneliu Dumitraș, în Dragomir [...]personaj extrem de complex trăiește tulburătoarea stare a vinovăției [...]. Florin Zamfirescu a redat cu o cutremurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o mișcare teatrală europeană aflată într-un moment de incertitudini și ezitări. (Miklos Hubay, dramaturg, Florența) ...Impresia pe care mi-a lăsat-o spectacolul Năpasta a Teatrului Giulești a fost calitatea excelentă a regiei lui Alexa Visarion și a interpretării actoricești. M-a impresionat îndeosebi creația lui Florin Zamfirescu în rolul lui Ion Nebunul, dar toți interpreții români sunt extraordinari. Mi-a plăcut foarte mult regia lui Visarion care a știut să mențină tot timpul un anume echilibru și în același
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Actorului (cu "a" mare!) este deplină. Spiritul de rigoare și cel de finețe se împletesc armonios, partitura e parcursă cu mare exactitate psihologică și capacitate de concentrare. Interpretul joacă "strâns", cu (aparentă) economie, efectul fiind însă cel scontat: înaintea interpretării actoricești în sine, se văd ideile. Este, dacă vreți, "prețul" pe care îl plătește orice adevărat mare actor. O spun fără nicio ezitare. Tot așa cum nu ezit să consider Woyzeck, pe scena Teatrului Giulești, în regia lui Alexa Visarion, unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am obișnuit de atâta amar de vreme, eveniment artistic, pentru că oricât ai fi de insensibil, blazat sau sceptic în privința cinematografului, nu se poate să nu recunoști puternica personalitate, marea forță și nota de origi nalitate ale regizorului, în sfârșit, eveniment actoricesc, poate mai coerent spus, acea fastuoasă demonstrație, necontestată de nimeni, de glorii ale teatrului bucureștean, ce și-au dat întâlnire, printr-o fericită întâmplare, în numele aceluiași film. Nu mă gândesc strict la protagoniști, Mircea Albulescu, Ștefan Iordache, Victor Rebenciuc, George
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
originale! (Mădălina Stănescu) Regizorul repetând cu Camelia Maxim și Mircea Diaconu 1988 TREI SURORI A.P. Cehov Teatru Național Timișoara Trei Surori a lui Visarion e un spectacol puternic, care îl descoperă pe Cehov din interior. Înainte de a fi o exhibiție actoricească, e un eseu, înainte de a propune metafore, oferă un discurs coerent despre o lume, să o numim cehoviană. Pentru coerența discursului importante sunt toate "părțile", toate secvențele. Observ că acest timp de creație este relativ rar, și când scriu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cortina de fier, cu zgomotul ei metalic, trimite la buldozerele sub ale căror șine acel univers va fi redus la o fină peliculă de praf. [...] Reinterpretarea textului într-o nouă traducere și adaptare, concepția regizorală, viziunea scenografică, originalitatea unor propuneri actoricești fac din spectacol o reușită, o hologramă a universului cehovian. (Ioana Moldovan) O persoană discretă, în ciuda recentelor recunoașteri oficiale (Premiul Uniter pentru întreaga activitate, anul trecut), întrecută în notorietate de fiul său, Felix Alexa, regizorul Alexa Visarion n-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]