1,168 matches
-
în lume și în afaceri (L'Argent, 1894 de Fabre). Reprezentarea cariilor sociale nu este legată la acesti dramaturgi de descoperirea cauzelor (că la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din secolul al XVIII-lea este într-un anume fel un actor care pretinde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deschide tradiția reprezentării unei iubiri tragice, bazată pe dilemă între două soluții nefericite: separarea sau viața comună în marginea societății. Mitul lui Tristan și Isolda este unul subversiv și inaugurează, cum bine arată Denis de Rougemont, o lungă tradiție de adulter, o nouă tema romanesca cu o carieră promițătoare. Emma Bovary și Anna Karenina, pește secole, se vor afla în fața aceleiași dileme. 218 "Îl courait une légende très compliquée sur le ménage Balbi, le mari et la femme ayant passé par
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să licence de paroles. Le père, la belle-mère, le beau-fils agissaient, pariaient, se mettaient à l'aise, comme și chacun d'eux se fût trouvé seul, vivant en garçon." [Zola, La Сurée, p.169]. 227 Niciodată nu se scrie despre adulter atât de mult ca în secolul al XIX-lea: discurs literar, dar și medical, economic, juridic, politic, fiecare având un cuvânt de spus despre această "aventură a secolului". "Comme la prise du pouvoir passe de pluș en plus par leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
généralisé" [Butor, p.93]. 228 Chiar dacă alegerea amantului este limitată de circumstanțe, relația cu amantul este "o dimensiune de libertate, a se căsători este pentru femeie o obligație, a-și lua un amant este un lux" [Beauvoir ÎI, p.296]. Adulterul lui Sidonie Chèbe este sugerat deja în scenă căsătoriei: "A présent, de la robe de soie toute blanche et unie, montait un joli visage d'un blanc plus maț et plus doux, et la couronne de cheveux au-dessous de l'autre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prin teamă de copilul ilegitim, acest intrus care pune temelia descendentei Macquart în celebra familie descrisă de Zola, teama de bolile sexuale, teama de consecințele asemănării și ruinarea familiei. Conform Codului civil al lui Napoleon și ulterior Codului penal (1810), adulterul comis de soție este aspru pedepsit (de la trei luni la doi ani de închisoare) și poate fi constatat în orice loc. Cât privește adulterul masculin, el este judecat cu mult mai puțină strictețe, achitându-se o amendă și recunoscându-se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
consecințele asemănării și ruinarea familiei. Conform Codului civil al lui Napoleon și ulterior Codului penal (1810), adulterul comis de soție este aspru pedepsit (de la trei luni la doi ani de închisoare) și poate fi constatat în orice loc. Cât privește adulterul masculin, el este judecat cu mult mai puțină strictețe, achitându-se o amendă și recunoscându-se doar atunci când soțul este prins în flagrant delict în domiciliul comun. 231 "Mme Samoris est le type de ces aventurières, élégante, mûre et belle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cu Delmar: "Prenez-le! emmenez-le! faites qu'il leș surprenne!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.193]. 234 "Un Divorce de P.Bourget, Leș Deux Vies de P. și V.Margueritte. Feydeau devine cunoscut datorită temei primei sale piese (Fanny) 1858, tragismul adulterului, care devine la el problemă de importanță socială și se leagă de necesitatea divorțului; piesă se bucură la contemporani de un succes imens, iar Sainte-Beuve o numește "biblie a timpurilor noastre". 235 "Madeleine avait retrouvé son sang-froid, et voyant tout
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cât pentru a-i face plăcere, are loc în bucătărie, între o farfurie cu ridichi și un român de George Sand, André, după ce ea este obosită de lectură. Astfel, autorul stabilește un raport între cauza (lectură românului sentimental) și efect (adulterul), un aspect sordid al actului sexual comis fără dragoste (lăudată în românul sandian) și fără plăcere, într-un cadru banal. 288 "Comme ces romanș mentaient! Elle avait bien raison de ne jamais en lire. C'était des fables bonnes pour
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sunt încărcate de tensiune erotică, pentru a o descărca în cadrul unor ceremonii cu semnificație de catharsis colectiv. Temele acestor mituri sunt străbătute de o notă accentuată de pasionalitate, căreia i se adaugă suferința și moartea. Distingem ca „teme” următoarele: incestul, adulterul, crima și suicidul pasional, hybrisul ca violare a voinței divine, înfruntarea destinului etc. Tipologia și semnificația simbolică a ritualurilor Funcția simbolică a miturilor erotico-sexuale este de a efectua un act de „descărcare pulsională”, un „catharsis” cu semnificația unei „depășiri” a
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
fi studiate separat. Pentru a fi mai clari: „creștinii nu puteau admite vreo separare care să permită o căsătorie nouă, deoarece o astfel de instituție era necunoscută dreptului roman”. În consecință, de fiecare dată când Părinții vorbesc de separare prin adulter, fără a menționa posibilitatea unei a doua căsătorii, o subînțeleg cu siguranță. Iar concepția lor despre adulter trebuia să fie cea în vigoare la romani, diferită pentru bărbat și pentru femeie: vom reveni mai târziu asupra acestui al doilea punct
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
o căsătorie nouă, deoarece o astfel de instituție era necunoscută dreptului roman”. În consecință, de fiecare dată când Părinții vorbesc de separare prin adulter, fără a menționa posibilitatea unei a doua căsătorii, o subînțeleg cu siguranță. Iar concepția lor despre adulter trebuia să fie cea în vigoare la romani, diferită pentru bărbat și pentru femeie: vom reveni mai târziu asupra acestui al doilea punct. Acest principiu este în dezacord cu datele istorice? Trebuie să răspundem cu siguranță că nu. În privința punctelor
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
fel, Lactanțiu, Grigore din Nazianz, Asteriu din Amasea, Ioan Gură de Aur, Teodoret din Cyr, Zenon din Verona, Ambroziu, Ieronim și Augustin reproșează, cu termeni mai degrabă aprinși, legislației civile inegalitatea de tratament față de bărbat și de femeie în privința chestiunii adulterului. O asemenea constatare trebuia să fie de ajuns ca să discrediteze principiul invocat. Pe de altă parte, textul care domină întreaga teologie a căsătoriei pentru Părinții antici, ca și pentru Isus din Evanghelii, este Gen 2,22-24: Dumnezeu este cel care
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
o nouă căsătorie, „legile celor care se află în afară”, adică a păgânilor, expresie cu atât mai dură cu cât aceste legi sunt, de fapt, promulgate de către împărați creștini. Ioan aplică aceiași termeni de egalitate sau de inegalitate sexelor față de adulter. Astfel, atunci când Atenagora, în Suplica 33 vorbește de „femeia căsătorită după legile stabilite de noi”, nu este necesar să se schimbe acest „noi” în „voi”, așa cum fac unii traducători recenți, din fericire izolați, fără a exista o variantă textuală și
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
19,3-12 sau la Mc 10,2-12. Pentru a susține o astfel de teză trebuie să ignorăm existența unei pocăințe publice și rigoarea ei, de neconceput pentru un om modern. Unul din principalele păcate ce i se pot imputa era adulterul: continuu, de la Păstorul lui Herma, Iustin, Teofil, Clement, Tertulian, Origen, etc., cel care se recăsătorește după repudiere și cel care ia în căsătorie o repudiată sunt incluși în categoria adulterilor, așa cum sunt și pentru Evanghelie. Adulterul este o vină care
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
se pot imputa era adulterul: continuu, de la Păstorul lui Herma, Iustin, Teofil, Clement, Tertulian, Origen, etc., cel care se recăsătorește după repudiere și cel care ia în căsătorie o repudiată sunt incluși în categoria adulterilor, așa cum sunt și pentru Evanghelie. Adulterul este o vină care influențează viața întregii Biserici: acesta are o întindere instituțională și, de aceea, juridică, care trece dincolo de conștiința păcătosului. 3. În primele secole nu exista o liturgie a căsătoriei Chiar dacă este vorba de o chestiune colaterală cercetării
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
punct de vedere juridic, nici dintr-unul liturgic, și nici dintr-unul teologic, deoarece asupra ei au reflectat mai toți Părinții, începând cu Clement și Tertulian, uneori chiar într-un mod original. 4. Atunci când Părinții vorbesc de „ruptura” căsătoriei prin adulter, ei înțeleg, ca și în dreptul roman, a permite o nouă căsătorie Aceasta și alte expresii analoge sunt, într-adevăr, folosite de Părinți, pentru că ei nu permit să se continue viața în comun cu un soț care trăiește în adulter. Pare
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
prin adulter, ei înțeleg, ca și în dreptul roman, a permite o nouă căsătorie Aceasta și alte expresii analoge sunt, într-adevăr, folosite de Părinți, pentru că ei nu permit să se continue viața în comun cu un soț care trăiește în adulter. Pare natural să se proiecteze asupra acestor termeni sensul obișnuit al juriștilor și canoniștilor moderni și să se vadă în acestea o ruptură a legăturii conjugale, care face posibilă o a doua căsătorie. Dar în realitate, dacă Tertulian, Origen, Asteriu
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
în ambientele lor înseamnă, așa cum am scris mai sus, a refuza apriori creștinismului o originalitate în această sferă, și a nu ține cont de texte, atât de cele scripturistice, cât și de cele patristice. Într-adevăr, căsătoria este „dizolvată” de adulter, care este el însuși o ruptură, iar a trăi împreună nu mai este posibil. Pe de altă parte, „femeia este legată de soț până când acesta trăiește” (1Cor 7,39). Am putea spune că, dacă femeia este legată de soțul ei
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
femeia este legată de soț până când acesta trăiește” (1Cor 7,39). Am putea spune că, dacă femeia este legată de soțul ei, soțul nu este legat de soție? Această afirmație, compatibilă, așa cum vom vedea, cu concepția ebraică și greco-romană a adulterului, nu este acceptabilă pentru creștini, din moment ce Paul, în 1Cor 7,4 recunoaște fiecăruia din cei doi soți același drept asupra trupului celuilalt, și în această judecată este urmat de majoritatea scriitorilor din Biserica primară. Dacă este vorba, de cele mai multe ori
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
că Biserica primară ar fi acceptat bigamia simultană: însă nu există nici cea mai mică urmă a unei asemenea acceptări, ba chiar contrariul. Pentru a continua să se vadă permisiunea pentru o nouă căsătorie în „ruptura” sau „dizolvarea” căsătoriei din cauza adulterului, recunoaștem că Părinții trebuiau să ia aceste cuvinte după sensul tehnic pe care-l aveau ele în dreptul roman. Această afirmație nu este greu de contrazis. Înainte de toate, ne putem întreba dacă nu este anacronic să se proiecteze în antichitate noțiunea
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Excepția afirmației privește și noua căsătorie Dacă, așa cum am amintit, numeroși scriitori din primele secole văd în afirmația din Mt 5,32 și 19,9 o excepție a interzicerii repudiului - pentru a o spune mai clar, dacă în ochii lor adulterul a zădărnicit posibilitatea conviețuirii, pentru că un ménage în trei nu este compatibil cu sfințenia căsătoriei - numai anonimul, denumit de Erasm din Rotterdam cu Ambroziaster sau Pseudo-Ambroziu extinde această interdicție la a doua căsătorie. Acesta este faptul brutal de care căutăm
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
care le-am înșirat, nu ar evita să spună că acestea permit nu numai separarea, ci și o a doua căsătorie. Cum este posibil, deci, ca atunci când Părinții primelor secole tratează expres despre separarea permisă sau obligatorie în caz de adulter, nici unul, cu o singură excepție, să nu menționeze posibilitatea noii căsătorii, în vreme ce în altă parte afirmă atât de tare refuzul oricărei noi căsătorii? Metoda care constă în a ține cont numai de textele care vorbesc despre excepția trimiterilor ar fi
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
În consecință, există, pe de o parte, numeroase declarații perfect clare care le interzic soților separarea și o nouă căsătorie; pe de altă parte, există texte care, făcând trimitere la afirmațiile mateiene, permit sau fac necesară separarea în caz de adulter. Dintre acestea din urmă, numai cel din Ambroziaster afirmă clar că partea astfel separată poate să încheie o nouă căsătorie. Ceilalți ori spun contrariul - de la Păstorul lui Herma până la Augustin există suficiente texte care refuză noua căsătorie după o separare
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
acestea din urmă, numai cel din Ambroziaster afirmă clar că partea astfel separată poate să încheie o nouă căsătorie. Ceilalți ori spun contrariul - de la Păstorul lui Herma până la Augustin există suficiente texte care refuză noua căsătorie după o separare datorată adulterului, pentru a-l contrabalansa pe Ambroziaster - sau nu vorbesc de acest argument, și putem să gândim că declară acest lucru numai dacă recurgem la principii de interpretare inacceptabile și neținând cont de afirmațiile lor generale. Trebuie să conchidem că, dacă
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pentru a-l contrabalansa pe Ambroziaster - sau nu vorbesc de acest argument, și putem să gândim că declară acest lucru numai dacă recurgem la principii de interpretare inacceptabile și neținând cont de afirmațiile lor generale. Trebuie să conchidem că, dacă adulterul constituie o excepție la interdicția de repudiere, nu același lucru se poate spune în raport cu interzicerea recăsătoriei. Ca să fim mai clari, o lege generală se extinde la întreaga sferă definită de ea. Dacă se aplică o excepție, aceasta trebuie înțeleasă în
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]