33,202 matches
-
Rodica Zafiu Noutățile limbajului informatic, intrate rapid în uzul curent, nu sînt doar de tip lexico-semantic (cuvinte și sensuri noi), fonetic și ortografic (pronunții și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
parte, și în sferele economiei și acțiunilor sociale, pe de altă parte, odată cu marile descoperiri... Așadar, Shakespeare s-a mutat pe Tamisa, la Londra, printre altele frecventînd lumea teatrului, funcționînd ca sufler (coincidență emoționantă cu Eminescu), ocupîndu-se aici și de adaptarea unor piese, interpretînd diferite roluri, scriind sonete... Cît despre Hamlet este știut că s-au scris pînă-n prezent peste 30.000 de lucrări felurite, studii, cercetări, culegeri de date biografice etc. Hamletologia... Despre actorul-autor se potrivește - în portretul intelectual ce
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
Neue Sachligkeit), alta ostilă modernizării industriale și sociale, frecvent "aristocratică" (Nietzsche, expresionism, estetism). După Frederic Jameson, postmodernismul aspiră, în lipsa unei "dominanțe culturale", la o sinteză a elementelor clasice și populare, a modernismului "înalt" (elitar) și a celui "democratic", uneori prin adaptarea și ambalarea unor creații valoroase în "produse de consum". Astfel sfîrșitul secolului XX ar învedera o ruptură de conglomeratul de fenomene pe care le desemnăm prin denumirea de modernism. Convergența doctrinelor științifice și estetice ar reprezenta o mișcare menită a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
prin talk-show-urile acestor ani. Polemica se încheie deocamdată așa: "puterea de judecată a confratelui (Dan Petrescu, n.m.) dă dovada unei dureroase lipse de talent (judecata nu trebuie să aibă și ea talentul ei?) cînd reduce totul la oportunism, lașitate și adaptare; e un alt simplism, mai bine zis: o lene. [...] Cînd recitești ce-i este greu autorului să înțeleagă, totul se luminează: lui îi este greu să înțeleagă cea mai complicată problemă a vremii sale. E unul din acele cazuri cînd
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
lungul anilor le face mai alerte, îi prezintă drept oameni activi, neliniștiți, imprevizibili. în același timp dicționarul este și o consacrare a unui teritoriu parțial cunoscut. O anexare a underground-ului anilor '80 și mai ales '90 în Establishment. Sau o adaptare a Establishmentului la ritmul sincopat din underground. Deși dicționarul e, desigur, perfectibil - există o lipsă de unitate a prezentărilor - el reprezintă un pas necesar în domeniul instrumentelor literare. Ion Bogdan Lefter - Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar bio-bibliografic, Volumul
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
în momentul cînd am pus la cale filmul Marfa și banii, făcusem deja un scurt-metraj de școală, la Geneva, în care experimentasem formula unei anume investiții a autorului în "filmul realist". Era o lucrare din anul III de studii - o adaptare după O'Neill, Before Breakfast - pentru care am avut numeroase discuții cu profesorul meu, Jean-André Fieschi: în ce măsură tu - autor, tu - cineast poți rupe distanța dintre spectator și ecran, dintre povestea care se desfășoară pe pînză și omul aflat în sală
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
a cenzurat entuziasmul pașoptist, prin identificarea fracturii dintre formele noi și fondul preponderent arhaic, formulând critica impactului abrupt al modernității într-o societate fatalmente întârziată, precum era cea românească. Instituțiile moderne adoptate în devălmășie, fără grijă și fără pricepere pentru adaptare, nu aveau cum să prindă lesne rădăcini la noi. Proiectul occidental trebuia românizat și umanizat, altfel riscând să genereze fie o utopie, fie un hibrid nefericit. Xenopol prefațase această viziune în articolul "Reforma așezămintelor noastre", iar Principele Carol își punea
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
tăcută începând și până la noile elite politice. Posteritatea va relua și dezvolta în varii forme acest raționament. Soluțiile însă vor fi mereu altele. Deprinse din veacul al XIX-la să caute modele în afară, elitele românești vor traversa ciclic crize de adaptare: soluțiile din afară sunt gata făcute și nu rămâne decât să le studiezi și cultivi, pe când cele dinlăuntru presupun schimbarea fondului, probă de foc, titanică și mai ales - fatalitate! - de durată lungă. De aici dedublarea discursului despre modernizare și inevitabila
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
de la formă la fond adică - a civilizației noastre moderne, datorită "condițiilor istorice ale dezvoltării noastre"2). Cu alte cuvinte anormalitatea, adică arderea etapelor, devenea normală. Atunci cum mai arăta normalitatea? Sau există un rezervor de normalitate - instrumente și tehnici de adaptare la un anumit regim de temporalitate, din care noi, românii, le-am ales pe cele care ni se potriveau! Sigur, trebuia să ne desprindem de trecut. Toți actorii acestei aprige dispute cu privire la căile modernizării căzuseră de acord în această materie
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Eminescu a crezut, deopotrivă cu alți reprezentanți ai culturii critice, că pașoptismul, fascinat de modelul occidental, dar incapabil să potențeze fondul intern, a ratat simbioza dintre modernitatea occidentală și fondul cultural autohton. Miza societății românești este nu doar aceea a adaptării valorilor culturale occidentale, a produselor și ratelor sale de schimb, cât mai ales impunerea monadei noastre culturale, ca instrument de autoprotecție a fondului intern față cu inovațiile importate. Eminescu era convins că națiunea nu se află în imposibilitate de a
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
vocațiilor autentice. Așadar, nu o utopie, cum se crede adesea, a opus Eminescu acestei orientări, ci soluții temporizatoare, selectate din zona gândirii conservatoare, menite să ne protejeze de capcana proiectelor imposibile. ~n societatea românească liberalismul a traversat câteva etape de adaptare complexe și contradictorii, ce i-au pus eficiența sub semnul întrebării. Lumea țărănească de la noi, preponderentă ca în întreaga arie răsăriteană, separată de societatea burgheză în curs de edificare printr-un veritabil abis cultural, a fost principalul teren de experimentare
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
liberal, că nu a fost aruncată peste bord de valurile istoriei este, desigur, mai important decât critica ce s-a adus acestui proces. Realismul politic în versiunea sa liberală a reușit parțial să înarmeze statul și națiunea cu instrumente de adaptare relativ eficiente. Esențele tari însă, propuse de Eminescu și extrase din zona morală, vizând pierderile colaterale, cum am spune astăzi, nu au reprezentat preocuparea predilectă a liberalilor, grăbiți să creeze instituții moderne, să forjeze burghezia modernă, să lanseze formele în
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
organism viu care are nevoie să se alimenteze sau să trăiască pur și simplu traversînd acest tip de existență artistică. Din ce nu văzusem pînă acum, am remarcat vîna subtilă a regizorului Radu Afrim în No Man's Land, o adaptare după Samuel Beckett, o producție, realizată de Teatrul Luni în colaborare cu Teatrul Act, în care salut o nouă ipostază și o formă extraordinară a actorului Nicu Mihoc (de la naționalul din Tîrgu-Mureș) și o altă față, pe care o intuiam
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
aflăm din ADEVĂRUL, nu i-a găsit circumstanțe atenuante parlamentarului, ci l-a acuzat că nu a adaptat viteza mașinii la condițiile de trafic. Nu că vrem să-l apărăm pe confratele nostru, dar povestea asta din Codul rutier cu adaptarea vitezei aruncă totdeauna vina în spinarea șoferului, deși, foarte adesea de vină e drumul cu surprizele sale de care ar trebui să răspundă și cei care răspund de calitatea șoselelor din România.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
această zonă a limbii române vorbite. în limba actuală, în schimb, cel puțin în limbajul tinerilor, fenomenul se manifestă prin preluarea unor exclamații și imprecații anglo-americane, desprinse în mare măsură din filmele sau din piesele muzicale în care e clară adaptarea lor la contextul situației de comunicare. Exemplul cel mai clar de fixare a unei imprecații străine cu sens atenuat e însă un mai vechi împrumut din turcă - sictir - care, netransparent, și-a atenuat treptat sensul etimologic (obscen), căpătînd o răspîndire
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
desfășurat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și care a fost de preferință fixat în cultura românească în genere prin formula "arderea etapelor", iar în cazul special al limbii prin cea a "reromanizării", a "relatinizării", constînd în adaptarea rapidă la cultura occidentală, în preluarea unor forme (cu sau fără fond), e tratat adesea sub categoria miraculosului, ceea ce exclude analiza fenomenului și a urmărilor lui. Ruptura modernizării bruște a însemnat totuși și crearea sau acutizarea unor tensiuni care au
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
fine, există mulți ziariști care, sătui de cumplita instabilitate ori nemaiputînd să suporte nesiguranța zilei de mîine, au părăsit cu totul presa. Efectele acestei situații sînt greu de supraestimat: 1. Pentru ziarist, în afară de instabilitate, se pune problema unei cascade de adaptări urgente la alt tip de a face presă (căci sîntem departe de o concepție unitară), la alt tip de disciplină, la alte condiții de lucru, la alte structuri redacționale, la alte pretenții, la alte tipuri de publicații, la alte categorii
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
În plus, e o utopie: un ziarist foarte bun este un ziarist foarte specializat. 2. Pentru redacții, este catastrofal să nu ai o echipă constantă, omogenă, cu legături sudate în timp. Un om nou nu înseamnă doar efortul lui de adaptare, ci și al colectivului. 3. Pentru presă, în ansamblu, se desenează o imagine de bulibășeală și neseriozitate. 4. Pentru cititori efectul este de confuzie, mai ales atunci cînd criticul acerb de ieri al PSD, să zicem, devine peste noapte, la
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
oferă ea. Nu e vorba de mimetism, de o subordonare searbădă, lipsită de orizont, față de o mare personalitate, ci de continuarea direcției sale, o direcție cu atît mai importantă cu cît e mai generoasă, permițînd și chiar stimulînd diferențierile individuale, adaptarea cea mai lejeră la imprevizibilul dezvoltării domeniului creator de care avem de dat seamă. Să observăm mai întîi că marele înaintaș e sabotat în modul cel mai păgubitor în privința revizuirilor. Acestea au alcătuit una din pîrghiile cele mai relevante ale
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
de favorabile în climatul restauraționist, al conservatorismului politic, cu ale cărui poziții n-a întîrziat a se corela, primind și recompensele scontate, pe linia carierei. Abdicării morale din era comunistă îi urmează abdicarea morală din era postcomunistă, ambele consubstanțiale. Prin adaptarea lor la cerințele politice de după decembrie, oportuniștii de curte nouă, chiar dacă-și pun, pur ornamental, un enorm ecuson lovinescian, îl sfidează neîndoios pe marele predecesor, care afirma apodictic: ,,critica nu suportă complezență și tranzacțiune; ea e independentă sau nu e
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
prestigioasă, de altminteri, în planul său specializat, de abordare teoretică a literaturii, n-a ezitat a-l declara a fi, împreună cu G. Călinescu, o primejdie a criticii românești, invadată, vezi Doamne, de ,,literatură", subordonată scriitorilor. Aci nu mai operează bizantinismul adaptării falacioase, ci o univocă mărginire, o dificultate de-a priza (și, pesemne, de-a produce!) esteticul, o, dacă vreți, emasculare a sensibilității (impresioniștii francezi din jurul anului 1900 îi numeau pe teoreticieni eunuci literari!). Oricum, ,,deliteraturizarea" criticii n-ar putea semnifica
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
mai puțin, de competență socială. Dar se pare că nici pe intelectualii români nu-i mai indignează nimic - și acest lucru nu e doar foarte trist, ci e și foarte grav. Deoarece indică o anumită uzură a percepției anormalului, începutul adaptării lor la anormalitate. Și mai indică faptul că lecția învățată în timpul regimului comunist nu a folosit la nimic. încă nu e tîrziu ca elitele intelectuale, printre care se numără destui oameni de decizie, să reacționeze. Nu e prea tîrziu pentru ca
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
Marina Constantinescu Un spectacol cu rezonanțe foarte speciale este Amanții însîngerați după Chikamatsu Monzaemon (traducere și adaptare de Angela Hondru) pus în scenă de Alexandru Tocilescu la Teatrul Național din București (sala "Atelier"), unul din spectacolele majore ale acestui teatru și ale acestei toamne. L-am văzut de două ori, la începutul acestei stagiuni. Deși vorbește despre
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
unui drum într-un spațiu care atenuează granița între ficțiune și realitate și în care fericirea și durerea, viața și moartea, binele și răul își trăiesc acut îmbinarea. Spectacolul pe care l-am văzut se numește Atac la profesoară, o adaptare a regizoarei Diana Maria Mihailopol după cunoscuta piesă Șantaj a Ludmilei Razumovskaia. Anul trecut, Virginia Itta Marcu a primit Premiul pentru cea mai bună actriță la Galele Uniter, iar tînărul regizor Claudiu Goga Premiul pentru debut și pentru această montare
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
noutățile și oscilațiile ei, cu schimbările rapide de concepte și de termeni. Pentru a le verifica doar existența sînt utile și dicționarele de specialitate (au apărut destul de multe în ultimii ani); pentru a le înțelege însă uzul real, tendințele de adaptare fonetică, grafică și morfologică sau preferințele pentru anumite construcții sintactice este fundamentală examinarea lor în contextele reale de folosire: în primul rînd chiar în paginile de Internet redactate în română. Aici principala surpriză este, cum am mai spus-o, de
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]