2,048 matches
-
în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber. Acesta este orașul în care am Adormit ostenit tot așteptând Să se însănătoșească îngerii. Referință Bibliografică: Acesta este orașul...(coloana a șaptea) / Gabriel Dragnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 673, Anul II, 03 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gabriel Dragnea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ACESTA ESTE ORAŞUL...(COLOANA A ŞAPTEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351248_a_352577]
-
cărți mai e un gol Care așteaptă drept modest obol Un exemplar din ultimul volum, Cu ploi de stele și cu ani de fum. Va aștepta în raftul lui uitat Să-l mângâie o mână delicat, Să curgă molcom timpul adormit Din necuprins trecând spre infinit, Și cântecul silabelor încet, Profundele tăceri de minaret, Iar aștrii să-și urmeze drumul lor, Să-și toarcă veșnicia fin fuior. Petale se deschid dintr-un poem Și prinde nouă viață un totem, Se-ntoarce-acum timpul
TUNELUL TIMPULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351373_a_352702]
-
o descărcare de energii în dimensiuni nehotărâte și unde trist, de multe ori aștepta ca cineva să se oprească și să îi aline sufletul lovit de deznădejdile trăirii. În creația bacoviană, femeia a fost darul lumii de dincolo: blondă, goală, adormită, dar înaltă, despletită și albă ca de var. Cum ar fi putut ea apărea decât ca o entitate căutată și dorită în nemurire. Bacovia prețuia feminitatea, chiar dacă rece trecea pe lângă fiindul lui teluric, eul din el, creator și superior, o
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. Iar voi, necititorii mei, dacă într-adevăr din cuvântate și binecuvântate pricini ceea ce-am scris vă va ademeni solicitându-vă sistemul
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
din 31 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Afară pe cărare un sunet nou ciudat se aude În depărtare o veveriță hazlie dar speriată tresare Pisica curioasă, privirea spre geam îmi atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboară Pe geam privesc dar nimic nou nu mai zăresc E numai vântul ce vâjâie prin pom în crenguțe Sau noua zăpadă ce liniștit și domol se așează Lângă foc mă întorc, cu pisica în brate
AN NOU de STELLA REEVES în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350825_a_352154]
-
legați la ochi acționează de parcă universul s-a născut și dispare odată cu ei. Câtă zbatere întoarsă într-un pumn de ani, ca apoi să respiri stupid pe gură ultimul mare nimic din tot ce ai zvârcolit zadarnic. Sunt atâtea suflete adormite, îngropate în ignoranță încât îți dai seama că deja nu mai fac parte din nimic, oglindindu-se numai în dreptatea lor și în urmele pumnilor dați în piept de prea multă trufie. Peste o vreme nimeni nu dă nici măcar un
ÎNTRE TIMP de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350878_a_352207]
-
lamentabil, Culegătorul snopilor uitați, Cuvântul spus în pianissimo, Purtătorul neantului, Fraternitatea fratricidă, O luptă pierdută cu tăcerea cuvântului, Violența tăcerii, Cuvântul ce astupă adevărul, O a treia dimensiune - lăcomia, Dumnezeu își asumă toate riscurile Tăcerea nu este Frumoasa din Pădurea Adormită, Istoria ca improvizație, A spera înseamnă a te sacrifica, Iona, bufonul tragic, Vorbele de prisos produc ravagii, Cum intră Dumnezeu în tăcerea Omului, Poți spune DA tăcerii? Obscenitatea viitorului, Vorba cioplește existența, Iluzia non-violenței, Răul se ascunde printre copiii lui
EXILUL CUVÂNTULUI de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350928_a_352257]
-
pleca Pomul mare și tare frumos împodobit Focul vesel de lemne în teracotă ardea În camera întunecată lumina lumânărilor Arunca sclipiri vesele, stele împrumutate De pe cerul infinit, de iarnă grea, înghețate La noapte Moș Crăciun din nou va venii Copii adormiți visând la cadouri, la jucării Ce vor găsii dimineață sub bradul măreț Jucării cerute pe listă și tot anul așteptate Copii cuminți în pătuțul lor de mult adormiți La noapte Moș Crăciun din nou va venii! Referință Bibliografică: Brad de
BRAD DE CRĂCIUN de STELLA REEVES în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351573_a_352902]
-
de crize personale și chiar de depresie. A murit subit la vârsta de 53 de ani. A scris multe lucrări îndrăgite de publicul muzicii clasice, inclusiv Romeo și Julieta, cei trei balete (Spărgătorul de nuci, Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită) , Concertul pentru pian, Concertul pentru vioară, simfonii de o rară profunzime și operele bine cunoscute: Regina de pică și Eugen Oneghin. În acest program am ascultat Legend The Crow of Roses (Legenda nașterii lui Iisus). Nikolay Kendov (1871-1940) a fost
CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351640_a_352969]
-
și prin aceasta - să fim OAMENI! EI - FEMEII - să-i aducem în dar o clipă de liniște, o secundă de tandrețe, o bucurie măruntă, devenind: apa învolburată a râului ce adapă malurile însetate, convertindu-ne în spectacolul vieții peste simțirile adormite. Probabil veți spune de ce să-i oferim femeii atât de multe? Nimic mai simplu! Deoarece am uitam ce, cum, când și mai ales cât să dăruim! Îngerilor din viața noastră le oferim atât de multe daruri materiale și atât de
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346586_a_347915]
-
dimineața te trezești, Dă-ți o palmă peste față, E o realitate că trăiești, Ce frumoasă ești viață. Privești către înaltul Soare, Care ne alintă cu tandrețe, Privește spre zile viitoare, Fii încă plin de tinerețe. Sărută-ți soția încă adormită, Mai spune-i odată „TE IUBESC”, Intră în ziua veșnic liniștită, Cât de mult vreau să trăiesc. Moldova Veche 09 septembrie 2003 *** GLASUL TĂU Muzica cea mai frumoasă este glasul tău Zâmbetul tău îmi înseninează sufletul. Norii fug din calea
DIMINEATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346634_a_347963]
-
Cu ani în urmă a traversat curțile-acestea, sub alți nori călători. Cine este umbra care trece acum. Și cine-ar mai recunoaște-o. * (Madrid, pentru o elegie) Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, cuvinte ori șoapte sub un cer adormit, obraji grăbiți ce se întorc dintr-o dată amestec de fier în zori. Claritatea sângelui. În crepuscul s-au alipit chipuri tăcute. În toate umbrelele durerii răsunau îndurările ploii. * Îndărătul coloanelor, golul umple întreaga întindere. Sus, ochiul scobit, sita sacră. Sosesc
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
acea frumusețe enigmatică, oarecum reținută, eu îi simțeam sufletul și acel suflet îl înlănțuisem eu cu brațul și-l mângâiasem cu privirea. Am stat așa mult timp, înlănțuiți în noapte sub picurii reci ai ploii, tăcuți, năluci într-un oraș adormit. Nu mai simțeam răsuflarea de gheață a hienei și nici pustiul ultimelor zile. Renăscusem! Clopotul din turnul bisericii vesti miezul nopții. Vântul începu să bată mai furios. Norii cei mai negrii făcură boltă pământului iar ploaia se înteți. Jumătate din
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
coordonate majore ale prozei clasice: “sentimentul acut al naturii” și “afirmarea senină a vieții, dublată discret de recunoașterea perisabilității tuturor lucrurilor, de familiaritatea uimitoare cu moartea”. Dacă sentimentul plenar al naturii îl însoțește pe bătrânul Eguchi, personajul principal din Frumoasele adormite, atât în amintire și în vis (aflat în luna de miere, el “găsise o floare ca o dalie roșie care înflorise mare în fața casei”, iar la Kyoto admirase “cameliile în plină floare”), cât și în stare de trezie (întins în
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
în vis (aflat în luna de miere, el “găsise o floare ca o dalie roșie care înflorise mare în fața casei”, iar la Kyoto admirase “cameliile în plină floare”), cât și în stare de trezie (întins în pat lângă trupurile fetelor adormite, Eguchi aude zgomotul valurilor din apropiere ca venind de departe), în romanul Vuietul muntelui natura este o însoțitoare permanentă, cel puțin pentru bătrânul Ogata Shingo, prin florile de cireș (“Shingo contempla cireșii înfloriți din grădină”), prin crinii negri pe care
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
tragica pasiune a poetei și curtezanei Izumi Shikibu pentru prințul Tametaka, iar după moartea prințului (înfruntând toate bârfele și acuzele) pentru fratele mai mic al acestuia. Dar apogeul artistic în tratarea celor două subiecte este atins de Kawabata în Frumoasele adormite, carte târzie (apărută în anul 1961), care prin aroma de fantastic degajată prin toți porii ei, ne duce de îndată cu gândul la cunoscuta nuvelă La țigănci a compatriotului nostru Mircea Eliade. Pentru bătrânii care vizitează această pensiune, mai bine
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
martie 2013 Toate Articolele Autorului Fereastra aceea ... încărcată de ploaie tresare și soarele uită să mai privească dungile acelea din prea multe ploi au înflorit ... iar florile tac spiralat ... adun ca pe un trofeu fiecare nouă petală și o așez adormită în primul surâs de ieri într-un alt mâine. Referință Bibliografică: Fereastra aceea... / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 796, Anul III, 06 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Ciutacu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FEREASTRA ACEEA... de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345599_a_346928]
-
trăit-o, deși la vremea ei, poate a însemnat ceva mai important. Așa mi-au venit în minte zilele astea câinii copilariei mele. O amintire care parcă își caută singură calea spre mine atingându-mi o felie din suflet parcă adormită și un oftat prelung mi-a ieșit din adâncul pieptului. Devotamentul dus până la moarte al unui câine pe care l-am iubit a avut puterea să ne zguduie din temelii. Povestea vieții lui este una simplă și frumoasă până la un
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
pe o insulă de piatră e sânge aer care zboară de la înger la întâmplare cu porumbeii albi pierduți în fum mă lovește un corb în privire tronc tronc ca o ploaie de chibrituri în duna de paie a unei primăveri adormite nu nu am să trec dincolo de ispită poate că neștiind niciodată parerea mea despre durere îl lovește pe el pe corbul secătuit de întrebări iar lacrimile sale nu ale mele lovesc aerul între două galaxii atinse de surâsul soției mele
NORUL ŞI PLOAIA de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345678_a_347007]
-
pe o insulă de piatră e sânge aer care zboară de la înger la întâmplare cu porumbeii albi pierduți în fum mă lovește un corb în privire tronc tronc ca o ploaie de chibrituri în duna de paie a unei primăveri adormite nu nu am să trec dincolo de ispită poate că neștiind niciodată parerea mea despre durere îl lovește pe el pe corbul secătuit de întrebări iar lacrimile sale nu ale mele lovesc aerul între două galaxii atinse de surâsul soției mele
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
adormit pe un pat de flori, surâzând în somn. Pe la miezul nopții, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceață care a acoperit lumina lunii, și a învăluit într-o tandră îmbrățișare trupul fecioarei adormite...A doua zi, când a deschis ochii, soarele era la amiază. Trezită ca dintr-un somn lung, a privit împrejurul ei, și totul i se părea schimbat. Pe buze mai purta încă... mireasma delicată a unui sărut. Neștiind ce-i
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
BRAZI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ce geruri, Doamne ! Câtă-ncremenire Ai așezat în jurul nostru azi. Rămân inerte fumuri spre boltire Și-i răstignită chiciura pe brazi. În jur atoate-cele-s adormite. Chiar razele îmi par să se chircească. Printre troiene caută rebegite Un loc, sau undeva să se-ncălzească. Zăpada le răspunde-nfrigurată Și bocnă: Eu abia mă țin pe mine! Cum v-a pierit căldura dintr-o dată? Pentru natură, sunteți o
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352216_a_353545]
-
pas la pas, Nu ne-am despărțit în părți, Multă dragoste ne-a mai rămas. - Au trecut solstiții pestenoi, Mai multe de un sfert de veac, Nu privim cu teamă înapoi Anii, în amintire se prefac. - Proaspătă ca briza dimineții Adormită, stau și te privesc, Frumoasă ca în anii tinereții Ca și atunci, și astăzi, te iubesc. 31 mai 2002 Referință Bibliografică: Am mers / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 409, Anul II, 13 februarie 2012. Drepturi de Autor
AM MERS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356345_a_357674]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE Povestire onirica de Al.Florin ȚENE Era seară și stelele picurau ceară pe fata nevăzuta a orașului adormit. Zidurile burgului vibrau istorie sub degetele nevăzute ale razelor lunii. Doar o umbră se strecura, ca un gând, pe sub pietrele roase de timp din zidul cetății. Veneam din sens invers de la un concert de vioară, susținut de Ruha. Ajuns în dreptul
DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356393_a_357722]
-
și-un crap Mențiune - Valeria Tamaș Singur de Moș Ajun - pe limba lui, greierul, mă colindă Etapa 57 - 22 XII 2008 Locul I - Mahmoud Djamal ziduri înalte - doar tăcerea-n jur pictând aripi și umbre. Locul I - Henriette Berge Satul adormit - crucea neagră sprijină cerul de iarnă Locul II- Valeria Tamaș Rafală de ploaie - și deodată lustragiul nu mai prididește... Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Cojocul vândut - ochii ei cer iertare manechinului Locul III - Corneliu Beldiman Lumina toamnei - după perdeaua veche
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]