1,462 matches
-
Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Primește-mă-n neliniști cu tremurul din gene Eu ți-oi ghici în palmă pe unde te mai pierzi Și ți-oi așterne-n coaste un pat de frunze verzi Adulmecând odihna din nemaiscrise semne... Și-ascultă-mă în taină când nopțile-ți desfac Cu mâinile-ți adun de sub pământ un prunc Prin vrăji și incantații, blestemele arunc Nedeslușite lacrimi mai plâng pe catafalc Ascunde-mă-n adâncuri ce răscolesc furtuni La rădăcina
DIN NORI SĂ MĂ ADUNI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355596_a_356925]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘI PLÂNG Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului și plâng În noaptea albă ielele se strâng adulmecând prin aer de verbine lumini din ochiul drept, din ochiul stâng plecate de la mine, de la tine... Le văd în dansul lor cum mă ating și mă-nfășoară-n hora lor pe mine și-mi plânge ochiul drept și ochiul stâng
ŞI PLÂNG de LEONID IACOB în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355644_a_356973]
-
în ploaie (ventuza iubind norii) Orhideea neagră se plimba prin părul tău (mândria abanosului) Răsura îți înflorește pe trup, în obraji și brâu (supliciul unei pătimi florale) Plutești deasupra curcubeului cu care sunt îmbrăcată (voal de abur pe umeri) Te adulmec și mirosul de sălcioara mă îmbată (extazul câmpiei) Credeam că mă pot umple de tine privindu-te, potoli ascultându-ți gândul (crezul unui proscris) Mi-aș dori să nu fiu muritor (patul din flori-de-paie) Sunt continuarea eului tău (locul unde
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
Pe obrazul stâng sub pleoapa o lacrima mi-a lăsat o urmă pe care lumină o confundă cu ea iar întunericul o mângâie Cristalele de sânge cred că îți înseninează privirea Mâinile tale îmi lasă atingeri de fier Vulcanic te adulmec cu privirea Iar mă întreb ce mi se zbate în suflet O fi oare ultimul apel ultimul cer ultimul bun rămas ultima urma de alb de aer de lumină Hai să privim cerul! Vei vedea că eu nu te voi
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
care știe vorbi, cânta și vrăji. Apropierea dintre noi pare fluidă până când nimic nu ne mai desparte, nici prejudecățile insipide sau incomode. Nu știu ce urmează dar nici nu contează, odată sania pornită la vale nu se oprește doar să admire, să adulmece, să înmagazineze pentru un viitor atât de îndelungat. Îmi descoperi sânii să-i cotropești în frumusețea și amploarea lor... ți se par apetisanți și curați, grei și incisivi... îți zăbovesc degetele de pian mult timp în atingerea lor. Apoi mă
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
să dau de necaz! Sfetnicul cel Mare al regelui mă bănuiește de lucruri necurate și a pus să fiu urmărit. Chiar și regele m-a luat la întrebări. - Sper că acum nu te urmărește nimeni! Balaurul ridică unul dintre capete, adulmecând aerul umed al nopții. Mâncarea asta acoperă alte mirosuri. Ai dat de vrăjitoare? Regele își pipăi sabia, ascuns printre tufișuri. Se apropie mai mult de gura peșterii, ca să nu-i scape nimic din ce se petrecea între balaur și tânărul
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
doamne, îmbrăcați elegant. Ospătari cu tăvi lungi, tixite de bunătăți, mișunau printre mese. Atâta puteam noi vedea de mai jos, adică de la nivelul nostru... Promenada era mai înaltă, iar noi copiii mai mici, mai la vale, prin iarbă și tufișuri, adulmecam mirosurile îmbietoare ale bucatelor de pe mese. Mai adia câteodată un miros de ceva tare bun... iar nouă ne lasa gura apă! Veselia era întreținută și de o fanfara militară. Muzică bună, valsuri la modă, de la „Valurile Dunării” a lui Iosif
BANCA AMINTIRILOR (13) FESTINUL DE 10 MAI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369077_a_370406]
-
zile și de nopți cu stele Fuge pe câmpie-n vântul vălmășit. Pasul i se-nalță pe poteci cu iele. Strâng suflarea-i blândă-n pumnul căușit. Mai adun acolo colbul de pe valuri Framântat de viață-n timpul tumultuos Și adulmec gânduri risipite-n maluri De trăire-n pace și în mult frumos. Taie-n ritmuri timpul, scuturând copite, Și se duce... duce-n lumile de veac... În căușul palmei nu mai văd ispite. Tot ce mi se-arată spune ca să
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
Autorului Chiar dacă viața pe care o trăiesc este așa de trepidantă, uneori amețitoare de atâtea probleme, mă opresc din acest tumult cotidian și ascult glasul pământului natal care mă cheamă spre rădăcinile lui, să-i simt seva, mirosul, să-i adulmec și să-i admir frumusețile. Vizitele mele sunt de la un timp mai rare, doar în cele două anotimpuri extreme: anotimpul meu preferat, în care m-am născut- primăvara- când aud mugurii plesnind și iarba crescând, când văd mieii zburdând pe
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
nici poșetă darmite portofel. Îți spun trecutu' și viitoru' cum mă vezi, cum te văz! Iote, ești o femeie dulce-n miez ca harbuzu'de septemvre. -Adică?! ... se auzi întrebând tânăra, dezmeticindu-se pe dată și, cu nările fine fremătând, adulmecând pericolul ca o iapă ce naște în sălbăticie. Trăia, pentru prima dată și pe viu, o stare de excitare, emoțională, de un primitivism ocult și care îi exacerba funcția neuronilor. Ea, raționala, femeia cu minte, care nu crezuse nicicând în
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
parcă vrând să nu grăbească fericirea revederii. Prin asta mi-aduce aminte de-o altă vreme când alunga de pe chipu-mi lacrimi amare că o pierdusem definitiv pe Aurèlie... Îl strâng la piept clipe bune. Mulțumit, se-așează și-mi adulmecă iar mâinile. Apoi o zbughește la fugă. Cenușiul piere. Într-o explozie de soare și culori, mă iau după el fericit. Mă duce la capătul podului! Spre viață. Referință Bibliografică: CAPTIV / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
care l-ai acceptat. Îmi cobor privirea către sfârcurile tale, Le cuprind cu degetele frumos, agale, Și-ți șoptesc la ureche că au ieșit-ncale, După care, fin, cobor palmele mai la vale. Acum, sângele începe să-mi fiarbă-n vene, Adulmecându-ți pielea ta cea fină, cu alene, Mă înfierbânt și mintea mi-o cam perturbă, Te iau de mână și mergem undeva la umbră. La răcoarea unui pom, noi facem cu drag amor, Te pătrund, la dorința ta, cât mai
ZĂU CĂ MI-AR PLACE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370030_a_371359]
-
L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii că
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii că
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
te-am pierdut); m-ai adunat din răsăritul fiecărei dimineți (Hamac din cuvinte); simt neliniști vechi și-n brațele minții te strâng - timpul te-a dăltuit pe placa din sufletul meu (Umbra destinului); te caut printre ramuri de cuvinte - te adulmec din mireasma salcâmilor în floare (Mireasma salcâmilor în floare); ești ascuns sub pleoape între ramuri de tăceri, iar la jugul timpului tragem nevindecate dureri (Tăcerea așteaptă răspuns); Mugurii durerii au plesnit ca o rană (Toamnă bacoviană); Foșnesc gândurile ca frunzele
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
hîrtiipoate că Burckhardt avea dreptate,se poate vorbi despre moartefără să întindem mîna spre ea...?... XXVIII. ZĂPADA CRUCIADELOR, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013. Îmi place pielea ta crudă, zăpada cruciadelor o preerie adulmecată de păsări expirate în vreme de război, citesc despre golul din umbre ca despre insomniile tale furișate prin galaxii de uitare mă decupezi în lungi miresme de vară și mă mîntui cu totul ca pe-o meduză leneșă cu gleznele
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
voi întoarce la anii mei tineri!" După douăzeci de îndoite leghe, îmbucară câte ceva; la treizeci de îndoite leghe mai departe, poposiră. Ghilgameș, zărind un izvor cu apă proaspătă, cobori în el și se scaldă în apele lui, când un șarpe, adulmecând mireasma buruienii, pe ascuns, apucă buruiana și pe dată-și aruncă solzii cei vechi...” Nefericit și fără nici o speranță, după ce ratează și ultima încercare, Ghilgameș se întoarce la Uruck, unde îngenunchează înaintea zeilor, cerându-le o ultimă întâlnire cu Enkidu
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
în legătură cu fetița. Este foarte frumoasă! „Doar ..., glumeam.... Dar vorbesc serios... Sigur că da! Bâlbe, doctorașule!... Bați în retragere... Nu-ți place că ai fost prins descoperit și, în loc să fii mângâiat..., ți s-a dat peste lăbuță! Ține-te la distanță! Adulmecă în altă parte, amorezule!” își derula Emanuela constatările în gând, înainte de a răspunde, încurajându-se mai mult în acest fel - Mulțumesc! Sunt ceva noutăți, domnule doctor? Legat de fetiță... Îî..., poftim? A, da! Despre fetiță?!? Mă scuzați! Nu. Deocamdată, nimic
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
Când fulgii se aștern pe fruntea ta Greierii cântă în urmă mea Norii se dau la o parte Și vântul șuiera aparte Când fulgii se topesc pe geana ta Mierlele cântă, visele se-nfiripă Ceață dimineții se ridică Și zefirul adulmeca poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldură amiezii Precum sudoarea ta ce urca la cer în stropi de vise adunate în nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce ne izbesc ... Citește mai mult Când cadse
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
prăvălescdin cerurivisele noastreprinse-n apace ia formăîn ierni ...Cand fulgii se aștern pe fruntea taGreierii cântă în urmă meaNorii se dau la o parteși vântul șuiera aparteCând fulgii se topesc pe geana taMierlele cântă, visele se-nfiripăCeața dimineții se ridicași zefirul adulmeca poalaCe nu se ridică precum aș vreaîn căldură amieziiPrecum sudoarea tace urca la cerîn stropide viseadunate în noridin care cadse prăvălesc apoiviselece ne izbesc... VIII. MÂNTUIREA IV, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1142 din 15 februarie 2014. Regulile
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
somptuoase îți mai aduc aminte încă de trăsurile cu cai ce se plimbau odinioară prin centrul orașului și parcă revezi cu ochii minții coregrafiile grațioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor cupluri romantice. Ieșeau la promenadă, adulmecau în pas domol briza tainică a Dunării ce-ți gâdila nările și-ți păstra nealterat spiritul de comerț zgomotos care se perinda prin portul de pe malul fluviului. Tonete în spatele cărora grecii și armenii își expuneau în rafturi marfa din abundeță
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
ai primit. Sărac și bleg prin holde de pământ, Contrariu cum canoanele învață, Doar tu mi-ai fost mireasmă și povață Sub nu știu care straniu legământ. În jur, încet, trăgându-mi azi hotar Eu ignorez pogoanele de spațiu. Tăcut și dârz adulmec cu nesațiu Himere cârd, și-al lor mărgăritar. Surpat ades în vânturi și restriști Nu m’am sculat un ceas pentru tăgadă, Ci mi’am purtat tot visul meu grămadă, Cu ochii veseli, niciodată triști. Întrezăresc în tine, ireal Erou
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Dunăre, Dunăre,/ Drum fără pulbere,/ Drum fără făgaș,/ Inima-mi secași...”. Cât dura melodia, lacrimile îi curgeau nestăvilite pe obraji, tăind cărări sărate pe chipul smead al omului. Animalul parcă înțelegea rosturile omului și-i da puteri, mergând înainte țanțoș, adulmecând zările, totdeauna tăcut, atât de tăcut... Niciodată nu-l auzise omul lătrând. Era încredințat că e mut. Învățase a-i tălmăci semnele, mișcările, mai ales ochii ce-ți vorbeau mai clar ca orice glas. Acum Câine îi arunca priviri de
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
59 sqq.): Omul-Fantă are îndepărtate origini. / El vine din afară: / din afara frunzelor, / din afara luminii protectoare / și chiar / din afara lui însuși. // Ia ființă venind. / Astfel, el se umple / cu imaginile diforme, / atârnând lățoase de marginile / existenței, / sau, pur și simplu, / el adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se / devorat de ea. // Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul- Fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deșerturi. El mănâncă o frunză, / dar o mănâncă pe dinăuntru. / El este în afară pântec
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
-i dau cuvântul bucuriei. Mai lasă-mă să retrăiesc acel amurg de toamnă, Cu dulceața reveriei. Să privesc trecutul că pe o carte ilustrata Și să-mi revăd poveștile de iubire cu “A fost odată”. Mai lasă-mă timpule Să adulmec mireasma florilor din curtea bunicii Și a merelor coapte pe sobă. Să mai trag cu ochiul pe geamul ciobit al ferestrei tale prăfuite Și să-mi închipui că mai sunt La vârsta primei iubiri pierdute. Poarta-ma în zbor pe
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]