631 matches
-
de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se simți tare îmbătrânit. Cu fața palidă, suptă, sprâncenele răvășite iar semnul posomorârii dintre ele, mult mai adâncit... Aproape că nu se recunoscu. Apoi, murmuă liniștit, de parcă și-ar fi continuat un gând, pipăindu-și obrazul cu degetele. - Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acestei zarve, de inima și, mai ales, de mâna noastră, ce construiește burghez și trainic... Da, sentimentul neplăcut dinlăuntrul său îi dă logoreea ! Numai că zâmbetul îi rămâne atât timp pe obraz, încât începe să-l strângă. Și deodată, cearcănele adâncite, violet maronii, și împrejur părul rar, pătat de căruntețe. — Aceasta pentru că nimeni aici nu este dispus a recunoaște celuilalt sentimentul generos, fapta dezinteresată, truda pentru interesul public... Sau poate că ele nici nu există și doar biata mea iluzie vrea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mie îmi place când văd anunțul " primim marfă". Către 1956 începusem să simt că am scris prea mult și că nu mai am suflu; aproape mi-am dorit închisoarea. Gabi e acum în ceasul în care doar cantitatea contează, lectura adâncită a celor doisprezece mari din istoria filozofiei." Trece apoi să-l judece aspru pe V.Z. "Cum și-a putut pierde trei-patru ani buni de tinerețe citind Freud, un lucru cu care nu știe și nu are ce face și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din Oradea, Florian Chelu. La Noica se peregrinează. În séjour-ul păltinișean anterior, Noica m-a chemat într-o zi în camera lui și mi-a prezentat un tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, cu figură cristică, slab, înalt, cu orbitele adâncite și plete blonde. Avea în ochi un mic tremur de au-delà și luase drumul până la Păltiniș pentru a-l cunoaște pe Noica. Îi știa cărțile pe de rost, citea Platon și căuta poate gestul din afară care să dea un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
majoritatea scriitorilor sunt puțin nebuni. Sigur nu ai cum să petreci atâta timp singur și să fii normal, nu? Mi-am petrecut ultimele două zile scriindu-mi scenariul. Cât am făcut asta, am uitat să mănânc sau să dorm. Sunt adâncită complet în scenariul meu. Părinții mei cred că am luat-o razna, dar într-o zi, când am să iau Oscarul pentru cel mai bun scenariu, or să-și dea seama că au avut un geniu lângă ei. Și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Așa slabă, firavă, fără pântec, Carmina și-o imagină, pe plajă, întinsă pe spate, cu genunchii puțin flexați în sus poziția lăsând să se reliefeze, pe sub tegumentele subțiri, osatura toracelui ce poate fi numărată precum clapele unui pian și forma adâncită, ca de covată, a abdomenului. Ei, bine, tânăra era în ultimul an de liceu, voia să urmeze medicina, muncea cu multă seriozitate, zile și nopți fără odihnă, n-avea lacune, nici probleme nelămurite, totul mergea perfect, dar știți cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și aproape și-a omorât cei doi copii care dormeau Înăuntru. Dacă i s-ar Întâmpla vreodată o chestie de genul ăsta, și-a zis Rose, soacră-sa ar fi Încântată. Shushan-atotputernica-matriarhă ar intenta imediat proces pentru custodia nepoată-sii. Adâncită În aceste scenarii sumbre, Rose nu se putut abține să nu se Înfioare. Era adevărat că fusese destul de aeriană În ultima vreme, că uita lucruri elementare, Însă nimeni, nici o ființă cu mintea Întreagă, n-ar fi putut s-o acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a văzut în sfârșit pe profesorul Pop, un bărbat cândva voinic, acum adus ușor de spate, cu hainele largi pe el, cu părul alb, demn, arogant, impenetrabil. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jos, de unde am plecat de cu seară, peste cerul din vale, înstelat cu becuri electrice, ca niște mingi de argint. Cu cât urcam, însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre care cei dintâi oameni se ridicaseră în două picioare, copleșiți și ei de armonia creației. Dar după un minut de tăcere, am suit o noapte întreagă, umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau de astă dată două paranteze negre, care porneau de sub ochi, în jurul gurii. Preocuparea de a mă deforma, ascunzându-mi firea adevărată, a fost până mai deunăzi, grija mea de căpetenie, reluă dânsul discuția, lăsându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebui să-i pună pe legiști să facă un mulaj după mușcătură. Să vadă dacă pot să-l potrivească fișei dentare a lui Colin McLeod. Ușa se trânti În spatele lui și el se ridică pentru a o vedea pe Isobel adâncită Într-o discuție cu asistentul ei, Brian, care terminase de zis ceva și făcu un gest mare, expansiv, cu mâinile. Isobel Își dădu capul pe spate și râse. Oh, Brian, ești așa de amuzant cu freza ta de fată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
înconjurată de ziduri cu guri de ochit, dar nu se vedea nici țipenie. Corabia se opri. Marinarii spanioli îngenuncheară. Velasco se urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu țipetele ascuțite ale pescărușilor. Briza mării le mângâia obrajii. O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neatenția și apariția altor „ocupații” la cei mai „năstrușnici” din fire, ci și să mă apropii mai mult de ei; fiind permanent printre bănci, în mijlocul lor, este mult mai ușor să reduci (atâta cât este necesar) din distanța profesor-elev, care, adâncită excesiv, îngustează considerabil posibilitățile de comunicare și implicit randamentul activității didactice. Nu am lovit niciodată un elev și am încercat să fac tot ceea ce era necesar pentru a elimina, fără apostrofări excesive sau corecții fizice, tot ce era inadecvat în
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
moderne. Prima ediție a fost publicată în Poliglota Complutensis, apărută la Alcalá începând cu 1514. Cea mai importantă rămâne însă ediția numită sixtină (după numele Papei Sixt Quintul), publicată la Roma în 1587, cu intenția mărturisită de a sluji studierii adâncite a Părinților Bisericii. Ediția sixtină consacră într-un fel codicele Vaticanus. Acesta devine manuscrisul de referință pentru toate edițiile ulterioare, până la cea mai recentă, în curs de realizare la Göttingen. Amintind doar numele lui Homes și Parsons și al lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ci tocmai feciorului primarului Pomean din Pișcari, om Înstărit, cu nume În satele de pe toată valea. Foc mare, de nestins la inima flăcăului, drept care primarul hotărăște o vedere a celor doi, iar cum, dintre toți, el era omul cel mai adîncit În treburi, n-a putut alege pentru ospeție În casa fetei decît o zi de miercuri. Gazdele s-au trezit cu chipuri noi la poartă și grijă mare: ce să le pună pe masă În zi de post? I-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare prin cei ce urăsc Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va fi Un drog de urgii prin vieți suferinde Să-i ningă și chinul prin ceruri de-o zi. Să nu se mai atingă de-a mea nemurire Că-i blestem și viața
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pentru cei ce mor, ușor chemați de-o CANDIDĂ TRISTEȚE. De unde vii tu, VISULE, din care lumi străine, Să fii lumina vie peste nopți de dor, Cu cerul ce se pleacă în POTIR DE AER, Cu florile de gheață peste adâncite ZĂRI. O tu, frumoasă lume, de-ai uitat de mine, Și de ECOUL VEȘNIC AL DRAMELOR DIN NOPȚI Când, doar POETUL PLÂNGE, pe un Pământ de noapte, în dorul de-o iubire. De ce-ai uitat tăcerea de-amurgul unor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei. - Și mâinile? - Ce-i cu ele? - Mâinile adâncite În rugă, despre care mi-ați vorbit. - Aha, sunt simple mâini. Niște mâini Împreunate În gol. Detașate de tot ce-i trup și tot ce-i suflet. Niște mâini, nimic mai mult... Mâini neputincioase. Bolnave. Mâini care se roagă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mine zi și noapte... E destul de interesant, cu excepția evacuărilor pe care le-am generat. Cam la o săptămână, am revenit instantaneu la proporțiile normale și am avut putința unui alt punct de vedere: orașul detenției mele era distrus, stâlcit și adâncit, oamenii mă priveau îngroziți. M-am cutremurat, dar am și răsuflat ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
Alfonsina, smulgi nasturii auriți ai Alfonsinei și găsești hanoracul Corinnei, tragi fermoarul Corinnei și vezi petlițele lui Ingrid... Restul de haine și le smulge singură: apar doi sâni tari, în formă de pepene galben, un stomac ușor concav, un buric adâncit, o burtă ușor convexă, două șolduri pline de femeie aparent slabă, un pubis mândru, două coapse solide și lungi. — Și asta? E tot o uniformă? spune Sheila. Ai rămas tulburat. — Nu, asta nu... murmuri tu. — Ba da! strigă Sheila. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să cadă în genunchi. De la începutul întregii istorii, flagelul lui Dumnezeu pune la picioarele lui pe orgolioși și pe orbi. Meditați la asta și cădeți în genunchi." Afară ploaia se întețea și această ultimă frază rostită în mijlocul unei liniști absolute, adâncită încă și mai mult de zgomotul aversei pe vitralii, a răsunat cu un asemenea accent, încât câțiva ascultători, după o clipă de ezitare, s-au lăsat să lunece de pe scaun în genunchi. Alții au crezut că trebuie să le urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el, acoperite tot cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le traversa craniul și le ținea înșurubate în piatră. Peretele netede din fundul peșterii se afla la zece palme de orbitele adâncite, unde globii oculari fuseseră reduse la un grăunte de praf. Ce e asta, murmură Cipriano Algor, ce coșmar e ăsta, cine sunt oamenii ăștia. Se apropie mai mult, plimbă încet lanterna peste capetele întunecate și scofâlcite, ăsta e bărbat, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare delicată, coroana din brațeleplebeului. — O zi fragedă, turbată, scumpă doamnă, izbuti să bâiguie netotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rătăcesc și pe cărări bătute, nu mai am nicio încredere. Pe ele au crescut numai cucute, pe-aleile vieții, iedere, și sunt înconjurată de redute... Sunt întrebări și drumuri rătăcite, le vând engross, la preț de piață. Doar gândurilor mele adâncite, de le-aș găsi rostul în viață, ar fi ca niște visuri împlinite. Tablou de toamnă cu final în doi Vine un vânt, în pas de vals, pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
murit de mâna fostului meu diriginte! Într-adevăr! Acum, că-și lăsă chipul să fie luminat, puteam vedea trăsăturile pe care le-a moștenit răposatul meu coleg. Totul, în afară de chelie și de bărbie. În rest, totul amintea de Orande. Ochii adânciți și pătrunzători, pomeții proeminenți, nasul mic și cârn, buzele generoase, toate aminteau de Orande. O lacrimă i se prelinse pe obrazul drept. Se îndreptă și începu să se plimbe încet prin cameră. Se duse până lângă un tablou, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]