666 matches
-
o fi găsit adăpost pe undeva? Poate că i-o fi fost teamă să caute în sat. Dacă-l lăsam să-și petreacă noaptea aici, n-am fi făcut rău nimănui. De ce nu mi-ai dat ideea asta? întrebă ea acuzator. Dumneata n-ai motiv să-l urăști. Cel mai bun lucru ar fi să ți-l scoți din minte. Nu prea te îndemna inima să-l ierți înainte de a da ochii cu el. —E mult mai ușor să urăști un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
m-a anunțat ea și mi-a întins receptorul. Cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul și transpirația șiroindu-mi prin păr, am luat receptorul. îmi exersasem discursul toată ziua. Hotărâsem să fiu încrezătoare și vorbăreață, nu plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și să spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire - îmi răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce e mai bine pentru tine. Am zâmbit. ― Atunci vei avea Încredere În mine și vei ignora tot ce ai văzut azi. Nu voi păți nimic. ― Alisia... ― Te rog! am șoptit. Maria Își Încrucișă brațele și Îmi aruncă o privire acuzatoare. ― Mă mai gândesc, spuse ea supărată. ― Mersi, am zis și am Îmbrățișat-o. Sunt sigură că o să iei decizia corectă. I-am auzit râsul fals În timp ce se ducea pe patul ei. ― Alisia, știm amândouă care e decizia corectă. ― Decizia corectă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu numai pentru el în sine, ci și pentru imaginea lui în ochii celorlalți; fiindcă, atunci când se cunoaște că ești în conflict deschis cu un om, moartea acelui om îi va determina pe toți ceilalți să-și întoarcă aspra privire acuzatoare, prima dată, direct asupra ta. Astfel, curând după aflarea veștii decesului, multă lume, în frunte chiar cu propria-i soră, tăbărâseră repede peste el și porniseră să-l lovească nemilos cu biciul dureros al condamnării. Acuzându-l că provocase intenționat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am chef să mai stau la palavre cu tine, mă obosești cu poveștile tale idioate. Gosseyn ezită. Protestele lui Jurig erau convingătoare, dar nu era dispus să abandoneze. Un aspect special necesita lămuriri. - Dacă ești atât de ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama de implicațiile vorbelor sale. Mârâi: - Se poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
această religie în permanență, trebuia ca Zeul să rămână adormit... Acceptarea ei temporară de către Secoh, în cazul trezirii, implica admiterea de către Zeu a probității perfecte a seniorului său gardian. Or, acest zeu, se trezi în fața notabililor adunați, întinse un deget acuzator spre Secoh și zise cu o voce lentă: - Secoh! Trădător! Trebuie să mori! În această clipă, voința înăscută de a trăi a sistemului nervos al lui Secoh cerea ca el să-și lepede credința. Imposibil. Era prea înrădăcinată. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu voia s-o îndepărteze pe Juniper. Își dorea și alte experiențe pe linoleum, alte perspective oblice ale firimiturilor, ghemotoacelor de praf, dulceții și celorlalte, învestite cu atribute geologice tocmai de insolitul situației. — ... Ah, da? Juniper părea încântată. Fie deosebit de acuzatoare, fie deosebit de entuziastă, Bull nu-și dădea exact seama. Continuase: — Am fost să-l văd... stai să mă gândesc... oare lunea trecută? Cred că da. Marți am fost la un magazin de cristalografie... Părea că va da curs uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putea eșua activase un sentiment de vinovăție față de Naomi și Cecile. Preț de câteva clipe, ele încetară să mai fie niște date statistice, recenzii ironice ale teatrului său public și ale cinematografului privat. Deveniseră, în schimb, niște centre distincte și acuzatoare ale sinelui propriu. Care aveau sentimente. Sentimente meschine, plictisitoare, sentimente pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era, cu siguranță. Sau poate că nu. Pentru că, în conformitate cu deziluziile menționate mai devreme, am anulat abilitatea noastră de a aprecia relațiile celorlalți. În lumea asta în care cu toții sunt nebuni și nimeni nu e rău, știm foarte bine că degetul acuzator se îndreaptă către noi înșine. Așa că hai să lăsăm fasoanele când Alan revine luni seara la casa terasată pe care o numește acasă. Normal că încă se teme, trebuie să-i spună lui Bull despre decizia pe care a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
textul acesta? Am privit-o chiar în ochi. Să mint nu prea îmi stătea în fire. Dacă mă enervam, deveneam de obicei violent. Ce să fac atunci? Am zărit din nou geanta cea neagră ce se se arăta de sub scaun, acuzatoare, și aproape că am implorat-o să mă salveze, atât îmi era de jenă. - Cum să vă zic... am bombănit încurcat. Nu prea pot să spun că... - Ce, ce anume? - Ăă... textul... nu e... rău, ca să mă exprim... astfel... folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
imenși și buni, după ce eu te-am târât în timpul vieții până în abisurile mormintelor? De ce ești atât de bună cu mine acum, având în vedere că eu am fost însăși moartea pentru tine? Suflete bune și drepte, de judecata tăcerii voastre acuzatoare nu am să pot scăpa nicium. Cum să mai mor încă o dată, fugind de voi, din moment ce ăsta este ultimul tărâm? Ce este nebunia aceasta în mijlocul căreia am fost aruncați fără drept de apel? Înăuntrul neființei nu mai este nici un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Tiberius probabil că le crezuse adevărate, mărturisiseră fapte despre care știau că nu se întâmplaseră și condamnaseră oameni pe care îi știau nevinovați. Discursul său, rece și lent la început, cu vorbe găsite cu greutate, devenea tot mai pasionat și acuzator. — Toți aceștia l-au cinstit și l-au slujit pe Tiberius când acesta era în viață; au fost instrumentele, complicii și, poate, inspiratorii delictelor sale. Apoi, la moartea lui Tiberius, s-au bucurat că dispăruse un tiran și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
incrustații metalice. Pe armură nu sunt însă reprezentate scene de război, ci o veche trădare: Achilles, înarmat, apărat de scut, îl înșfacă de păr pe nevinovatul Troilus, neînarmat, îl răstoarnă de pe cal și îl ucide. Probabil că din cauza mesajului ei acuzator statuia nu a rămas multă vreme pe soclu. Era nouă când a fost făcută bucăți cu violență, fiindcă era solidă, însă nu pentru a topi metalul; a fost aruncată, îngropată. Așa a rămas până în zilele noastre. Procesul Juliei, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și expresionismul, ed. cit., p. 136.) Un comentariu din Integral nr. 8 despre succesul de la Teatrul Central cu piesa Căsătoria, de Gogol, în regia lui I. Sternberg, salută reacțiile favorabile ale lui A. Hefter, F. Aderca și T. Arghezi, replicînd acuzatorilor că montarea nu a fost - cum s-a spus - „constructivistă”, ci „sintetică: în alt sens decît de teatru pur, poate. Regisorul a redus la tipic personagiile Căsătoriei. La radiografie ni i-a revelat nuzi, dincolo de carnea care înșală: vidul iremediabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se știe cui, din preajmă. El l-a folosit. Vedeți, că e așa? Da. Vedem. Și știm. Și suntem documentați, s-a izmenit, un bezmetic, din grupa celor care acuzau. Pentru moment s-a făcut liniște. O liniște mișelească, rușinoasă, acuzatoare. O liniște pe care foarte mulți dintre cei din sala de judecată n au înțeles-o,în adevăratul sens al cuvântului. Unul, da, a înțeles-o. Era însuși acuzatul, judecatul și incriminatul, de către toți: Hoțelea. Hoțelea Mijlociul. Vedeți, a încercat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu un dispreț suveran, vru să-i dea o coală de scris, dar Sever refuză, lăsând coala să cadă înapoi pe birou. Văd că dumitale îți place să pui oamenii pe drumuri! îi vorbi el pe un ton sec și acuzator. Cum îți permiți?! sări birocratul nervos de pe scaun. Ieși afară!... vociferă el, arătându-i cu mâna întinsă ușa. Dar Sever nu se pierdu cu firea și nici nu se grăbi să părăsească biroul. Atunci, îi ceru el birocratului, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca și Masca și mănuși de piele. Judecătorul, căutând cu privirea prin sală... către avocatul acuzării: Judecătorul: Domnule avocat al acuzării, am dori să începem prin a prezenta acestei curți părțile în discordie... Adică mai pe scurt, unde este doamna acuzatoare? De ce nu este tocmai ea în sală? Avocatul acuzării: Clienta mea m-a anunțat că o să întârzie puțin și m-a delegat pe mine să răspund în locul ei. De altfel, am fost instruit temeinic în acest sens. Judecătorul: Aha... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o să întârzie puțin și m-a delegat pe mine să răspund în locul ei. De altfel, am fost instruit temeinic în acest sens. Judecătorul: Aha... Și cum vă gândiți să procedați când veți dori chiar dumneavoastră să puneți o întrebare doamnei acuzatoare? Avocatul acuzării: Păi este foarte simplu. M-am gândit și la asta... Mă ridic foarte repede din scaunul inculpatului, pun întrebarea, apoi mă reașez, nu tot atât de repede... timp în care mă gândesc la răspuns. Asta simplifică mult lucrurile... Pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inoportune întârzieri? Avocatul acuzării: Desigur. Clienta mea întârzie pentru că trebuie să ude florile. Judecătorul: Aha, să ude florile! Mă gândeam eu că trebuie să fie un motiv destul de serios... Avocatul acuzării: Pentru clarificare, aș dori să pun o întrebare doamnei acuzatoare în lipsă... (Se uită intens către scaunul gol al inculpatului). Doamna acuzatoare, puteți explica onoratei asistențe de ce este important să udați florile? (Se așază repede pe scaun și începe a răspunde patetic, subțiindu-și glasul.) Avocatul acuzării (pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
florile. Judecătorul: Aha, să ude florile! Mă gândeam eu că trebuie să fie un motiv destul de serios... Avocatul acuzării: Pentru clarificare, aș dori să pun o întrebare doamnei acuzatoare în lipsă... (Se uită intens către scaunul gol al inculpatului). Doamna acuzatoare, puteți explica onoratei asistențe de ce este important să udați florile? (Se așază repede pe scaun și începe a răspunde patetic, subțiindu-și glasul.) Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Florile sunt viața mea. Eu le semăn, le plivesc, rup buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu le ud eu, nu le udă nimeni... Păi, de aceea nu sunt aici, domnilor! (Se uită la ceas și tace îndelung... Apoi se ridică. Din nou cu fața către auditoriu.) Avocatul acuzării: Trebuie să menționez onoratei asistențe că doamna acuzatoare a cerut în acest sens planificarea procesului într-o zi ploioasă. (Se înclină și pleacă. Își reia poziția în banca acuzării.) Judecătorul: Grefier! Verifică te rog de ce procesul nu a fost planificat într-o zi cu ploaie. Grefierul: Se anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe porțiunea în care a absentat. Judecătorul: După chestionarea triplului soț, stenografele pot pleca. Ele vor fi plătite cu cincizeci de lei ora. Înmulțit cu trei... (Își dă ochii peste cap și-și mișcă buzele repede.) Se înțelege că doamnei acuzatoare îi revine plata unui procent de 80%, de vreme ce dânsa ar fi singura care dorește un raport scris al procesului. Altfel totul s-ar fi prescris. N-ar fi fost nevoie de niciun raport. Toate serviciile în curte se plătesc, domnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Sine și a Micului Sine. De ce le-ați interzis să vorbească? Judecătorul: E în regulă să vorbească toți trei pe rând sau deodată, cum doresc. Doar de aceea am angajat trei stenografe. Să continuăm, domnilor, prin urmare, cu interogarea doamnei acuzatoare care se lasă mult prea mult așteptată. Cum doriți să procedați, domnule procuror? (Philip o pornește spre banca lui, alene, în pas schimbat. Se oprește în fața ei, face o rotație de 180 grade și se așază tustrei în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către doamna Dora. Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): De bună seamă, trigamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către doamna Dora. Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): De bună seamă, trigamie și tulburare a moralei și a liniștii publice. Judecătorul: O cunoașteți de multă vreme pe doamna Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]