14,708 matches
-
și cincisprezece ani". Chiar dacă unele propoziții par grafiate excesiv omagial, adulator ("Regele dărîma și clădește în toate zilele, împuternicește, înnoiește și primenește. Cămașă sufletului vostru n-a fost niciodată atît de albă, ziua nu ne-a mai fost atît de adîncă, mîinile voastre, ca la un cules de stele, vi-s gingașe și curate. El a chemat în jurul Coronei și oamenii și gîndurile și întocmind lumea din nou pe trei datini ale făpturii, trupul, cugetul și truda, o dă veacului ce
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
răbdare supraomeneasca ca să parcurgi noi și noi "mesaje" de acest gen: "Căci posesiunea niciodată completă din/ spatele ferestrei/ și expectativa și liniștea îmbrățișate/ se adaugă steagului înfipt într-o mare curte/ interioară Disimulata/ și toate acestea sunt întrerupte și mai adânc/ de cel investit cu Forța./ Delimitatorul de profesie." (Instrumente din Văr); "Vagi plimbări, adânciții pași ai ochilor/ Înspre păsările vii din crângul pustiu./ Și valul îl dau la o parte./ Scurte plimbări,/ Umbrele sunt mari și nu pier,/ Viața lor
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
însăși sublima, o lume a altruismului, curajului, dezinteresului și onoarei. Efectul quijotic de lectură este idealist, individualist, cu urmări pe planul imaginației fiecăruia dintre noi, fără implicații sociale sau pragmatice, nu ne ajută să trăim mai bine, dar ne revelă adîncă frumusețe ascunsă în sufletul oamenilor, ne învață să visăm și să iubim visele, pe scurt, este, înainte de toate, estetic. Celălalt efect de lectură îl descoperim dacă privim rolul cărților în anumite momente ale societății europene. Karl Popper face, într-o
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
cinismul marxism-leninismului, care pretinde chinurile mizeriei, precum o condiție prealabilă, analoaga ascezei, a înălțării la condiția Edenului terestru, făgăduit pentru a nu fi niciodată înfăptuit: "Dar pentru că socialismul pretinde că revoluția socială izbucnește de preferință acolo unde este mizeria mai adîncă, aceasta constatare de topografie politică se transformă într-un principiu, și atunci nu e bun socialist decît muritorul de foame, ca în călugărie, unde virtutea consista în castrația voluntară. E un socialism de neputincioși". E greu de crezut că, atît
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
pe sfoară. "Fata și moartea" e parcă ciobită în final, superba dezvoltare de pe parcurs se năruie sub lovitura prematur simbolică a finalului: personajul principal, o kierkegaardiană autentică intoxicată din copilărie de "boala de moarte", a cărei disperare e atît de adîncă încît numai o sumbră cochetărie cu gîndul morții o poate vindeca, moare, în final, în împrejurări neclare. Flirtul lui Mélanie cu moartea e amețitor: personajul își găsește vlaga, puterea de a trăi, strict în proximitate maximă cu moartea. Își petrece
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
Esteticul decurge din reliogizitatea pasiunii ei, din căutările călăuzite de un singur țel: cel al morții perfecte. Țesute fiind din materia grea a unor filozofii de calibru greu, precum cea kierkegaardiană, povestirile lui Tournier, odată interpretate, devin mecanisme de semnificație adîncă și complexă. Dar le lipsește suflul epic, acea vigoare firească, grație căreia orice filozofie devine de prisos, povestea trăind din însăși filozofia tradiției care i-a dat naștere. Benjamin susținea, în eseul său, că povestitorul este un sfătuitor, nu în
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
lirică a simbolului Mamei (Mama-Patrie, Mama-Cuvânt / Logos, Mama-Libertate, Mama-Demnitate-Națională, Mama-zeitate-protectoare, Mama-jertfă-a-zidirii, Mama-Dor etc.) s-au ivit în creația poetică a lui Grigore Vieru, în ciuda aprigei cenzuri staliniste din R. S. S. Moldovenească, deoarece poetul a avut iscusința de a valorifica subtilitățile adânci ale limbii române, intraductibile în limba rusă „de control” a imperialilor Moscovei (deși la Chișinău s-au găsit și destule „cozi de topor” care i-au prilejuit multe necazuri marelui poet dinspre autoritățile sovietice de ocupație). Într-un cântec de
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
importantă enormă, nu datorită imensei literaturi evreo-alexandrine care a apărut ci datorită extraordinarei înrîuriri a Bibliei tradusă în elina. În altă parte, referindu-se la prietenia să cu Gală Galaction și articolele acestuia despre poetul Iacob Groper, observă cu umor adînc "verva evreului e comentariul. Geniul lui, exegeza". Și n-am spațiul necesar pentru a releva alte opinii, reflectînd bogăția de idei a celuia care, din 1914, va deveni adeptul filosofului - tot evreu - Chestov. Ideea alcătuirii acestei ediții (pe care a
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
cu tuse de umor englezesc, Ștefan Borbely meditează asupra spiritului locului, ajungînd la tema euphorionică: "Stînd la Oxford, nu ai cum să nu te gîndești la raportul alunecos dintre orgoliu și vanitate. Orgoliul e funcție a unei tradiții cu rădăcini adînci, rostuite; el devine o boală doar la cei ce vin din afara acestei tradiții, și-i forțează ușile în așteptarea unui prestigiu. Orgoliul e lăuntric, vanitatea e exterioară; primul crește din spirit, din idee, a doua se înfiripa din relațiile ostile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
din orice. Despre el vorbește frază, nesincera an plan personal". Deci e pusă pe tapet sinceritatea. E adevărat că malițiosul Wilde spunea: "Puțină sinceritate e periculoasă, iar o doză mare e cu totul nefasta". ansa nu există o sinceritate mai adâncă, una de ordinul revelației profunzimilor, aptă a se integra estetic prin chiar substanță să? E neapărat nevoie să opunem, histrionic, "adevărul" și "minciună" pentru a evidenția scriitura, stilul, poza etc. pe care le poartă, ca o fatalitate, experiența creatoare? Mai
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
dispute și mai ales forme ale mentalităților an schimbare, de o frapanta și uneori comică asemănare cu cele de astăzi, de la crepusculul secolului nostru. De unde, ăn parte actualitatea și perenitatea observațiilor lui E. Lovinescu și putință ăntelegerii rațiunilor ei mai adânci, dincolo de aspectele discutabile și fisurile ei" (op. cît., pag. 32-33). Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm interesul cu totul special pe care al acorda autoarea "Istoriei civilizației române moderne", lucrare fundamentală, neglijată multă vreme și pe nedrept de
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
ale poeziei an sine, himerica și golita de orice referințe personale, intime ori sentimentale din viața poetului. Volumul este un labirint al textului ingenios construit, aș spune genial, ăn care Nichita Stănescu ănchide o ăntâmplare a vieții lui producătoare de adâncă spaimă existențiala. Este un sentiment originar acesta, de cădere an durată, de azvârlire an ireversibil. Nici un alt poet român nu a mai făcut ăntr-o asemenea măsură din răspunsurile la spaimă de temporalitate materia absolută a poeziei că Nichita Stănescu. Meșteșugita
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
lui Noe" menită a-l salva din potopul curgerii vremii, a-l ajuta să evadeze din sorbul timpului prin care, supuși vidului cosmic, ne pierdem substanță, sinele, eul. Căzut an durată, el face experiență neantului existențial. Spaimă este atat de adâncă și rădăcinile ei atât de vechi, ăncât scriitura poetica stănesciană se ăncarcă fundamental cu funcția mitică pe care Mircea Eliade o vedea că esențial destinată "vindecării de acțiunea Timpului". Strigatul devine poem, poemul gest de supraviețuire născut să-l nască
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
dureros și brutal al iernii timpului istoric. Sentimentul trăirii definitive sub zodia vremurilor de fier, torturante, ănfrigurate, letargice ale unei lumi pe care Orfeu (uneori sub chipul lui Amfion) credea a o fi ămblânzit odinioară prin cântecul sau, ca și adâncă să descurajare, umilință și disperare de a fi devenit poetul unei cetăți ajunse, precum Danemarca prințului Hamlet, o ănchisoare fără ieșire stăpânita de un anotimp al cruzimii, ai sfârteca sângeros, mortal și jertfelnic poemele ultimului deceniu al creației, copleșind aproape
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
acea parte a clasei politice aflate la putere." Concluzia lui Cornel Nistorescu e următoarea: "Afirmația președintelui despre clasa politică, desi reflectă o realitate crudă, e o scăpare nepermisa, venită dintr-o exasperare personală ajunsă acum an momentele ei cele mai adânci." * Apropo de cererea declanșării procedurilor pentru alegeri anticipate venită din partea președintelui PDSR, cotidianele nu par s-o ia prea an serios. Nici n-ar fi prima oară când opoziția cere acest lucru, fără ca de fapt să-l dorească. Mult mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
șanț aproximativ la fel, este o urmare anca nedepășita a regimului comunist, ceea ce duce la o oarecare monotonie egalitară.ă * Prin toate revistele literare - inflație de pagini de jurnal. Unii parveniți culturali ași rezumă lecturile, copiază citate, descoperă prin cugetări adânci idei banalizate și consemnează cu ce persoane ănsemnate s-au văzut, alții ne povestesc buletine meteo, ce au mancat și cum și-au făcut toaletă zilnică, alții ași folosesc jurnalul că terapie pentru tot soiul de nevroze, fără să-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
trebui să fie inclus nu an doar programul unui anumit partid, ci an acela al tuturora (așa cum respectul pentru om este bizar să fie afișat doar de un partid, "Umanist"). Căci fenomenul are largi reverberații, bătaie lungă și rădăcini mai adânci decât ale unor simple simboluri sau metafore. Este oare un "blestem" - sau o rațional explicabila lipsa de apreciere a valorilor existente ori o bizară nesăbuința neprevăzătoare a "ce va fi", la un popor ăntelept și totuși lesne manipulabil? Cine da
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
a ne descotorosi de acumulări. Atunci aplaudam, acum hulim. Ni se va spune că nici comunism n-am făcut nici capitalism nu facem. Ori că am facut, cel mai rău comunism, așa cum facem azi cel mai rău capitalism. Că firea adâncă a românului poftește după o guvernare de mână forțe, de o exemplara echitate, în care socialism și liberalism să se împerecheze pătimaș. Însă lucrurile nu stau așa. În momentul în care comunismul se prăbușea lovit de un seism secret, în
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
imagini, se convertește, uneori, într-o oboseală cumplită, "de sfîrșit de secol". Poet de sfîrșit de secol, bolnav că orice secol privit retrospectiv, aristocrat prin indiferență cu care își supra-expune textele, Sergiu Filip anunță cu privirea lui stinsa o boală adîncă (ce poate fi viața) și cu histrionismul lui exacerbat o oboseală violență (ce poate fi textul). Fără să provoace, deoarece este, pînă la urmă, indiferent, S.F. te "tine" lîngă poemele lui, fără efort. Efortul îi este străin. "Te uiți la
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
de familia ei, si, o vreme, din ceea ce îi aducea confecționatul unor păpuci de casă (pîslari) care nu se găseau pe piață. Numai gîndul că soția marelui bărbat de stat Ion. I.C. Brătianu, făuritorul României Mari, a fost nevoită, la adînci bătrînețe, să trăiască de pe urma confecționării unor pîslari, dă fiori. Și unde mai pui că își păstrase integrală memoria meditînd, ca toți ai ei, la soarta nenorocita a țării, si de ce nu?, la condiția ei de femeie bătrînă supusă tuturor privațiunilor
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
ce poezie scria în 1855 după terminarea facultății de litere, salutînd cu pasiune pămîntul patriei, retardatare (notă noastră): O, țara mea iubita! o mîndră Românie! Pămînt cu râuri d-aur și bolta aurie! Tu, muma iubitoare a fii nesintitori Ce-adânca ta durere nu poate să reînvie! Trecut-au fericirea s-a tale sărbători, Cum trec d-al toamnei crivat plăpânde dalbe flori. Curat nene Vasile!... P.S. Lista poeților minori români a continuat și va continua. Nu fac un paradox, dar
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
prelungeau/ Venele mele subțiri.// Soarele-lemn/ Avea iubirea mea întreaga/ an nucleu:/ Au uitat îngerii/ Să-i aștearnă patul/ și a adormit pe mâna mea.// ămi aminteam/ Cum mai semăna soarele/ Cu părul meu:/ Parcă se revărsau peste umerii mei/ Ape adânci, nisipoase.// Culcat leneș pe o parte,/ Soarele adormise peste/ Mâna mea/ Cu vene subțiri." (Erupții solare) Scrisul că jucărie Această a fost vestea bună. Vestea mai puțin bună este că în volumele Adinei Huiban există și poeme compuse neglijent. Că
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
în opera lui Dostoievski. Trecînd cu un zîmbet amar peste aberațiile unui Mihail Novicov 8), rețin mai întîi opinia lui Tudor Vianu: scriitorul rus "continuă linia românului romantic și a viziunii lui despre om, dar cu o știință într-atît mai adîncă a sufletului omenesc, a laturilor lui cele (sic!) mai obscure, încît psihologia eroilor romantici apare în comparație mult mai schematica și convențională". Dostoievski "a sporit enorm, în lumea modernă, imaginația durerii", fiind "unul dintre cei mai mari tragici ai omenirii
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
constituire a memoriei colective, ce degenerează adesea în paradox, a determinat sistematizarea deloc științifică a acestei critici postfactum, ca să nu mai spunem că a zădărnicit analiza, prin urmare judecarea ansamblului, cu toate laturile lui rele și bune. Doar în straturile adânci, de jos, ale populației se mai păstrează un anumit echilibru, acolo prevalând însă, invers, amintirea pozitivă, cea a beneficiilor oferite lor de acel regim, o apreciere de ansamblu fiind concentrată în verdictul laconic: „A fost mai bine înainte“. Cum să
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
clasa în curtea Fundației Aman. Această locaseamă reprezentanți ai literaturii a II-a. ție va deveni, peste ani, casa memorială române, Elena Farago rămâne unul Inspirația bogată și cugetarea „Elena Farago“, prima casă memorială dintre autorii preferați ai generațiilor de adâncă, muzicalitatea și forma desăvârdin Craiova. Printre oaspeții de seamă ai copii de ieri, de azi și de mâine, o șită a versului, mlădierea și stăpânirea poetei s-au numărat și importanți prelați Doamnă a sublimului copilăriei noastre. unei limbi pline
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]