1,420 matches
-
28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Împărtășire în lumină Miroase a alb și a văzduh nuntit In mine Doamne cu lumini ai miruit Tot freamătul și toată căutarea Adormite în sămânța lor, ca floarea. Aici vin Îngerii Stelari să se adape Din fluviu de lumină, nu din ape Vor revărsa apoi întremător lumina lor, Din Sfânt Potir, asupra stelelor. Arhangheli veghetori grăbit aleargă S-ajute ordinea ce veșnic se reîngheagă De aceea, cu cap plecat să te închini Ambasadorilor ce ne
ÎMPĂRTĂŞIRE ÎN LUMIN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360667_a_361996]
-
28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Împărtășire în lumină Miroase a alb și a văzduh nuntit In mine Doamne cu lumini ai miruit Tot freamătul și toată căutarea Adormite în sămânța lor, ca floarea. Aici vin Îngerii Stelari să se adape Din fluviu de lumină, nu din ape Vor revărsa apoi întremător lumina lor, Din Sfânt Potir, asupra stelelor. Arhangheli veghetori grăbit aleargă S-ajute ordinea ce veșnic se reîngheagă De aceea, cu cap plecat să te închini Ambasadorilor ce ne
ÎMPĂRTĂŞIRE ÎN LUMINĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360666_a_361995]
-
zace moartă Și noaptea se surpă cu tropot de ploaie Din vuietul casei voind ca să scoată Tăcerea ce-aleargă foșnind prin odaie. Grădina e goală, pădurea e stearpă Copacii Înalță o rugă la cer Din urme de cerb, vârcolacii se-adapă O umbră de lup se strecoară stingher... Furtuna cu dinții vântului mușcă Din trupuri de arbori pe drum răsturnați De arcul de lună închiși ca-ntr-o cușcă Stau demonii nopții-n tăceri spânzurați. Ne cheamă iar drumul mereu în
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
Soartea/ Pe alte căi de laic m-a tot purtat/ Și n-am ținut de-al mamei mele sfat/ Ca să înving prin sfânta slujba moartea/ Fost-am pastor prin Rovini: eram vrednic/ ca alte turme, pe pășuni divine/ Să le adap sub arzătorul ornic... / Ajuns la bătrânețe mi-e rușine/ că numai la păcate am fost spornic/ Și nu-mbracai armurile creștine”. Mulți prieteni de-ai mei considera însă că cel mai reușit sonet din cartea scrisă la Sebiș, ar fi
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
a venit în taină ca un acatist al voinței, pe un vălmășag de Doine. Te vindem iar cu sărutări viclene,/ prin nepăsare oarbă și prin lene./ Te biciuim cu vorbe de ocară,/ Te pălmuim cu ură ca de fiară./ Te adăpăm cu suc de-amărăciune,/ din pofte rele și din stricăciune./ Te țintuim pe cruci de nedreptate,/ prin cuiele uciderii de frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăși zici, în blânda rugăminte:/ Nu știu ce fac. Îngăduie
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
fulgere de-nvieri. Din orga milioanelor de piepturi/ cresc psalmii biruinții asupra morții;/ sunt Paștile: e soare, cânt și jocuri,/ Pe scene planetare de gând, se joacă însă tragedia sorții./ Doamne, mi-e inima pădure de Golgothe,/ și buzele s`adapă cu foc și cu oțet,/ și`n coasta lumii toate/ se`mplântă-al durerilor stilet./ De când din veșnicia fără țărmuri, /se nasc mereu puzderi de popoare,/ trec toate sub a suferinței flamuri,/ și glasul tuturor vuește de`ntrebare:/ De ce numai prin
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
auzea.Copacii cei bătrâni și noduroși vorbeau și cântau despre o poveste care s-a petrecut în poiana.Ascultand,Karon înțelesese că demult,a existat un vânător curajos care cutreiera tinutul.Intr-o zi,atunci când fugărea un cerb ce se adapă dintr-un izvor,a zărit în poiana,o fată frumoasă care adună flori și plante pentru leacuri.Cei doi s-au privit și pe loc,băiatul s-a îndrăgostit de frumoasă domnită cu coșulețul cu flori. Pentru că vânătorul era epuizat
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
Aongus ieși cu o găleată de apă să o umple.Karon rămase pe loc.Nu știa ce să creada.Constieniza faptul că suferă pentru că mama lui e bolnavă,dar până acum,niciodată nu-i mai răspunsese asa.Venii iarăși să adape calul și trecu pe lângă ea de parca nu ar fi fost acolo. -Aongus,ce se întâmplă cu tine? Ce am făcut de ești supărat pe mine? Știu că suferi și că situația asta te-a afectat dar nu trebuie să te
KARON,CAP 9 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359968_a_361297]
-
însă când ajunse în bucătărie,ea nu era acolo.” Oare unde s-a dus?.Mereu o găseam aici.Sa-l întreb pe Aongus dacă știe ceva.” Față îl strigă când ajunse lângă grajduri și Aongus ieși cu calul, să-l adape. -Nu știam că ai venit,Karon.Cand ai ajuns? -Mai devreme .William era plecat,la o înmormântare,din câte mi-a scris. -Dar de ce m-ai strigat?Cu ce te pot ajuta? -Voiam să te întreb dacă știi ceva de
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
2012 Toate Articolele Autorului am legănat visuri în brațele mele pământul cu cerul și norii, verile calde, iernile grele și calea lactee și zorii. pe tine, iubito, te-am legănat, în brațele-mi aspre și blânde, tu veșnic mi-ai adăpat dragostea frumoasei osânde. se zbuciumă lumea și crește, se zbate magma în horbota spumii un nou răsărit se ivește în huietul vremii, în freamătul lumii. vine iar toamna cea policromă, cu romanțe cântate -ngânând, toamna cu dulcea-i aromă și
CALM ATIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360049_a_361378]
-
chipul Zorilor albaștri, Ce la cap veghează Visul printre aștri. Mama e culoarea Cerului senin, Miere-n supărare - Veacuri de pelin. Mama este viața Fremătând în palme, Dorul și iubirea-n Lumile de cazne. Mama este dorul Ce tăcut se-adapă, Liniștii de prunc - Nesfârșită apă. Mama este soare, Chipul de lumină Ce ne intră-n suflet Și nu are vină. Mama este câmpul Plin de verde iarbă, Mama este neaua Serilor de iarnă. Mama este vatra Focului ce arde, Basmul
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
parte, că în toate descoperirile conștiente: “nu-i preț pe victorii nici preț pe înfrângeri pe lespedea vieții trasăm începuturi” și mai știm sau învățăm să vedem din ce în ce mai clar că: “în dansul de umbre pierdut între îngeri trec zile ce-adapă simboluri din ciuturi” Viața este un dans al umbrelor în lecția nesfârșită a asumării noastre a legământului cu Domnul. În chivotul legământului iubirea își răsfrânge permanent semințele tainelor sale ca pe un câmp pe care ici-colo s-au ridicat fântâni
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
vreau să mă duc; Unde, unde-mi ești copilă? Vino să mă vezi...cum sunt. Mă-ndrept spre crâșma veche, Merg atent, pășesc discret; Mi se pare că-n ureche... Nenea Chirea cântă-ncet: La fântâna de la Dealul, Unde-mi adăpam eu calul, Nu cu apă, ci-i dam vin... Ș-mi luam merele din sân De la mândra bălăioară - Care m-a iubit aseară... La Mița în cârciumioară; Lina nu a vrut să-mi ceară Nici cercei, nici mahmudele; Mi-a
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
crez asemănător este posibil acum. O credință a Poetului era unitatea, pacea, înțelegerea.. O cinstire autentică în numele Marelui Poet, dacă vrea să-l cinstească cu adevărat, ar presupune cinstea îndreptată și către alți semeni care iată că pot a se adăpa și ei din Izvorul Poetic și Creativ ce l-a inspirat pe Eminescu. Însă, doar de 'a se adăpa' în același fel (că nimeni nu s-a născut învățat), chiar din suflul lui inspirant existent și azi în popor, dar
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
dacă vrea să-l cinstească cu adevărat, ar presupune cinstea îndreptată și către alți semeni care iată că pot a se adăpa și ei din Izvorul Poetic și Creativ ce l-a inspirat pe Eminescu. Însă, doar de 'a se adăpa' în același fel (că nimeni nu s-a născut învățat), chiar din suflul lui inspirant existent și azi în popor, dar nu de al copia, sau de mai mult de al fura pe cât se poate.. pentru că nu vede?. Am văzut
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
Eminescu cât e el de Mare Poet, dacă ar fi trait în aceste timpuri, n-ar fi avut nevoie să tot posteze pe colo și pe acolo...deoarece, oare nu deșertul aglomerărilor proprii ar spune tot? Maestro Doga s-a adăpat precum Poetul din valorile autentic românești, din folclorul românesc, din suflul inspirant al națiuni acesteia ce a devenit una cu Eminescu, ce poate intra doar numai într-o inimă pe măsură, nu într-una îngâmfata, nu într-o inimă spulberată
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
odată împreună pe culmile colinelor de deasupra localității lor, admirând frumusețea naturii, privind cu candoare oile și vitele care pășteau în liniște din iarba verde, grasă, iar pe înserate, înainte de a fi aduce acasă pe cărări de coborâre, să fie adăpate în jgheaburi anume făcute pentru adăpat vite. Dar, cea mai mare plăcere a celor doi frați era ca în anumite zile de sărbătoare, să plece împreună spre Milet, să colinde ulițele întortocheate ale acestuia, să admire templele, areopagul, stadioanele, clădirile
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
deasupra localității lor, admirând frumusețea naturii, privind cu candoare oile și vitele care pășteau în liniște din iarba verde, grasă, iar pe înserate, înainte de a fi aduce acasă pe cărări de coborâre, să fie adăpate în jgheaburi anume făcute pentru adăpat vite. Dar, cea mai mare plăcere a celor doi frați era ca în anumite zile de sărbătoare, să plece împreună spre Milet, să colinde ulițele întortocheate ale acestuia, să admire templele, areopagul, stadioanele, clădirile impozante, statuile din piețele orașului. Acolo
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
iubirii celei mai iubiri și mistuitoare, din partea mea, de pe primul rând al grandioasei săli de spectocol, la recital, asigurându-mi o onorantă invitație la spectacol prin impresarul Enache Bogdan, care m-a prezentat maestrei Angela Gheorghiu, pentru o scurtă convorbire adăpată după cea mai nerăbdată sete de frumusețe (domnului impresar îi mulțumesc și pentru promisiunea de a pune la dispoziția mea unele comori de fotografii oficiale). (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Angela Gheorghiu. Muzica, dulce liniște / Aurel
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
cel ce dorește, după unirea cu Hristos, va trebui să se împărtășească din Trupul Lui, să guste din dumnezeirea Lui și să-și lege viața sa de moartea și învierea Domnului... De aceea, mâncăm hrana preasfântă a Împărtășaniei și ne adăpăm din dumnezeiescul potir, pentru ca să ne cuminecăm cu Însuși Trupul și Sângele pe care Hristos și le-a luat asupra Sa încă din pântecele Fecioarei Maria - Născătoarea de Dumnezeu. Astfel încât, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce S-
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
Ea: tuleo! Și, din curte: animalule! Uite în ce hal ești! Alcoholicule! Și, dom' colonel, de la grajd, adică din prima linie a fundului curții: mă, dacă vin la tine, te fac una cu pămîntul! Ai tu noroc că trebuie să adăp vita. Eu nu înțeleg de ce o faci vacă pe nevastă-mea. Taci, boule! șoptește - de se clatină dealurile și vin în bot - madam Jorjet. I-am arătat eu curu lu' soacră-mea și nu-ți arăt eu ție mizda, animalule
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
arboretele incluse în tipurile funcționale I și II. (4) În cazul pădurilor proprietate publică a statului, acordul prevăzut la alin. (2) lit. d) se dă de către administrator. (5) Trecerea animalelor domestice prin terenurile din FFN spre zonele de pășunat, adăpat și adăpostire se aprobă de către ocolul silvic, cu acordul proprietarului fondului forestier, pe trasee delimitate și în perioade precizate. Pentru terenurile proprietate publică a statului, aprobarea se emite de către conducătorii structurilor prevăzute la art. 12 alin. (1) lit.
CODUL SILVIC din 20 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/293218]
-
frunte... Din ulciorul vechi ca omul Soarbe apa când e sete Și cu mâna dusă-n plete Moșul blând admiră pomul... Stă paharul plin cu apă Ce-n milenii e tot vie, Viului dându-i simbrie Sorbind viață când se-adapă... Referință Bibliografică: Apa cristalină / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
APA CRISTALINĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340277_a_341606]
-
Noiembrie 2016 Mi-e dor de Alba de atunci Și-mi arde sufletul ca para, Când răsuna pe văi și lunci- „Noi vrem să ne unim cu țara!” Curgeau șuvoaiele de ape Spre-aceeași vrednică fântână Din care veșnic să se-adape Această nație română! Și nimeni nu le-a stat în cale În ceasul dat de Dumnezeu, Vreau clipa mântuirii tale Să bată iar, poporul meu! Te-a dezbinat și te dezbină Cei care vin cu gând murdar Și dau cu
MI-E DOR DE ALBA ȘI DE-ARAD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340311_a_341640]
-
răscruci în Dealul Păsăreilor, de la volanul mașinii, l-am văzut pe Nicolae însoțit de Găbiță, fiul, cu turma de bovine ducându-le la apă pe Valea Budichi, pentru că 14 capete, 6 tauri și 8 femele, nu e ușor să le adăpi din fântână cu găleata. Am zăbovit circa o oră pe la niște neamuri, să vină Nicolae cu animalele acasă, să mă conving de starea de fapt asupra caprinelor. Am coborât costișa, unde un șofer „omora„ o mașină să urce pe poleiul
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]