220,173 matches
-
obiectivizat" auctorial). Regizorul a mizat, inspirat, pe Ioana Flora, o tînără actriță de substanță, care, în tot ce face, trece rampa, cu o autenticitate specială. După rolul din Marfa și Banii, de o cu totul altă factură, Ioana Flora demonstrează, acum, cu cîtă precizie e capabilă să abordeze și alte registre; are, în Turnul din Pisa, și aer de copil euforic, și aer de "divă" senzuală, și aer de amărîtă, refugiată în pușcărie ca într-un azil protector, și aer de
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
Vînătoru, pînă la un anumit punct chiar Marius Bunescu, Vasile Popescu, Ion țuculescu, Ion Vlasiu etc. Însă dincolo de numele mari ale artei noastre interbelice, o adevărată revelație o constituie cîțiva pictori remarcabili care, din păcate, nu s-au bucurat pînă acum - și încă nu se bucură nici astăzi - de o percepție la nivelul valorii lor artistice. În această situație sînt Petre Iorgulescu-Yor, Max W. Arnold, Ion Teodorescu Sion, Elena Popea, Leon Al. Biju, George Nichita, Constantin Artachino, Kimon Loghi, Tache Soroceanu
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
acțiunilor restauratoare. Asemenea Constanței și poate și mai mult. Cine cunoaște Brăila mă va înțelege, dar eu mă adresez și acelora care nu o cunosc sau au cunoscut-o în fugă. Este mare păcat să se deprecieze, cum se întâmplă acum, și până la urmă să dispară, ceva ce a fost bine conceput și înfăptuit, în urmă cu un secol și jumătate. Mă gândesc, de pildă, la perfecta ordonare a străzilor brăilene vechi, dispuse în semicerc și radial, proiectare-unicat în urbanistica noastră
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
păstrat, ocrotit, și nu a fost, din nefericire. Un semn rău încă din primii ani ai domniei lui Ceaușescu: smulgerea salcâmilor emblematici, străjuitori cândva pe amândouă părțile vestitei străzi. Un sacrilegiu. Au urmat alte ciuntiri, renovări neinspirate, stupide modernizări. Iar acum, lăsarea totului în paragină. Am fost în octombrie trecut la Brăila, cu o echipă a "României literare", doritor să le arăt colegilor mei, înainte de a ne întâlni cu cititorii, frumusețile orașului în care am copilărit. Am străbătut de la un capăt
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
pictoriță de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîțiva ani în urmă - Un fir de mărar și cerul albastru. Cea de acum, Café, cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te gîndești mai degrabă la un studiu monografic, e iremediabil invadată de licoarea din titlu: scrisul are culoarea maro închis a cafelei tari, iar paginile, de un crem pal, mimează
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
proletarilor mâna (Pârvu Par.). Textul D. Șeicaru e și critic literar, nesemnat, identifică prin stil pe Zaharia Stancu. Mihail Sebastian părăsește scena căreia îi aparținuse măcar și pentru o unică apariție, dar pamfletul continuă, condus de Zaharia Stancu. El semnează acum Pamfil Șeicaru în patru labe, secondat de Lascăr Sebastian cu Puterea d-lui Pamfil Șeicaru. Titlul dat de Zaharia Stancu articolului său se înstăpânește cu o literă de o șchioapă pe prima pagină a publicației, anume ca să șocheze prin imagine
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
Iulia Popovici Tocmai a apărut la Editura Humanitas ediția a II-a a Notelor și contranotelor lui Eugen Ionescu, publicată pentru prima dată, în franceză, acum exact 40 de ani, în 1962, moment în care dramaturgul Ionesco, autor al Cîntăreței chele, al Scaunelor, Lecției, Rinocerilor, era deja apreciat și contestat concomitent - începea deci să fie considerat un mare creator de teatru. Volumul cuprinde scrieri dintre cele
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
atunci, preferînd perfectul compus. E destul de ciudat să-l citești pe Ionescu scriind fui, spusei și mă dusei. Modernii Apărut în iunie 2001, cel de-al doilea volum de teatru al lui Valentin Nicolau (pe vremea aceea directorul Editurii Nemira, acum și președinte al Televiziunii Române) n-a făcut la vremea lui prea multe valuri nici în presa culturală, nici printre regizori și directori de teatru, la fel cum de altfel se întîmplase și cu primul volum, Dacă aș fi un înger
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
ai văzut niciodată pe scenă e ceva asemănător bancului cu nebunii care sar zilnic de la trambulină într-un bazin fără apă. "Domnul doctor - zice unul dintre ei - ne-a promis că, dacă vom fi cuminți, o să ne pună și apă."". Acum e apă în bazin, dar, după primele semne, ceea ce se va vedea pe scenă sub titlurile schimbate ale pieselor lui Valentin Nicolau nu vor fi neapărat piesele lui Valentin Nicolau. De pildă, Alice Barb, regizoarea Legendei ultimului împărat, susține: "Piesa
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
Nicolae Manolescu Un prieten îmi spunea, pe vremuri, că la anumite specializări medicale, prin tradiție, preponderent masculine, solicitările au scăzut considerabil, fetele fiind mai numeroase decît băieții în Facultatea de Medicină. Presupun că acum lucrurile nu mai stau așa. în ce privește însă specializările din domeniul literar, trebuie să remarc că unele sînt pe cale de dispariție. Există în principiu cel puțin două cauze principale: una ține de programele universitare, alta, de piața forței de muncă. De
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
universitare, alta, de piața forței de muncă. De ani buni în facultățile de Litere nu mai există nici o pregătire specifică pentru editarea de carte, cercetare istoriografică (și bibliografică) ori studiu de text. Facultatea pe care am absolvit-o eu însumi acum patru decenii se numea Filologie. Nici generația mea n-a făcut filologie cum s-ar cuveni, deși unele discipline o prevedeau, dar, de bine, de rău, a deprins cîteva elemente de tehnică a studiului de text. Astăzi asemenea discipline nu
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
de greșelile din istoria lumii și a ființei, miezul filosofic din intimitatea oricui, care poate fi ambalat fie și comercial, există și rîs, și plîns, și realitate cotidiană, și plonjare în dilemele existențiale, în erorile și ororile de aici, de acum sau de oriunde și de oricînd. Spun toate astea după ce am închis volumul de teatru publicat în 2001 de Editura Hasefer și intitulat Miriam și nisipurile mișcătoare. M-am întrebat pentru ce motiv anume am amînat un an să citesc
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
am închis volumul de teatru publicat în 2001 de Editura Hasefer și intitulat Miriam și nisipurile mișcătoare. M-am întrebat pentru ce motiv anume am amînat un an să citesc această carte și cele șase piese incluse în ea? Pentru că acum trebuia să o fac, pentru că acum era timpul favorabil descifrării înțelesurilor ei. Deși unele texte publicate aici au fost tipărite și în alte volume, iar cu altele am făcut cunoștință direct sub forma (atît de dorită de dramaturgi!) spectacolului. Pus
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
în 2001 de Editura Hasefer și intitulat Miriam și nisipurile mișcătoare. M-am întrebat pentru ce motiv anume am amînat un an să citesc această carte și cele șase piese incluse în ea? Pentru că acum trebuia să o fac, pentru că acum era timpul favorabil descifrării înțelesurilor ei. Deși unele texte publicate aici au fost tipărite și în alte volume, iar cu altele am făcut cunoștință direct sub forma (atît de dorită de dramaturgi!) spectacolului. Pus în scenă la Teatrul Național din
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
în care este alcătuit volumul, etapele pe care le parcurgi tu, cititorul, dar și el, dramaturgul, te implică pe drumul unui destin literar, teatral, uman. Sînt tonuri și inflexiuni în "vocea" lui Dumitru Solomon pe care le-am "auzit" abia acum. Dincolo de poante și giumbușlucurile conținute de o replică sau de o succesiune de replici, de ironia personajelor și de autoironia autorului am descoperit și un registru al durerii, al tulburării unor experiențe criminale, ca cele de la Auschwitz, de pildă. Piesele
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
ochii și va rosti primul cuvânt legat de ale ei, e salvat și se naște o lume... Vezi, Daniel, acestea sunt lumile pe care le-am pierdut în 89. Am rămas doar cu una, asta pe care o vedem. Și acum scriu împreună cu prietenii mei de la Adevărul, sunt fascinante serile în care facem ziarul sau când compunem "Pagina a 6-a pentru ziua a 7-a". Dar e o diferență: acum facem un lucru încărcat cu responsabilitate, ziarul îl citesc sute
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
rămas doar cu una, asta pe care o vedem. Și acum scriu împreună cu prietenii mei de la Adevărul, sunt fascinante serile în care facem ziarul sau când compunem "Pagina a 6-a pentru ziua a 7-a". Dar e o diferență: acum facem un lucru încărcat cu responsabilitate, ziarul îl citesc sute de mii de oameni, pe atunci eram cu totul liberi și "scriam" doar pentru noi... Dan a murit în 91 și atunci am scris ultimul text cu umbra lui în
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
care încearcă mereu să descopere și să sublinieze adevărul. Există, cred, un adevăr al faptelor, grăitor prin el însuși, dar și unul al interpretării lor: subiectivă, datorită personalității comentatorului, dar obiectivă prin adecvarea la natura obiectului supus analizei. Mai ales acum, când numărăm destui susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și ele, să nu fim ipocriți). Banii nu mă interesează, niciodată
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
ar putea ca pomul și lacul să rămână doar niște colecții de impulsuri electronice în memoria omenirii. Omul? Dragostea? De la Platon până la Michel Houellebecq, presimțirea unei rase superioare, nediferențiate sexual, o rasă înlocuitoare care să fie pentru om ce este acum omul pentru maimuță, bântuie umanitatea. După 11 septembrie 2001 cred că și cea mai dementă construcție imaginară a autorilor de SF poate deveni într-o zi realitate. Când pătrunde în viață, fluviul literaturii nu cunoaște zone privilegiate, nici interzise. De
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
niciodată în toată splendoarea ei? Nu, toți vor să fie semnați pe frontispiciu. Antropocentrism și frică de moarte, de aici se naște obsesia perenității artei... Și mai e ceva. Cred că oamenii viitorului vor fi din ce în ce mai puțin aplecați spre trecut. Acum 700-800 de ani, era posibil să-ți întemeiezi cultura pe gândirea mai veche de o mie de ani a anticilor. Cei ce vin cred că vor consuma în primul rând produsele simbolice ale epocii lor, nu ce le lăsăm noi
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
celor care au stat cu zecile de ani prin pușcăriile comuniste, ca să reînceapă să trăiască din nou la 40 și ceva de ani. Deci, repet, să facă fiecare cum vrea, dar să fie sincer cu sine și cu ceilalți. > - Și acum ultima întrebare a acestui interviu, pentru care vă mulțumesc. În pagina culturală a Adevărului apar, pe lângă semnăturile unor critici și gazetari reputați (C. Stănescu, Magda Mihăilescu, Constantin Coroiu, Carmen Chihaia.), cele ale unor tineri pe cât de talentați, pe atât de
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
și "caracterul formal" al alegerilor de tip burghez, în care eu pun ștampila doar pe unul dintre mai multe buletine: e dreptul lor și îi felicit pentru certitudinile de care sînt stăpîniți. în ce mă privește, mă voi mulțumi de acum încolo cu modesta mea antidefiniție, la care am ajuns per fas et nefas ". Aici se deschide un alt unghi, întrucît, la rigoare, nefas oferă un paradoxal colac de salvare (intervine o concepție stoică asupra libertății): "Mai bine să taci decît
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
întreagă rețea de import și distribuție a... ficățeilor din Ungaria, folosind dotările tehnice ale teatrului, toată lumea bîrfește pe toată lumea, prin presă circulă zvonuri abracadabrante, iar el e tîrît prin tribunale de un fost director dat afară din teatru la revoluție, acum cu certificat de revoluționar, care vrea anularea concursului. După schimbarea guvernului, cei care vor capul directorului Ungureanu sînt noul ministru și secretarii săi de stat, o altă serie de zvonuri, privind demisia lui, apărînd în presă cu mult înainte să
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
ZIUA, Dan Pavel, lansarea de la Ateneu a cărții fostului președinte al României "a fost un spectacol de sunet și lumină cu efecte studiate, în care se împleteau cultul per-sonalității și nostalgia pentru vremurile bune ale Convenției Democratice. [...] După ce a promis acum doi ani că nu va mai avea de-a face cu politica, Emil Constantinescu și-a regizat revenirea fiind rugat s-o facă tocmai de peste Ocean de către fostul ambasador al Statelor Unite la București, David Funderbunk." Cu prilejul acestui editorial, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
până la a-i smulge nasturii cămășii. Toată suflarea a fost de acord cu această explicație, inclusiv Justiția (asta, română!), încât erou al unei stive de procese, ce ar umple un TIR, dl C.V.T. nu a scos, din câte știm, până acum din buzunar, alte sume, afară de cele datorate avocaților - cei ce culeg astăzi frișca. Totuși, postul OTV a ieșit de pe cablu, totuși dl C.V.T. a primit o lovitură ce i-a smuls un țipăt de durere, și atunci ne întrebăm, de ce
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]