1,486 matches
-
atinge termeni subordonați (non-centrali): a mângâia, a palpa, a pipăi 16 percepția gustativă termen supraordonat: a percepe termen central: a gusta termen subordonat (non-central): a degusta percepția olfactivă termen supraordonat: a percepe termen central: a mirosi termen subordonat (non-central): a adulmeca 4. Definiția lexicografică. Seme comune și seme variabile Pentru unitățile verbale prototipice pentru cele cinci tipuri de percepții, vom urmări cum se distribuie semele comune și semele variabile în definițiile lexicografice din DEX 2009. Vom clasifica verbele în funcție de prezența în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cerceta, a examina tactil". A SIMȚI tranz. "a avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. " Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție olfactivă A ADULMECA tranz. și intranz. (Despre animale) "a simți sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc.". A MIROSI tranz. și intranz. "a simți, a percepe un miros" ♦ tranz. "a apropia nasul de ceva sau de cineva
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și în ce fel? În ce reviste a fost comentată? Repetată, imitată, deformată de către cine? Pe scurt, se prezintă problema, toate problemele, pornind de la începutul începutului. Mediologul este un cîine. El își obligă orgoliul să privească în pămînt și să adulmece prin colțuri. Amant vulgar al vulgatei și al lui vulgum pecus. De stirpe joasă, de traducere bună. Asta fiindcă noi, odrasle curioase ale creștinismului, îi venerăm pe Sfîntul Ioan și pe Sfîntul Duh, pentru care îi sîntem îndatorați Sfîntului Ieronim
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu trebuia să învețe femeile să scrie, și de-a lungul secolului al XIX-lea corporația Cărții era închisă pentru ele în mod statutar. Teamă de a vedea murdăria contaminînd curățenia, imperiul grupului atingînd originalitatea individului? În oralitatea populară, iacobinul adulmecă organicul, arhaismul, instinctualul, suspecta apropiere a ascunzișurilor comunitare. De aici provine acest conflict intim la iacobinul Stendhal, împărțit între Franța republicană a prietenilor săi ideologi și Italia monarhică a actrițelor și cîntărețelor de operă, între matematică și temperamentele puternice, între
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sufletului meu, după moarte, mă obsedează continuu, oricât de mult m-aș instrui. Putrefacție Am gingiile tumefiate. Sub pielea învârtoșată a palatului gurii simt ceva care mă arde. Când îmi inspectez cavitatea bucală cu vârful limbii, de la gingii până la palat, adulmec o puternică senzație de mâncărime. E un lucru pe care nu reușesc să-l mai suport. Disperat, introduc degetele și încerc să-mi fac un masaj ușor: apăs mai tare și simt că arsura scade iar limba se acoperă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
produce în mine un dublu efect. În general, putrefacția vegetală nu mă jenează olfactiv, dar amestecul cu scoici și pești morți amplifică duhoarea de pe plajă. Nu pot să suport miasma, simt aproape că mă sufoc, și totuși, în același timp, adulmec ceva benefic în această combinație de materii moarte. Mirosul ăsta ambiguu reușește să-mi transmită o nouă vigoare. Dacă mă gândesc o clipă, înțeleg că e vorba chiar de efectul renăscător al morții... Viața are în ea ceva putrid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Sunt obosit. Azi am săpat pământul; am plantat niște flori agățătoare ale căror cupe se deschid numai în zori. Au culoarea ochilor Aiei și mi s-a spus că se numesc „zorele”. Mâine o să sădesc glicine și verbine. Caut să adulmec, de pe acum, intensitatea miresmelor ce se vor răspândi în grădină, atunci când toate vor fi înflorite. O să fie un adevărat paradis. Dâra sincerității Rămân tăcut timp de săptămâni întregi. Ea îmi respecta tăcerile. Mă rușinez de unele lucruri pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
viața mea. În toate duminicile și sărbătorile venea la Dorohoi și amândoi împreună cutreieram în lung și în larg miriștele și mohoarele 51. El, de obicei, purta pușca în spate și luleaua 52 în gură, dar în momentul când cânele, adulmecând prepelița, se oprea încremenit înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă și niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartușe, se întorcea cu 30 bucăți la torbă. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată de brâu, o legendă în carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată de brâu, o legendă în carne și oase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în pieptul „stăpânului”, care făcuse imprudența de a-i oferi victimei alternativa mai nobilă a sinuciderii, unul dintre eroi, de fapt singurul erou. Eroul izbutește să rupă vraja puterii monstruoase. Și astfel acest film aproape kafkian, în care personajele se adulmecă și se mișcă necontenit într-un savant dans de coșmar, se încheie cu o secvență luminoasă: omul strivit ridică iarăși capul și rostește prima sa replică. * Dacă filmul Andrei Rubliov s-ar fi limitat la problema artistului într-o epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cadavre... O nebunie roșie bântue fără stavilă în țara stepelor, și parcă bate dintr-acolo un vânt de nenorocire și de nemărginită tristeță. Fără îndoială, în om trăiește o fiară. Vai de el, când gratiile au fost rupte și bestia adulmecă sânge... Tunul bate la Iampol și mai departe. Nistru curge însă liniștit și limpede în albie de stâncă, și dincoace grânele se coc, cu luciri de aur, supt un cer de pace, care îmi apare supremul bine, între marele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jour-là, et elles pèsent 9 kgr. Je t'embrasse tendrement, ton père affectionné Michel Sturza [soțul Olgăi Sturza] a avut 2 băieți: George și Dimi (înecat în Bistrița)] Sâmbătă 29 August. Durău Caii primeau în nări fiori de spaimă. Caii adulmecau spaima. 9 Septemvrie. Căci fiecare poartă destinul în sine. 21 Sept. Ivan Vasilievici Ninco e slujitor vechi la o proprietate unde s-a schimbat stăpânul. Deci el se consideră temeiul locului, și oamenii noi sunt trecători. El e stăpânul adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri de pași. Fără să mă clintesc, am întors ochii și mi-au apărut, oprite grațios la câțiva pași de mine, două căprioare. Ascultau larma din urmă, întrebau desișul dinaintea lor, adulmecau cu botișoarele negre și umede, apoi rămâneau neclintite cu ochii plini de sfială înlăcrămată. Au trecut încet la deal, spre alți vânători, căutând un loc de trecere. În fața unuia din ei, presate de o nevoie mai grabnică decât primejdia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viața oamenilor, satirizând defectele acestora. Dintre fabulele sale amintim : ,,Greierele și furnica’’, ,,Corbul și vulpea’’, ,,Vulpea și barza’’, ,,Iepurele și broasca țestoasă’’, etc. Corbul și vulpea Maestrul Corb, pe-o creangă, mulțumit zăbovea, În plisc cu o gustoasă, rotundă cașcavea. Adulmecând, Jupânul Vulpoi, de îmbietoarea mireasmă adus, Îi ținu de sub copacul înalt, pe loc, acest discurs : Bună ziua, Maestre. Ce bine arătați ! Ce frumos îmi păreți ! Ce elegant vă purtați ! Dacă, fără să vă mint, graiul V-ar fi la fel de minunat ca
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ținut în 11 iunie 1932...” * Făt-Frumos (Anul x 1935. Numărul 1-2, director Leca Morariu) Numărul e jubiliar și ca atare se prezintă excepțional de bine. De 10 ani de când vânjosul Făt-Frumos a domnului profesor Leca Morariu își avântă buzduganul și adulmecă zările basmelor, rolul lui în Bucovina este acela al revistei prin excelență critice și românești. De altfel, în editorialul „Zece ani” semnat cu Constantin I. Popescu”, dl. Director(!?) își spune dârz și de la inimă crezul. Noi îl înțelegem întru toate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
era masiv, corpolent, fără a fi gras. Capul lui era mare și acoperit cu un păr rar, ce avea o culoare nedefinită, avea ochii mici și apropiați, nasul mare și neted cu nările care fremătau într-una, parcă ar fi adulmecat, iar buzele erau cărnoase, umede și roșii. Fața era albă și vara și iarna, de un alb cadaveric, la fel era și gâtul gros și lung. Mâinile nefiresc de mari, albe și ele, erau fine și îngrijite. Mă întrebam mereu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
urmă: Senilsenideghin... Un țigan tătar m-a salutat: „Bumneața Dumn’u!“. Și deodată m-am trezit departe, foarte departe printre cețuri... Dar soarele, sfios la început, a ridicat o poală a perdelei, apoi s-a instalat hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viața. Clopoțelul iubirii îi dădea de veste, întocmai ca cel al lui Evtușenko: știa că i se va întâmpla ceva, dar nu știa ce, mai exact presimțea, știa că se apropie furtuna, dar nu știa dincotro. O intuia însă, o adulmeca prin preajmă cu extraordinarul său simț, întocmai ca Evtușenko, în tren, călătorind spre mare; o simțea după mirosul sărat, dar neliniștea că nu știa cum arată îi dădea fiori: "Spuneți-mi/ când va fi?/ Și cum e, oare?"/ "Îți vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să te mănânc“) în timp ce Marta o supraveghea pe Sarah, care viziona a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul lor pentru noaptea care va să vină, mai trebuia să facem ceva cu câinele. Am remarcat că Victor adulmeca dezinteresat zecile de pisici negre împăiate pe care decoratorii le risipiseră prin toată casa, așa că am strigat-o pe Jayne să închidă câinele în garaj. Victor și cu mine ne-am fixat unul pe celălalt preț de vreo două minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prea multe întrebări (și prea bizare) pentru a le contempla rațional și sistematic. Se întâmpla într-o marți - era singurul dat. Nu mai puteam rămâne pe treptele care duceau la Registratură - pierdut și privind aiurea la câinele jigărit și singuratic adulmecând zona din jurul clădirii Booth House, o batistă legată în jurul gâtului - la nesfârșit. M-am îndreptat în direcția parcării studenților să văd dacă dau mașina crem 450 SL sau de BMW-ul lui Aimee Light. Era singurul plan care mă putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am aruncat păpușa în portbagajul Porsche. M-am îndreptat dinadins spre periferia orașului. Scriitorul, lângă mine, considera toate aspectele la modul exhaustiv, întemeindu-și propriile teorii. Păpușa nu era activată pentru că nimeni nu-i dăduse drumul. Păpușa, Bret, ți-a adulmecat mirosul. Păpușa știa că te afli în camera lui Robby și n-a vrut ca tu să-i găsești fișierele. Tot așa cum dorise să vezi ce se întâmpla în camera lui Robby duminică noapte. Noaptea în care te-a mușcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Însă o să mă distrugă într-un final, tot cu ajutorul scrisului. Războiul, înfruntarea fizică se poartă între bărbați, iar eu fusesem un laș când am recurs la așa tertip ieftin, să-i demasc printr-o tipăritură. Îi ascultam pe cei doi, adulmecam aroma aceea de mititei arși, la marginea orașului se vedea niște batal arzând, și mie mi se părea un lucru extrem de haios că batalul acela miroase a mititei. Mai bine de atât nu știu să vă explic. FILENAME \p D
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cumpărător? Dacă nu e cine știe ce motivat, pune deodorantul la loc și pleacă. Dacă vrea neapărat să vadă cum e, se uită în stânga și în dreapta să vadă cine mai e pe lângă el, și dacă drumul e liber, rupe puțin folia să adulmece. Desigur, dacă apoi decide că experiența Alpine Dawn nu este suficient de provocatoare (poate că se simte mai degrabă genul de bărbat Arizona Twilight), cum se va simți următorul cumpărător care vine din urmă, când va descoperi că folia protectoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
și a scăpat de brațul legii : un mic afacerist în retragere. Cu un cont în bancă, a deschis o cârciumă prosperă, pe chei, căci păstrase banii din activitățile de tinerețe și îi investise. Era căsătorit cu o femeie de culoare, adulmeca obsesiv mirosul de apă sărată, era vizitat mereu de foștii camarazi de punte, era aureolat de eroismul sub comanda unui vestit amiral și avea un papagal care pomenea despre vremurile glorioase ale pirateriei. Disimularea, discreția, relaxarea existențială și insesizabilul protest
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]