6,618 matches
-
marele acvariu, o fată care-i face delicat curte protejîndu-i instinctiv fragilitatea, sentimentul că nimic nu are sens în afară de jocul bolnăvicios, maniacal, legănare de canar în colivie, toate acestea fac parte din lumea stranie și însingurata, tandra și atroce a adolescenței care întîlnește accidental crimă. Detectivul care anchetează moartea acelui paznic, prinde puțin viață prin comentariile tinerilor asupra crimei, care nu-i oripilează, ci le trezește curiozitatea. Nu crimă, ca fapt social, "un fapt divers atroce", este elementul decisiv cît această
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
încerc s-adorm, atent/ la fâșia-mi de tristețe dezvelită indecent -/ mă voi cufunda în vise și în amețeli de-o noapte -/ mâine iar vreo cinci pahare mă vor salva de la moarte" (E. M., Craiova) * Texte modeste, cuminți. Lângă Cimitirul și Adolescență, la care m-am referit cu alt prilej, se aliniază la același nivel al evocării Vacanțele copilăriei, minuscule, banale pasteluri precum Iarna ("Din cer cad fulgi alene/ Ca într-o visare,/ Iar zăpada acoperă pământul/ Ca o iertare".), și Sfat
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
i se destramă familia. Iată cum explică autorul însuși titlul romanului și semnificația lui: "întoarcerea din rai însemna pierderea beatitudinii, a iluziilor și a optimismului care dominaseră primii doisprezece ani ai "României Mari". împreună cu o parte a generației mele trăisem adolescența și prima tinerețe în această atmosferă și euforie, încredere și tembelism. Știam acum că acest "Rai" se afla undeva, în spatele nostru. îl pierdusem înainte de a ne fi dat seama că-l cunoscusem, de fapt fusesem prima și singura generație care
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Ursita și un prim fragment din volumul al doilea, având ca personaj central pe Iancu Moțoc. Cel de al treilea volum urma să aibă ca erou pe Arbore. Aceste romane, precizează I. Oprișan, "lasă să se întrevadă că, încă din adolescență, B. P. Hasdeu își alegea cu instinct sigur drept personaje centrale, nu figuri încoronate, ci persoane din umbra istoriei, dar care îi hotărăsc totuși destinul." Prin "poema dramatică" Răzvan și Vidra, relevă I. Oprișan, P. B. Hasdeu a înfăptuit "racordarea
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
întreaga românitate. În "Nunta Zamfirei", nuntașii "dansează-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrăngăneii la opinci, Ca-n port de sat. Nu am multe cunoștințe asupra dansurilor populare, dar îmi amintesc că, în copilăria și în adolescența mea nu am văzut feciori cu clopoței la opinci decât prin Mehedinți și prin județul Olt: erau faimoșii, coborâții din mituri, călușarii. Nici gând de vreo fată în misteriosul, neliniștitorul lor dans - cu aspect inițiatic! "Zdrăngăneii" de la opinci vor fi
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
ai să te căiești, și-o să fie prea târziu. Era și așa destul de târziu. Trecuse de două noaptea. Adormiră amândouă pe canapeaua aia." (pp. 324-326). S-a înțeles că Nina este o adevărată figură, o încăpățânată prelungind independența sălbatică a adolescenței dincolo de granița maturității conjugale. Până la urmă va intra și ea în malaxor, supunându-se de bună voie și nesilită de nimeni unui bărbat complet șters (și "cu pensii alimentare"), dar pe care ea îl iubește. La fel se va întâmpla
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
de funcție: spirit întreprid și bătăios, era la curent cu toate, intuia imediat dacă cineva avea talent literar și știa ce gen de rubrică i se potrivește cel mai bine fiecărui colaborator. Îmi pomenise la un moment dat că, în adolescență, stătuse o vreme lîngă Cleopa, dar primisem amănuntul cu indiferența celui care, neavînd deschidere către lumea duhovniciei, priveam creștinismul ca pe suceala exotică a unor oameni subtili: subtilitatea acelora cărora lumea de aici nu le ajunge și care mai au
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Barbu Cioculescu Citeam, în anii adolescenței, pagini de evocare a Bucureștilor de altădată, cu apa de băut adusă cu sacaua din susul Dâmboviței, unde era de o divină limpiditate. Cu felinarele de gaz care se aprindeau, romantic, la căderea serii, bucată cu bucată, dintr-o flăcăruie
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
pe departe, de repetarea unui destin. Spre deosebire de Mircea Eliade, la care predomina spiritul științific în tot ce întreprindea, inclusiv în modul riguros și eficient de a se construi pe sine, la Nicolae Balotă conta mai mult decât orice, în anii adolescenței și tinereții sale, o beatitudine a lecturii, cu atât mai greu de înțeles cu cât era practicată (trăită) într-un climat de grotescă austeritate proletară. La treizeci de ani, Nicolae Balotă este fericit cu cărțile sale (uneori mulțumindu-se doar
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
de o treime din volumul Octombrie, ora opt (în versiunea sumarului din 1997), partea cea mai impresionantă, e ocupată de experiența deportării și a repatrierii. Biografia generică, îndepărtată de accepția documentară a unei autobiografii, e continuată cu alte episoade, din adolescență și tinerețe, care, dacă nu certifică, indubitabil, o eliberare de trecut, relevă măcar o uitare temporară și o atenuare a traumei. Povestirea Lipova ne arată un protagonist ezitând dramatic să adopte la 13 ani calea maturității evreiești (o face, totuși
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
îngăduitoare, care n-ascunde resemnare, ci filosofie, sînt oameni pe-alăturea cu drumul. Pierdeți trenul, tovarășe!" i se poate striga fiecăruia în parte. Trenul e calea spre responsabilități old age. Saltul din tren - investiția în pierdere într-un bazar al adolescenței. Singura care simte, dincolo de toate rețetele, și de intertextualismul prin placare, diferența de vreme. Meteo sensibilitatea ei face cu putință, în chestiuni de război, onorabilitatea literaturii.
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
În spatele ei zac, probabil îngropate, amintiri dureroase, refulate. Nici o tresărire nu mai vine din porțiunile ascunse. Nu mai străbat, nici măcar deformate, avertismentele cu care îl teroriza familia sau mediul nemijlocit. Ce a moștenit din calvarul posibil al copilăriei și al adolescenței? Din acest zbucium nimic nu mai găsește o supapă de exteriorizare. Când s-au înfiripat apucăturile de răufăcător? Cum a început el să saboteze de atunci prescripțiile Vechiului Testament până s-a închegat antidecalogul, o nouă mentalitate sfidătoare? Se dovedește
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Pe de altă parte, ni se părea absolut normal ca, întorși la casele noastre, să-i auzim pe părinții, pe unchii și mătușile noastre înjurând regimul și comentând emisiunile unor posturi de radio străine. Astfel ne-am petrecut copilăria și adolescența, pendulând somnambulic între Palatul Pionierilor și ŤEuropa liberăť. Mai toți aveam câte o rudă în pușcărie." Nu prea există puritate ideologică și morală în aceste propoziții, dar cât adevăr uman! Noi succese ale prostiei Trec săptămâni, trec luni, și tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
toate zilele", al XX-lea, și chiar în anii dezordonați din noul veac, contrar unor presupuneri curente, nu mi-a fost chiar oferit pe tavă. Te invit să-ți amintești de prima carte citită. Ce cărți anume citeai în copilărie, adolescență, în prima tinerețe? Dar de prima iubire ai vrea să ne vorbești?... Am citit precumpănitor în limba părinților mei, maghiara, ajutător în germană, abia mai târziu în română. Prima carte? Să fi fost Robinson Crusoe, romanul lui Daniel Defoe, în
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
o judec câtuși de puțin. Am rămas până la capăt prieteni apropiați. Tata a suferit mult, deși nemărturisit. Eu am fost doar marcat... de introvertire. La aceasta concurau toate cele dimprejur; cu toate că, la vedere, nu mă afectau lucruri prea grave. Copilăria, adolescența, prima tinerețe petrecute la Brașov, în preajma Tatălui tău. }i-a fost un model acest stâlp al existenței tale? Îți este, mai poate fi în continuare? Te întreb fiindcă, deși de la moartea Tatălui meu s-au scurs, iată, unsprezece ani, în
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
Goldschmidt (David Zimmerschied), fiul unui sas cu scaun la cap și un magazin de feronerie, printre perechile care dansează cineva a aruncat corpul în agonie a unui cocoș decapitat. Petrecerea degenerează, iar finalul ei dezastruos sub bombardament va pune capăt adolescenței lui Felix și va reprezenta începutul sfîrșitului pentru comunitatea sașilor din România sau, cum spune hîtru unul din personaje, despre invazia rușilor: Exitus Lethalis. Privind înapoi cu nostalgie la o perioadă aureolară, într-un fel de tinerețe fără bătrînețe, Radu
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
după liberarea mea -, a găsit de lucru (fusese infirmieră pe front în timpul războiului) la un spital TBC din afara Bucureștiului. Se scula la 4 dimineața, lua trenul din Gara de Nord... Se lupta ca o leoaică pentru noi, iar eu, prea preocupată de adolescența mea, nu eram destul de conștientă. Lucrurile mi-au devenit mai clare abia după ce am ieșit din pușcărie - să zicem că Ťîmbătrânisemť." (pp. 52-53). Într-adevăr, dincolo și dincoace de lecția Zoiei Kosmodemianskaia, zilele și nopțile de închisoare o transformă pe
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
de nectar ale cunoașterii... Și totuși cât vom regreta scurgerea înceată a minutelor până la pauză, atunci când noi vom fi elevi doar în amintirea profesorilor noștri... Primii pași făcuți pe poteca vieții, având drept ghizi pe profesorii noștri... incolo de poarta adolescenței e câmpul fără sfârșit al faptelor prin care dăm viselor o împlinire... „E un spectacol de neuitat acela de-a ști, de-a descoperi harta universului în expansiune, în timp ce-ți privești o fotografie din copilărie! ” (Nichita Stănescu, „Sunt
D by M?D?LINA MIREA () [Corola-journal/Journalistic/84103_a_85428]
-
toată cutezanța pe care mi-o dă liceul cu poza mea de absolvent! Drag liceu, îți mulțumesc că mi-ai dat aripi atunci când visam să zbor și că ți-ai deschis brațele ori de câte ori am căzut din deltaplanul prea temerar al adolescenței. Unde aș fi învățat să iubesc mai mult cartea, sinceritatea, munca și dăruirea, decât pe băncile tale, pe care nicicând nu voi mai putea sta liber și lipsit de griji. Privesc acum, poate pentru ultima dată, cu ochi sincer de
D by M?D?LINA MIREA () [Corola-journal/Journalistic/84103_a_85428]
-
trebuie prinsă de 2006 amintiri dragi cu 29 de glasuri. Atunci, din dreptul încrederii sau deznădejdii de a fi, se desprinde un vaiet sau un hohot, o lacrimă sau un zâmbet care depune mărturie despre sufletul de licean, cu trufia adolescenței, când privirea își caută vulturul pentru a străpunge cerul de vise. Avântându-se în abstractul devenirii, stăpân în țara clipelor și discipol pe tărâmul miracolului, surprins la răscruce, cu ochii halucinați de strălucirea speranței, călătorul prin școală, aflat la capătul
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
mergând drept înainte, cu ochelari de cal, spre riduri tot mai adânci și păr tot mai rar. Se căsătoriseră relativ recent, când el avea douăzeci și trei de ani și ea terminase liceul doar de doi ani, abia ieșită din adolescență, cu sâni micuți și sfioși care se aplatizau când stătea culcată, apărând doar ca o moliciune cu sfârcuri. Nelson s-a născut la șapte luni după ceremonia episcopaliană a cununiei, și travaliul a fost greu și prelungit. Spaimele lui Rabbit
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
din copilărie”, la Piesa polifonică, semne de admirație profundă înspre personalitatea Orfeului moldav. Dialogurile muzica timpurilor se continuă în lumea Anotimpurilor vieții, trăiri pornite de la celebrele concertele ale lui Vivaldi și ajunse la viziunea unor Anotimpuri românești. “...proiectul vine din adolescență - spune autorul - mi-au trebuit câteva decenii să mă consacru realizării...mi-au trebuit câțiva ani să-l duc la bun sfârșit...” Ne învecinăm aici cu ceea ce semnifică pentru Maestru natura - fie pașii purtați de-a lungul unui râu
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
mâna care conduce” un ansamblu prestigios - Corul de copii Radio - preluat de la dirijorii ce au precedat-o. Un instrument artistic viu, nu un ansamblu în sensul tradițional al cuvântului, ci o formație care, anual, eliberează coriștii “vârstnici”, apropiați de pragul adolescenței, și primește coriștii tineri, aflați în primele clase de școală. Altfel spus, un ansamblu care învață neîncetat cum și ce se cântă. Mișcarea aceasta perpetuă a cerut dirijorului-pedagog o subtilă stăpânire a profesiei și psihologiei, pentru a face din copiii
Eugenia Văcărescu Necula by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84218_a_85543]
-
mai ajuns), făcându-ne să tragem un semnal de alarmă în ce privește selecția, repertoriul și mai ales modul de pregătire în cazul aspiranților la gloria muzicii ușoare din România: avem copii excepționali, colecționari de premii peste hotare, dar la adolescență și apoi la maturitate aceștia se pierd, semn că “antrenorii” valoroși (o situație similară întâlnim la fotbal) ne lipsesc sau oricum nu sunt la nivelul celor de la “juniori”. Dar despre asta vom mai vorbi, discrepanța în cauză nedatorându-se în
Supremația profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
Doina MOGA Doina MOGA De fiecare dată când revin în orașul adolescenței mele “Sibiu”, se întâmplă, fără excepție să mă întâlnesc cu evenimente, îndeobște culturale, surprinzătoare, inedite, chiar magice. Așa s-a întâmplat și acum, la sfârșit de octombrie și început de noiembrie, când pe lângă atmosfera blândă și calmă a unei veritabile
Concert de Oscar la Sibiu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84307_a_85632]