3,016 matches
-
totul a fost spus frunzele plângeau sub pașii mei era apusul, nu'i așa. Citește mai mult PAȘIieri mă plimbam pe aleiși frunzele foșneau sub pașii meimereu osteniți și greipetale în jur se scuturaucovor de frunze tot făceaumi-e dor de adierea unui cuvânt nespusștiu, o literă a mai rămas de pusuite sus, acolo susatâtea aș fi vrut să mai fi spusdar am plecat departe, în apusm-am dus și m-am tot duscădeau ideide unde le-am tot pusștii, nu...aici, totul
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
ascunzi în falduri de vis un sân obraznic în lumină țâșnește te caut în gând și în suspin de umeri te prind suplă și senină te strâng în brațe tu dulcea mea femeie un trup sculptat de zei mângâiat de adieri de lumină născută din murmur de iubire ești zâmbet ce împrăștie bezna din mine fulg de vis pe aripi de dor Între vorbe ,si tăceri Citește mai mult POEM DE IUBIREiubirea are culoareaunui chip de femeiepictat între stelesuavă, firavă, diafanăzeiță
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
divinede aripile sărutului purtatăalearg printre astreîn noapte te cautte ascunzi în falduri de visun sân obraznicîn lumină țâșneștete caut în gând și în suspinde umeri te prindsuplă și seninăte strâng în brațetu dulcea mea femeieun trup sculptat de zeimângâiat de adieri de luminănăscută din murmur de iubireești zâmbet ce împrăștie bezna din minefulg de vispe aripi de dorîntre vorbe ,si tăceri... XXXI. GÂNDURI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. GÂNDURI pic-pic plouă de ce să
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
A luat o frunză și i-a dat-o colegei sale de suferință. Aceasta a amplasat-o strategic în zona ei vulnerabilă, dar s-a dovedit a fi insuficient. Îi rămâneau atâtea forme expuse și frigul, obraznic, o înfășura cu adierile lui , până a copleșit-o cu atenții ce duceau spre declanșarea unui soi de suferințe exterioare. A luat atunci mai mute frunze și le-a înșirat pe conturul corpului ei și în felul acesta s- a inventat îmbrăcatul. La bărbat
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
înnebunit imediat și singurul tratament ce le mai făcea bine era să le îmbraci în mătase. Din clipa aceea îmbrăcatul a devenit ceva mai ușor de realizat, cu dezbrăcatul era mai greu. Nimeni nu mai voia să se dezbrace de adierea aceea mătăsoasă iar femeilor le-a trecut prin cap să se culce îmbrăcate. Dar a trecut și vremea mătăsii. S-a trecut ușor în perioda bumbacului, că era mai ușor de găsit și bun pentru toți, apoi a sinteticului că
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere. Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - Și chiar cum
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
sfios pe poartă, Dar fără vânturi,fără ploi. În fața ta ea s-a oprit, Cu tot alaiul ei bogat. Te-a sărutat și ți-a zâmbit Și repede darul ți-a dat: Din bob dulceața mustului, Parfumul perelor coapte Și adierea vântului Ca să te alinte-n șoapte. Din aurul gutuilor Ți-a prsărat și-n al tău păr. Ți-a dat și miezul nucilor, Ți-a pus dulceața ei în măr. La a ta aniversare, Îți aduce crezanteme. În buchet și
LA MULȚI ANI,MATTIA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384365_a_385694]
-
îi venea tot mai greu să reziste. Simțea la rându-i o atracție fatală pentru acel necunoscut, pe care în zadar căuta să o înăbușe cu vorbe trufașe. Fără voia sa tonul vocii și cuvintele-i curgeau dulci, fermecătoare precum adierile primăvăratice învăluind și mai mult mintea și aprinzând inima în flăcări, a tânărului han. Prințesa deși despărțită de îndrăznețul prinț, de peretele inaccesibil de stâncă, se simțea răscolită de pasiunea privirilor ce o învăluiau hipnotic de la poalele stâncilor, precum doi
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
rătăcește zorii toamnei în povești Ce cald îți este gândul ce mi înfășoară mâna în formele din care ești clădită tu patimă aprinsă pe unde ești de nevenită îmi călătorești prin crângurile toamnei travestită în culoarea frunzei plutind căderea în adieri lumești de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: patimă aprinsă / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PATIMĂ APRINSĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384383_a_385712]
-
Cu care a colorat frunzele moarte. Eu, poezie de dragoste iti voi dărui, Mi-ajung tristețile de-o viață, timp e azi Al bucuriei, cu tine o voi impărtăși In versul visului meu vei reînverzi! Ascultându-mă, toamna, cu o adiere mi-a șoptit: -Bucură-te! Și m-am bucurat..." Referință Bibliografică: Acoperă-mă toamnă cu bucuria ta / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate
ACOPERĂ-MĂ TOAMNĂ CU BUCURIA TA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384399_a_385728]
-
Cufundare subită în terme, Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne. Terme vechi, de sorginte latină, Vor imperiul de gânduri să-mi țină. Amorțire cu fața spre viață, De un gând rătăcit se agață. Ca un nor necreat să răsfire Adieri din fioruri de mire. Dimineața Turturea de la fereastră, Rupi lumina mea măiastră În petale evantai, Dimineții îi dai grai. Nopțile de-argint stropite Le sfărâmi, le culci topite De o boare de salcâm, Ce venea din alt tărâm. Zorii bucuroși
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
tardive, a rămas tristețea veșnică ameliorată parțial de scurgerea timpului și o „ofrandă”, concretizată în câteva versuri, în amintirea celor care m-au iubit mai mult decât orice pe lume. MEMORIEI TATĂLUI MEU Te-ai stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Cel Sfânt, în marea-I îndurare, Ți-a dat odihna în mormânt. Abia acum simt cât de tare Eu te-am iubit, când singur sînt. Te-ai stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Vegheat ești de
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384469_a_385798]
-
stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Cel Sfânt, în marea-I îndurare, Ți-a dat odihna în mormânt. Abia acum simt cât de tare Eu te-am iubit, când singur sînt. Te-ai stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Vegheat ești de o cruce mare, De doi castani foșnind în vânt Plângând peste al tău mormânt. Rămas bun tată... rău îmi pare... Te-ai stins, precum o lumânare. MEMORIEI MAMEI MELE S-a dus și mama, spre
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384469_a_385798]
-
coboram spre plaja de la Cazinou. Atras de aceeași chemare a mării, aproape că uitasem să mă sprijin în baston! Chiar alergam, neluând în seamă nimic din ce, în alte împrejurări, m-ar fi incomodat! Îmi simțeam obrajii plăcut mângâiați de adierea proaspătă a dimineții. Inima-mi bătea voinică, dirijând alert circulația sanguină. Întregul corp era, parcă, mai tonifiat, mintea clară, sufletul animat de o bucurie nestăpânită! Trecui prin fața statuii lui Ovidiu fără să mă opresc, încălcând obiceiul de a-l saluta
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
cuprind să mă strângă ! Gâtul îmi horcăie, capu-mi plesnește Prins nemilos într-al migrenelor clește ! Ceva mă mișcă și mă trezesc... Era un coșmar cum mereu pătimesc ! Dragoni lascivi nu-mi mai mușcă vintrele creierului, Simt cum renasc sub adierea zefirului, Stelele deasupra-mi strălucesc doar mijit... Mi-aprind o țigară și zâmbesc fericit ! Referință Bibliografică: Metempsihoză / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nelu Preda : Toate Drepturile
METEMPSIHOZĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384493_a_385822]
-
înrămat în cuvinte legănate de nuanțele unui descântec inspirat din folclor, înțelegem emoția iubitorului de natură: „Leagănă-te, pădurice,/ după cânt de pitulice/ și-mi du dorul meu departe/ să-mi lase inima-n pace!/ Fă-mi sufletul să simtă/ adierea ta profundă,/ liniștea să mă cuprindă,/ de tristețe să m-ascundă!” Versurile curg plăcut, asemenea apelor pe albiile line din câmpia plină de vegetație multicoloră. Singurul regret ar fi că acest capitol este, poate, cel mai scurt, dar, deschizând prima
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
fără frunzare! Pe patul nins de rouă lucitoare Înalță licuricii rugă-n strană. Îl plânge vântul. Cum să mai foșnească Izvorul de plămadă respirată? Pe iarba udă, umbra lui pătată Așteaptă frunze noi s-o risipească. Înjugă cerbii-n coarne adiere Pudrând-o pe lăstari ca muguri verzi Născuți abia, la fel și cruzii iezi, În uimitoarea asta re'nviere. *** Ciclul "Primăvara" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Mă plec adânc ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1581
MĂ PLEC ADÂNC ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384546_a_385875]
-
limpezit, chiar de lumină. Și din orice primesc răsfăț Căutând pe drum să le învăț. Pornit abia din sfânta vatră, Alint primesc din ei de piatră, Sau mângâierile de maluri, Nisipuri, rădăcini sub valuri. Sărut de salcie mă pătrunde Și adieri de vânt pe unde. Mă strânge gheața, mă sufocă, Din ger căldura mă dezghiocă. În vaduri grele apa-mi scapă, Viețuitoarele adapă. Ud câmpuri, lanuri și grădini, Dar și ciulinii plini de spini, Iar în bulboanele curate Înoată pești pe
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
al apartamentului. Am ieșit pe ușa de serviciu, mai întâi într-un mic vestibul, iar de acolo, pe palierul ce leagă cele două aripi ale blocului. Ziua, când îl traversez, culoarul acesta îmi lasă impresia unei prezențe nevăzute. Acum, în adierea vântului ce vine prin fereastra dată de perete, când cel mai mic foșnet din curtea interioară împrumută ritmul întunericului, acea prezență pare să se întrupeze din orice: din zbaterea unei frunze în curentul de aer ori dintr-o umbră ce
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
flegmatic, care sfida lumea, mâncând cu dibăcie portocale, curățindu-le de coji și scuipându-le în lături, am ieșit din acea imensă gradină zoologică, pe care am văzut-o doar parțial. Eram nerăbdători să respiram aerul curat din afară, sub adierile de vânt, și să privim arborii din parcuri cu frunzele aurite de razele soarelui apropiindu-se de apus. Referință Bibliografică: În vizită la Grădina Zoologica din Beijing / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
-n pasiuni rebele. Și-apoi cu fulgere m-ai animat, Umplându-mi gândul cu extaz, Iar eu m-am dăruit fără zăgaz, Cedându-ți, corpul tu mi-ai posedat! Ți-am strâns în coapsele-mi fierbinți Setea de-amor și adierea-ți dulce, Lasăndu-ți tâmpla să se culce, Pe pântecu-mi zvântat de rugăminți... Codrule, îți va fi dor, Sau dorul meu îți va fi neclintire, În lungile amiezi de despărțire, Purtând pe frunze-al nostru-odor? 01.08.2016 Referință Bibliografică: Codrule
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
pe ochi cu apă rece, alungând și ultima urmă de somn. Am ridicat jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
părțile cu curiozitate de coțofană, doar, doar, de-ar înțelege ce se ascunde în el. De aceea cântecul meu, cu prudența melcului ce urcă pe raza de lună, e gata să se retragă-n cochilia sa, la cea mai mică adiere de vânt ce-ar putea frânge fragila scară, înălțată spre cer. PEPITA Din pulberi sidefii de stele prin lutul meu de clipe plumburii cerul mi-a sădit în suflet ca într-o scoică perle pepite din lumina eternei veșnicii. CAPĂTUL
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]