2,458 matches
-
ai săi și chiar de către Miriam,sora lui. Utilizat mult și ca substantiv derivat din rădăcina verbuluila care ne-am referit mai sus, la participiu activ qal are sensul de„credincioșie” așa cum îl folosește Isaia (cap. 25, 1), iar ca adverb, atâtde bine cunoscut și frecvent cântat în cultul sfintei noastre Bisericii,cuvântul „amin” w m< a ;confirmă într-un fel cele afirmate sau maiexact încheie întotdeauna cunoscuta mică doxologie cu „amin”, adică„într adevăr”, sau „așa este” (cf. Numeri 8
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
numele de locuri, nu pot fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de onimizare (devenire ca nume pro priu) parcurs, care-i
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
absența referentului, deoarece își „poartă“ permanent cu sine „vectorul“ de individualizare și identificare. Cuvintele comune se întrebuințează numai în prezența obiectului sau evocîndu-l, descriindu l, situîndu-l, cu mijloace lingvistice, în actualitate. Chiar deicticele (cuvinte care indică repere) apelative (pronumele și adverbele, de exemplu), de care numele proprii se apropie ca forță de individualizare, au nevoie de situația extralingvistică actualizatoare sau de context pentru a-și exercita funcția de individualizare-identificare. „Formula semantică“ a numelor proprii, deci și a numelor de locuri, se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a o îmblînzi, i-au schimbat însă numele cu antonimul său, Euxeinos (printr-un eufemism comparabil cu Oceanul Pacific, care nu e deloc „liniștit“ și cu Capul Bunei Speranțe, al cărui nume anterior a fost Capul Furtunilor), „primitoare de străini“ (din adverbul eu„bun“ și apelativul xeinos „străin“), și au reușit să-l impună și latinilor sub forma Pontus Euxinus. El se întîlnește în unele documente istorice romînești și se folosește uneori și astăzi cu valoare stilistică: Pontul Euxin, Pon tul, Marea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea etnonimului romanus (apoi walachus) și al glotonimului (limba) romînă (mai rar, valahă) numai pentru locuitorii vechii Dacii (termenul romansch, cu referire la limba și populația retoromană, provine indirect din romanus, prin adverbul romanice), respectiv pentru limba lor, sunt complexe. Decisivă din punct de vedere psihosocial a fost izolarea populației de sorginte romană între populații neromanice, care a impus distingerea de ceilalți prin originea etnică. Nu trebuie uitate apartenența și legăturile economice, politice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
suntem îndreptățiți să presupunem că erau folosiți în mod curent, în Antichitate, de majoritatea, dacă nu chiar de totalitatea vorbitorilor limbii latine, după cum a arătat I. Fischer. Aceștia erau unelte gramaticale (prepoziții, conjuncții), verbe uzuale cu sensuri multiple, adjective și adverbe curente, numerale, termeni referitori la om, la natură, cuvinte din diverse terminologii speciale (agricultură, nume de animale sălbatice, minerale, meserii, termeni militari, din domeniul religiei, termeni referitori la relațiile politico-sociale). În afară de acestea, multe cuvinte importante s-au transmis din latină
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
că trebuie să ne îndoim de faptul că și în cuvântul compus Finlanda prima parte ține etimologic de seria denumirilor discutate aici. Denumirea aritmetică a unității are în structura sa semantică ideea de „tot, întreg, ansamblu, uniune”. Așa rezultă din adverbul lat. una „împreună, în companie, în asociere”, sens care se justifică etimologic prin originea latinului unus din ullus care, pe lângă sensurile de bază (totul, lumea întreagă, universal) înseamnă „cineva, ceva, oarece” și chiar „unu”, ca în exemplul din Juvenal: „scelus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de excutio „a scutura, a face să cadă prin forțare, zguduire, a arunca, a elimina”, de quatio „a agita, a face să avanseze spre ieșire, a împinge înainte, a da (a arunca) afară”. În vgr. κατω, κατα, καθα însemna (ca adverb, prepoziție și prefix) mișcarea sau lăsarea în jos (spre, pe pământ sau pe ceva stabil), slobozirea, forțarea trecerii, sfârșitul; verbul καθιζω, κατιζω „a pune, a depune, a așeza, a face, a forța”, καταρασσω, καταραττω, „a arunca, a alunga, a răsturna
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mod treptat și neuniform în spațiul lingvistic euro-afroasiatic. La intersectarea lor în spațiul tracic, limbile tracă și latină se aflau pe trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a dezvoltat, pe baza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Pécsett „la Peci”, dar poate fi înlocuit prin -n sau -ban, -ben. Frecvența mare a acestui locativ în trecut este arătată de numărul postpozițiilor cu acest format: mellett „lângă, alături”, elött „în față”, allatt „sub” etc. și de cel al adverbelor: lent „jos”, fönt „sus” etc. 5. Formanți cazuali morți: -lan, -len: holtomiglan (holt-om-ig-lan) „până la moarte”; -nta, nte: havonta „lunar”, évente „anual”; -int, în postpoziția szerint „după, așadar, conform”. B. Postpozițiile (Determinanți neaglutinați) Echivalente ca valoare cu desinențele cazuale, cu prepozițiile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nevoit astfel să refacă înțelesul total al formulărilor trunchiate, recurgând la interogații succesive pentru ca fraza sa-i fie relevată în întregime. Inabilitatea conversațională a colocutorilor care acționează asemenea unor roboți primitivi, este responsabilă și de marea densitate de pronume și adverbe interogative, mereu stimulate de răspunsurile nesatisfăcătoare. Regula griceană a manierei se referă la evitarea ambiguității, impunând formularea unor enunțuri precise, directe și la obiect. Numeroase replici ale celor doi pseudointerlocutori sunt vagi și prin menționarea unor cuvinte cu un bagaj
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin conjuncții, Mi-e drag pleonasmul atunci când mă știu, În mine se zbat îndoieli și disfuncții Și sunt prea devreme când sunt prea târziu. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin adverbe, Rămân complementul de loc și de timp, E-o luptă în mine, cu moarte și verbe Și sunt ca un proaspăt și lung anotimp. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin cuvinte, Cuvintele tale îmi sunt un dezmăț
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
bun scriitor. După 37 de ani de la premiera piesei sale Look Back In Anger, anul 1956 (anul cînd m-am născut, pe traseul București-Berești-Galați) s-a văzut resuscitat pe neașteptate În toamna lui ’93, prin Înlocuirea lui Înapoi cu un adverb de semn contrar, și anume Înainte, procedeu inocent care demonstrează involuntarul mers În ambele direcții al cuvintelor, indiferent de naționalitate. Tinerii furioși ai Angliei anilor șaizeci Kingsley Amis (tatăl lui Martin), John Wain, David Storey și Collin Wilson s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
haiku, imagistică pregnantă și prezența, pe care o consider obligatorie, a cuvântului sezonal ( în cazul nostru, cireașa). Cu economie de mijloace poetice, se conturează o întreagă dramă, gol existențial, prin numai patru substantive, două verbe (unul în participiu adjectivat), două adverbe și două prepoziții, deci zece cuvinte din fondul principal. Este adevărat, cireșele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor șapte, selectate după câteva lecturi, pentru că presupune
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
pe Teleajen, la Racova, la Războieni...”( B.Șt. DelavranceaApus de soare ); Prin foc, prin spăngi, prin glonț, prin fum, Prin mii de baionete. „(V. Alecsandri-Peneș Curcanul) Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. Exemplu: "Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gând răzleț Cu trup- nalt, cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
fonetic, lexical sau gramatical, ci mai puțin obișnuite. O asemenea abatere poate consta în utilizarea de arhaisme, neologisme, regionalisme sau termeni argotici, în poziția adjectivului față de determinant, în nuanța cu care sunt utilizate formele pronominale, în rolul caracterizant al unui adverb, în variația modurilor și timpurilor verbale. De exemplu, superlativul absolut dobândește expresivitate sporită, atunci când scriitorul renunță la modul obișnuit în care se construiește acest grad de comparație ( cu "foarte”), recurgând la adverbe echivalente, dar mai expresive, cum ar fi: tare
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
utilizate formele pronominale, în rolul caracterizant al unui adverb, în variația modurilor și timpurilor verbale. De exemplu, superlativul absolut dobândește expresivitate sporită, atunci când scriitorul renunță la modul obișnuit în care se construiește acest grad de comparație ( cu "foarte”), recurgând la adverbe echivalente, dar mai expresive, cum ar fi: tare, strașnic, grozav, extraordinar, teribil, nemaiauzit. Pronumele personal poate căpăta o nuanță stilistică specială prin schimbarea persoanei în cursul vorbirii. În locul persoanei întâi singular, apare persoana a II-a; vorbitorul, după ce relatează întâmplări
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
textului. Prezența inversiunii verbale în operele literare dă frazei o nuanță arhaică și un ton ceremonios: "Deci timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe ceriu...”( A.Russo - Cântarea României) Nu numai substantivul și adjectivul au funcție de epitet, ci și adverbul, atunci când, caracterizând o acțiune sau determinând un adjectiv ori o interjecție, sporește încărcătura afectivă a operei. În reportajele lui Geo Bogza, care surprind o multitudine de aspecte ale realității în devenire, sunt frecvente adverbele cu rol de epitet, unele din
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
adjectivul au funcție de epitet, ci și adverbul, atunci când, caracterizând o acțiune sau determinând un adjectiv ori o interjecție, sporește încărcătura afectivă a operei. În reportajele lui Geo Bogza, care surprind o multitudine de aspecte ale realității în devenire, sunt frecvente adverbele cu rol de epitet, unele din ele marcând superlativul absolut: "cumplit de dezolantă înfățișarea lumii”, "urcau într-o după-amiază, cu sufletul la gură, spre crestele atât de fantastic apropiate de cer ale muntelui.” (Geo Bogza- Cartea Oltului) Aspectele stilistice de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Vorbind de-accidente...“, am prins momentul. „Ce s-a-ntâmplat la Covasna, în 1972?“ „Chiar nu știi? Sper că-mi dai voie să te tutuiesc,“, a insistat inginerul, „acum aproape ne cunoaștem.“ „Evident.“, l-am încurajat, fără să mă deranjeze adverbul. Ultimul lucru pe care vroiam să-l fac era să-l contrariez. „M-aș bucura să aud povestea. Să am măcar două «monede» de mișcat.“ „Să-ți spun întâi ce s-a scris în rapoartele epocii. Mi-a arătat tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebui să mă intereseze?“ „Eu ți-o dau oricum.“, mi-a surâs Grosescu. „Ți-am pus-o în Pif. Poți s-o și păstrezi, mie nu-mi mai trebuie.“ Nu zisese „nu-mi trebuie“, spusese: „Mie nu-mi mai trebuie“. Adverbul făcea toată diferența. Dar eram la negocieri, nu la o oră de gramatică. „Mai povestiți-mi un lucru.“, am insistat. „Ceaușescu știa de fotocaină? Dar Maurer?“ „Dumneata ce crezi? De ce accidentul din 1972? Și, mai ales, de ce s-au răcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
365: "în structura unei poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un supra-cuvânt sau mai bine zis un necuvânt"366. El era izbit de asemănarea comportamentală a substantivelor cu nucleul dintr-un atom, a verbelor cu electronii, a adjectivelor, adverbelor și pronumelor cu cuantele 367. Și asta nu spre sfârșitul vieții, ci chiar din prima perioadă de creație. În Poveste sentimentală (din vol. O viziune a sentimentelor, 1964), cuplul își trăiește iubirea în necuvânt, "atomistic": "Cuvintele se roteau, se roteau
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
era miliție la mijloc, care nu se putea să ...să facem scandal (apud Vulpe 1980: 73) (...) s-a constatat o furtună, care n-am putut să dorm cu nevasta mea în pat (...) (Pro TV, martie 2007). * asociat cu prepoziția de, adverbul relativ unde funcționează ca relator specializat pentru relații matematice sau logice: Dintre localizări, cea mai obișnuită este la nivelul mucoasei nazale, localizare ale cărei simptome sunt comune tuturor celorlalte afecțiuni, de unde și denumirea generică (C. Borundel, Manual de medicină) Preferabil
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
Pentru că în cazul în care1 am discutat și în cazu în care2 sunt ... e o gamă mai ... îs mai multe produse, la mine durează mai mult să le fabric. Pentru că tot timpu trebuie să schimb î: fluxu tehnologic (IV: 315) Adverbul indiferent intră în componența unor locuțiuni prepoziționale (indiferent de) sau conjuncționale (indiferent dacă) cu sens concesiv: Curativ se prescrie în ulcerul gastro duodenal, guta acuta, nefrite acute, ciroze indiferent de forma sau stadiu, după unele antibiotice (iaurt) la obezi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
de medicină) În jurul gazonului, cu oricine discuți, indiferent dacă este vorba de jucători, tehnicieni sau oameni din conducerea Consiliului de Administrație, toți spun că echipa lor mai păstrează șanse de calificare (Rlib, 6.VIII.2002). În asociere cu un relativ, adverbul indiferent formează o joncțiune relativă clișeizată al cărei sens concesiv se îmbogățește cu valoarea unui cuantificator universal de liberă alegere (oricare, orice, oricine, oricât, oricum). Clișeul indiferent + relativ are o distribuție similară cu a compuselor pronominale sau adverbiale, însă formula
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]