1,392 matches
-
memoria lor era ca un ceas oprit. Oarecum, aceeași impresie mi-a lăsat-o azi doamna M. care trăiește, singură, între umbre, într-un apartament din Beverly Hills. A venit să mă ia cu mașina, ca să-mi arate desenele și acuarelele soțului ei (pe care l-a adorat, se pare), răpus de o boală necruțătoare cu câțiva ani în urmă. M-a impresionat evlavia cu care îi cultivă amintirea. Casa e plină, asfixiată chiar, de cărți, hârtii (scrisori, mai ales) și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vor să se deseneze Dar se preschimbă în stampe japoneze, Dar printre godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament: Creponată, îmbibată și pătată De stropii de acuarelă picurată. Vreau s-apuc între degete un penel, Dar mi se sfarmă în pulberi de pastel. Pe-obraji îmi curg lacrimi de acril Și picături de albastru de metil. Se-ntind, se-amestecă, devin, Cuvinte, imagini, amintiri. În degrade încep
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
pădurea de mesteceni care tremură ușor vântul bate nu se-ncurcă și-n albeața pinilor, în mătasea frunzelor, în dorul cutezător. Coaja dulce ce imprimă ordine firească-n glie te ferești ca fiecare să ajungi țară străină pictori sfinți din acuarele îi ferești ca-n pasul tău să se-ngroape în nădejde și în chin de visul tău. Alergăm după fantasme și idei ivite-n grabă dar uităm esențialul desori cădem în sfadă, nordul sudul deopotrivă vin călare peste mine și-
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din bot se umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să-l picteze în stacojiu, să-i facă ochi negri, hipnotici și interiorul gurii de purpură. Coarnele i le vopsi în negru stră lucitor. Un strop de lacrimă atinse însă una dintre ele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
colegii că o iubesc! Până la urmă am lăsat-o. Ne pictam pe foi de bloc mic de desen peisajele de iarnă cu case acoperite de ză padă și oameni tot de zăpadă. Aveam deja multe planșe în bloc, vălurite din cauza acuarelei. Pictam tocmai hornul încărcat de nea al casei și fumul care ieșea din el când, iarăși, s-a făcut un fel de liniște-n jurul nostru. M-am uitat speriat la Petruța, dar ea nu mai picta și de fapt
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
folosite în interior, dădea spre grădina din spatele hotelului. în ziua următoare, se așeză acolo cu nișite cărți și ustensile de pictat. Respirînd cu dificultate, făcu desene în creion, le întări pe cele mai bune cu cerneală și le coloră cu acuarele. în timp ce lucra, astmul îl chinui mai puțin, și pentru că nu dormise aproape deloc, închise ochii, se aplecă peste masă și-și odihni fruntea în pumnii încleștați. Auzea cum aerul mișcă ușor crengile copacilor, chemarea întîmplătoare a vreunei păsări sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
burtos, care îi spuse: — Duncan Thaw?... Da... și se așeză. Nu am prea mult timp. Arată-mi marfa. Thaw se simți brusc competent și intră în pielea omului de afaceri. își deschise mapa și zise: — Asta e o serie de acuarele, o serie despre faptele lui Dumnezeu. Potopul. Turnul Babel. Prăbușirea zidurilor Ierihonului. — îmm. îmm. Următoarea? — Penelopa deșirîndu-și pînza. Circe. Scila și Caribda. Ultima este mai puțin reușită pentru că la vremea aceea eram sub influența lui Blake și Beardsley și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Spune-mi, te rog, pentru că m-am întrebat deseori, ce-i face pe oameni să devină artiști? E vorba de un talent înnăscut? — Cu siguranță. Oricine se naște cu el. Tuturor copiilor le place să se joace cu creioane și acuarele. — Dar nu mulți dintre noi îl duc mai departe. De exemplu, eu: mie îmi place enorm să desenez o priveliște frumoasă sau fața vreunui prieten, dar n-aș putea desena o linie dreaptă dacă m-ai pune. — în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deoparte culoarea locală. Bine. Nu e încă ora cinci, și cîțiva alpiniști așteaptă pe treptele căminului. Thaw dă colțul spre locuința administratorului, aflată în spate, dar înainte de a bate la ușă, se uită pe fereastră. Camera e curată, cu niște acuarele reprezentînd lacul Lomond, care atîrnaseră cîndva pe pereții livingului din Riddrie. Recunoaște și biblioteca, biroul și un vas de tutun din lemn în formă de bufniță. Taică-său citește într-un șezlong lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
josnicie, îndrăzneală, cruzime." Cântări silueta fină, așezată în fotoliu. Întâlnită în alte condiții, putea trece drept soția distinsă și bine educată a unui mare profesionist ori a unui diplomat, o femeie care cântă la pian Mozart și Schumann și pictează acuarele delicate. Râse încetișor. " În orice caz, olandezul are ochi de șoim. Sânt convins că a văzut în ea mai mult decât oricare muritor..." ― Ne e foarte frică, declară Melania Lupu încîrligîndu-și degetele fine. Chiar discutam cu Doru... ― Și domnul Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și călătorie. Hugo Pratt este, din chiar acest ciclu al detașării de adolescență, îndatorat unduirii de realism magic din care se nutrește opera sa. Războiul lui Pratt este, asemenea războiului lui Corto Maltese, o ucenicie și o poartă către mistere. Acuarele Les scorpions du désert propune nu doar unul dintre personajele centrale ale operei lui Pratt, locotenentul Koinski, ci și o atmosferă și un univers legate, ca într-un principiu al vaselor comunicante, de textele dedicate lui Corto Maltese. Arta poetică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
răspuns. Ignatius își puse pardesiul, fularul și șapca într-una dintre despărțiturile pentru registre și începu să lucreze la cruce. Pe la ora unsprezece o dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra teancului de hârtii la care lucra, spuse: — Mă întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula pe marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
igienice ale Paradisului. Râgâi cu violență în timpul pauzei care urmase. Doamnele se prefăceau că privesc cerul și mica grădină din spatele catedralei. Ignatius, abandonând cauza pierdută în ciuda reclamei de pe cărucior, se duse spre gard ca să privească picturile în ulei, pastelurile și acuarelele atârnate de el. Deși stilul imatur varia de la un tablou la altul, subiectele picturilor erau oarecum asemănătoare: camelii plutind în vase cu apă, azalee torturate în aranjamente florale pretențioase, magnolii care arătau ca niște mori de vânt albe. Ignatius privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ceară scriitorul imaginar care ar fi personajul cărții, așadar parafaseră amîndoi totalul acelei sume imaginare Într-un contract ale cărui consecințe aveau să fie atît de imprevizibile. Banii reali din acea sumă imaginară neavînd viață lungă, François vînduse cu neplăcere acuarela pe care i-o oferise Picasso cînd avusese prilejul să-l Întîlnească la Mougins. Erau numeroși oaspeți În ziua aceea În grădină și pe terasa vilei Notre-Dame-de-Vie. Picasso și cu el erau singurii care nu purtau cravată, iar Picasso, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cravată, iar Picasso, În timp ce Îi arăta tablourile, Îi spusese lui François că de fiecare dată cînd desena sau picta un chip de bărbat, se gîndea Întotdeauna, involuntar, la tatăl lui. Din cauza acelei fraze, lui François i se păruse normal ca acuarela lui Pablo Picasso să-i Îngăduie să continuie să-și scrie cartea. Semnase un contract pentru o carte pe care renunțase s-o mai scrie. Așadar nu semnase un contract pentru a scrie o carte despre tatăl lui. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
inactivă -, dar Începea să tremure ca frunza dacă sexul meu Îl atingea pe al ei. M-a atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie decît sărutările. Ochii ei verzi aveau culoarea transparentă a acuarelei. Am devenit trubadurul ei. Studiasem poezia secolului XII și Îmi aduceam aminte că cei mai buni medieviști afirmă de comun acord că dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul unui local de noapte - nu ne-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le dau culoare, dacă nu-mi distrage nimeni atenția, cred că le termin până diseară, Nu așteptăm vizite, spuse Cipriano Algor, eu mă ocup de prânz, Trebuie doar încălzit, ajunge să faci o salată, spuse Marta. Aduse hârtia de desen, acuarelele, recipientele pentru diluat vopseaua, pensulele, o cârpă veche ca să le șteargă, aranjă totul în ordine, metodic, pe masă, se așeză și luă asirianul cu barbă, Încep cu ăsta, spuse, Simplifică pe cât posibil ca să nu înțepenească sau să se agațe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l vei da doar tu. Printre răni și prin durere, Tu vei căpăta putere. Minciuni O, minciună, tu pe lume Ai venit să ne orbești! Să crești flori fără culoare Pe sub bolțile cerești. Să pictezi în albul nostru Cu însutite acuarele, Mii de nuferi albi și galbeni Ca să țină loc de stele. Ai ascuns, tu, adevărul? L-ai lăsat în umbra ta? L-ai golit și i-ai luat totul. A pierdut sclipirea sa. Și-a pierdut și el credința De-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să producă niște mâzgăleli - asta Îi trebuia lui? Animatoarea atelierului de scriitură avea un păr lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zori, i se făcu puțin frig. Atelierele de dimineață Începeau la ora zece. Pe la zece și-un sfert, se Îndreptă spre piramidă. Ezită la ușa atelierului de scriitură; coborî un etaj. Timp de vreo zece secunde, citi programul atelierului de acuarelă, apoi urcă din nou câteva trepte. Balustrada era făcută din segmente drepte, separate la jumătatea Înălțimii de scurte segmente rotunjite. În interiorul fiecărui segment, lărgimea treptelor creștea, apoi scădea din nou. În punctul de Întoarcere al curbei, se găsea o treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fizică nu Începuse Încă), spiritul lui se Înălța spre bucurie. Astăzi, firește, Împrejurările erau diferite: fusese opțiunea lui să vină aici, să participe la viața centrului de vacanță. La etajul superior era un grup de scriitură; dedesubt, un atelier de acuarelă; mai jos erau probabil masajele sau respirația holotropică; și mai jos, după toate semnele, grupul de dansuri africane se adunase din nou. Peste tot, ființe umane trăiau, respirau, Încercau să simtă plăcere sau să-și amelioreze potențialul personal. La fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un cer de platină, roți dințate uriașe se Învârteau În sens invers. Era martor, poate, la sfârșitul timpului; oricum, lumea, așa cum o știa, ajunsese la un sfârșit. La micul dejun, cunoscu un soi de șaizecioptist breton care conducea atelierul de acuarelă. Era Paul Le Dantec, fratele actualului director al Locului, și făcea parte din nucleul inițial de fondatori. Cu tunica lui indiană, cu barba lungă, căruntă, și cu medalionul În formă de triskel la gât, evoca de minune o blajină preistorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri, observa păsările. Apoi se așeza În fața unei cești de cafea cu calvados, Își răsucea țigări, netulburat de foiala din jur. Atelierul de acuarelă era abia la ora zece, avea tot timpul să discute. — Ca vechi spațiot... (Bruno râse pentru a stabili o complicitate mai curând fictivă), probabil Îți amintești de Începuturile Locului, de eliberarea sexuală, de anii 70... — Eliberare, o laie! mormăi străbunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe care l-a făcut la Marchant House. Pe măsură ce se însuflețește desenează tot mai rapid, și ciotul de creion din mâna lui se face tot mai mic. Iris mă vede cum îl privesc plină de admirație și-mi arată o acuarelă cu iazul satului, atârnată pe perete. — Ben a făcut-o. Apoi arată spre Nathaniel. Îl moștenește pe taică-su. Atmosfera e atât de lejeră și de relaxată, atât de diferită de orice masă pe care am luat-o vreodată acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]