1,554 matches
-
1-2. Miclea, M. (1994), Psihologie cognitivă, Casa de Editură Gloria SRL, Cluj-Napoca. Neculau, A. (1994), Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale, Societatea Știință & Tehnică SA, București. Odobleja, ȘT. (1938; 1939), Psychologie consonantiste, Librairie Maloine, Paris, 2 vol. Pavelcu, V. (1937), „Caracterele afectivității”, Analele de Psihologie, vol. IV. Pavelcu, V. (1965; 1974), Drama psihologiei. Eseu asupra constituirii psihologiei ca știință, Editura Științifică, Editura Didactică și Pedagogică, București. Popescu-Neveanu, P.; Crețu, T.; Constantinescu-Stoleru, P.; Zlate, M. (1964), „Programarea învățământului și problemele cercetărilor de psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
ar putea distinge între funcțiile lor pentru indivizi și funcțiile pentru societate. Din perspectiva individului, grupurile sunt importante pentru că (vezi Paulus, 1989): a) prin grupuri ne satisfacem importante nevoi psihosociale, cum sunt aceea de a primi și oferi atenție și afectivitate și aceea de a ne confirma și exercita sentimentul de „a aparține la”. Grupurile constituie într-un fel antidotul la anonimat și singurătate; b) grupurile ne ajută să atingem scopuri pe care greu le-am putea realiza ca simpli indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și alte clasificări ale comunicării: scrisă și orală, auditivă și vizuală etc. Dintre multe astfel de posibilități, din unghi de vedere psihosocial, al funcționării optime a relațiilor grupale, importantă este clasificarea în comunicare formală (oficială deci) și informală (încărcată de afectivitate și sinceritate, prietenească, într-un fel cea adevărată). Coincidența dintre cele două tipuri este un indicator puternic al viabilității, stabilității și atmosferei tonifiante în comunități și grupuri. În acest sens, psihologilor mai ales le place să evidențieze relevanța comunicării autentice
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
continuare o succintă descriere a celor două fenomene. Prietenia poate fi considerată relația psihosocială de durată dintre două ființe umane, rezultat al alegerii libere, avându-și baza pe afecțiune, încredere și prețuire mutuală. Relația de prietenie are în centrul ei afectivitatea și prețuirea reciprocă, bucuria, plăcerea și entuziasmul partenerilor de a fi împreună. Adevărații prieteni se caută mereu. Ea este o relație autentic afectivă între persoane egale, persoane ca ființe umane unice, dincolo de condiția socială sau de altă natură. În prietenia
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în mare și în pondere diferită, și pentru dragoste. Plusul semnificativ este adus de contactul, de intimitatea fizică a partenerilor. Tendința spre sexualitate face ca și reacțiile emoțional-fiziologice să fie mai puternice, iar acest nucleu sexual-emoțional, în jurul căruia gravitează elementele afectivității, nu de puține ori și gelozia, determină ca, în comparație cu prietenia, care este mai echilibrată, rațională și așezată, dragostea să se manifeste mai dinamic, tumultuos, sinusoidal, fiind în general mai pândită de tensiuni și conflicte. O problemă ce a primit răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
confirmat și empiric. Acest tip de lider, semnificativ asociat cu stilul laissez-faire, nici nu poate, în general, rezista mult pe poziție. În schimb, teoretic și practic preferabil, liderul cu o puternică orientare și spre îndeplinirea sarcinii, și spre relațiile și afectivitatea membrilor nu este atât de ușor de întâlnit, ambele preocupări pretinzând calități și eforturi excepționale. Și, surprinzător la prima vedere, orientarea relațională - chiar asociată și cu cea telică (realizarea scopului) - nu e întotdeauna benefică. În special pe subdimensiunea ei de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
experimental că în in-group se identifică mult mai multe subcategorii (subgrupuri) decât în out-group. Acest efect, formulabil lingvistic și ca „iluzia omogenității în outgroup și a eterogenității în ingroup”, poate fi înțeles mai bine recurgându-se la circularitatea cauzală: cogniție - afectivitate - comportament, în particular dintre stereotip (cogniție), prejudecată (planul afectiv-evaluativ) și discriminare (comportament). Aceasta întrucât credința că indivizii out-group-ului au ca sursă o reprezentare negativă (un stereotip) - de exemplu, sunt leneși și mincinoși -, de unde subaprecierea lor (prejudecata), ceea ce conduce la comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
decât simplă consimțire, este manifestarea unei anumite Îngăduințe rezonabile față de atitudini dezaprobate, stânjenitoare și chiar neînțelese În totalitate. De altfel, excesul de raționalitate duce la „moartea toleranței”, aceasta definindu-se la nivelul conștiinței complete, În egală măsură rațiune, dar și afectivitate și voință. În al doilea rând, toleranța este un principiu moral care Însă Își găsește substanța sa concretă doar În plan politic. În plan politic, spiritul de toleranță se manifestă ca Încercare de a concilia interese diferite și, uneori, opuse
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
intelectuale, cât și cele de caracter, latura voinței fiind În egală măsură definitorie. Personalitatea morală nu trăiește numai la nivelul Înțelegerii raționale a valorii morale (acesta fiind doar primul pas În definirea personalității moraleă, cât mai cu seamă la nivelul afectivității și al voinței. Este clar că a fi o personalitate morală nu Înseamnă a gândi și Înțelege binele și răul, ci mai cu seamă a-l Însuși și a-l practica prin voință. „Omul Întreg” - ființa morală - este În egală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
subiectul moral care o manifestă, cât și pentru cel care beneficiază de ea (s.n.Ă” Autorul citat evidențiază și două importante căi prin care iubirea aproapelui - valoare esențială, fundamentală a moralei - participă decisiv la actul educativ: În primul rând, umanizează afectivitatea primară a indivizilor, conturând manifestările actelor comportamentale nemijlocite (de tipul S-RĂ Între care mila, compasiunea sau bunătatea; În al doilea rând, formează sentimentele morale superioare, precum iubirea altruistă - ca obligație dezinteresată, non-reciprocă față de semeni - solidaritatea colectivă, omenia, generozitatea, care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în direcția sprijinirii activității" etc. Limbajul birocratic abstract, clișeizat ("am desfășurat și desfășurăm o gamă variată de activități educative", "transpunerea în viață", "eforturile conjugate ale factorilor de resort", ,,ridicarea pe un nivel superior", "factorul om") coexistă cu mărci puternice ale afectivității ("constatăm, cu mîhnire și regrete", "în ciuda tuturor eforturilor"). Aproape toate notele informative, rapoartele și extrasele din dosare surprind prin multitudinea de dovezi de agramatism și platitudine. E paradoxal că o instituție poate controla, în mod rudimentar, dar radical, destinele a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
infiltra, a depista. Numeroase sînt și expresiile și sintagmele caracteristice: a pune în lucru, a lua în plasare, rețea informativă, destrămarea anturajului etc... Funcțiile limbajului oficial sînt asimilate, toate, celei informative; replici de păstrare a contactului sau de exprimare a afectivității sînt transcrise ("spune că") într-un mod uniformizator, în care fiecare detaliu e potențial relevant și nimic nu se structurează ierarhic și cauzal; se adaugă la toate acestea evidenta stîngăcie a exprimării repetitive și nediferențiatoare. Descrierile sînt la fel de ciudate, atît
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
tot restul existenței, cu sentimentul că vor fi depășiți de viață în ciuda eforturilor pe care le vor face, personalitatea lor alunecă treptat-treptat spre un proces de alienare. Frustrați de nenumărate lipsuri, neputînd să-și descarce, sistematic și firesc, emoțiile și afectivitatea, în structura psihică a deținuților se produce o autointoxicație, exteriorizată prin resentimente: ură, invidie, dorință de răzbunare. Avînd un perimetru de mișcare foarte redus în mediu penitenciar, la ei apare un fenomen ancestral de teritorialitate comportamentul (individului) de apărare a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
valori morale, omul nu mai are repere. Mersul său nu mai are o țintă ascendentă. Ajunge orb. Literatura nu strigă în gura mare aceste esențiale adevăruri. Le așează în geniale parabole din care nu lipsește jocul atât de complicat al afectivității, astfel încât cititorul să-și recupereze funcția sa de om întreg, cu minte și suflet într-o lume din care sufletul a fost izgonit ca ineficient. Literatura te previne că dacă abandonezi moralitatea, abandonezi de fapt verticalitatea, civilizația, că poți involua
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
alte figuri masculine emblematice. Lee este un fel de suplinitor masculin al mamei pentru gemenii lui Adam care este un visător sensibil, captiv al unei iubiri bizare. Steinbeck alege să facă din mama gemenilor lui Adam un monstru lipsit de afectivitate, o inteligență ascuțită, care-și calculează cu răceală pașii spre libertate. Kate ucide cu răbdare și fără urmă de conștiință. Singurele ei emoții sunt cele de ură și teamă. Își ucide părinții, înscenând un incendiu, își râde de un amorez
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sentimente față de tine. Altfel de mult te-aș fi dat dracului și gata. Probabil că ești și mai netot decât înainte, și din problemele pe care le-ai avut n-a învățat decât cum să-ți cauți altele.” - Transferul de afectivitate este incert. Nu se știe cu precizie cine oferă și cine primește Pe măsură ce scrisorile Ilanei către Alex curg irigate de tot mai multă pasiune, încep să curgă cu un debit egal și banii către Michel Summo, ceea ce seacă oarecum direct
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tuturor celorlalte, eficiența organizării birocratice decurgând, după cum se exprimă însuși Weber, din superioritatea tehnică față de orice altă formă de organizare. Sintetizând aceste principii, am putea spune că sistemele birocratice: se bazează pe legi, regulamente scrise, deci pe raționalitate, excluzând total afectivitatea; sunt caracterizate printr-o ierarhie rigidă, funcțiile fiind ordonate într-o înlănțuire cu niveluri de autoritate gradată; sunt centrate pe prescrierea cu rigurozitate a comportamentelor, ceea ce facilitează anticiparea lor. # Precizia, rapiditatea, neambiguitatea, cunoașterea dosarelor, continuitatea, discernământul, unitatea, subordonarea strictă, reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
precumpănească formalul, în timp ce într-o organizație cultural-artistică, probabil că un procentaj mai mare de informal ar fi mult mai indicat. Cea de-a doua situație − negarea formalului de către informal − ridică și ea o întrebare: care este procentajul de iraționalitate, de afectivitate (deci de informal), pe care o structură formală îl poate absorbi fără a se îmbolnăvi? Acesta este un capitol de patologie organizațională la care răspunsul este mult mai greu de găsit. Unele informații pertinente găsim însă în sociometria lansată de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducere (pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries, 2002, capitolul IV, pp. 113‑143). Asemenea forme de patologii relaționale au fost însă descrise cu mult înaintea lui Kets de Vries., Încă din 1942, pornind de la o abordare strict psihanalitică a afectivității iraționale și de la interpretarea liderului ca persoană centrală în jurul căreia se formează grupul, Fritz Redl a stabilit zece cupluri relaționale anormale, ilustrate prin relațiile dintre copii și educator (profesor). Redl arată cum așteptările și trebuințele copiilor complexați predetermină comportamentele adulților
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dus la un rezultat opus. Când factorii întâmplători și constrângători care acționează asupra decidentului sunt exteriori, avem de a face cu decizii întâmplătoare. Când acești factori sunt interiori - ca de exemplu descărcările spontane de energie, instabilitatea și caracterul oscilant al afectivității etc. - avem de a face cu decizii impulsive. Dacă asupra omului acționează, în mod inexplicabil, atât factori exteriori, cât și factori interiori, ca urmare a unor procese de conștiință, individul își modifică scara de valori și trece de la conduitele nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
predispoziție înnăscută a oamenilor de a fi fericiți sau nefericiți, optimiști sau pesimiști. Cu timpul, ideea potrivit căreia oamenii ar fi predispuși genetic de a fi satisfăcuți sau nesatisfăcuți a început să prindă contur. S-a considerat că există o afectivitate pozitivă și o afectivitate negativă exprimată în tendința oamenilor de a fi satisfăcuți sau nesatisfăcuți - prima este dimensiunea fericirii relative, datorită ei oamenii fiind mulțumiți, mai stăpâni pe ei, mai calmi, preocupați mai puțin de frustrările vieții cotidiene; a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de a fi fericiți sau nefericiți, optimiști sau pesimiști. Cu timpul, ideea potrivit căreia oamenii ar fi predispuși genetic de a fi satisfăcuți sau nesatisfăcuți a început să prindă contur. S-a considerat că există o afectivitate pozitivă și o afectivitate negativă exprimată în tendința oamenilor de a fi satisfăcuți sau nesatisfăcuți - prima este dimensiunea fericirii relative, datorită ei oamenii fiind mulțumiți, mai stăpâni pe ei, mai calmi, preocupați mai puțin de frustrările vieții cotidiene; a doua este dimensiunea nemulțumirii și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nemulțumirii și nefericirii subiective, care include stări neplăcute cum ar fi furia, disprețul, dezgustul, culpabilitatea, frica și nervozitatea. Predispoziția afectivă a fost definită ca fiind tendința de a răspunde la clase de stimuli ambientali într-o manieră predeterminată bazată pe afectivitate. S-a postulat apoi existența unei gândiri realiste - cei care o posedă având șanse mai mari de a fi satisfăcuți −, dar și a unei gândiri disfuncționale ce caracterizează gândirea depresivă, conform căreia cineva trebuie să fie perfect, că acel cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
șanse mai mari de a fi satisfăcuți −, dar și a unei gândiri disfuncționale ce caracterizează gândirea depresivă, conform căreia cineva trebuie să fie perfect, că acel cineva depinde de alții pentru sentimentul de autoprețuire, fapt care antrenează după sine nefericirea. Afectivitatea pozitivă a fost legată de extraversie, iar ceea negativă de nevrotism, extraverții fiind predispuși la experiențe emoționale pozitive și deci la fericire, nevroticii − la experiențe emoționale nefericite și, prin urmare, la insatisfacție. Aceste ultime idei sugerează că oamenii sunt predispuși
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este mediată de intervenția altor factori. „Mediatorii” relației respective sunt, după opinia lui Warr, diferențele individuale, printre care el enumeră: valorile (preferințele și motivele); abilitățile (intelectuale și psihomotorii); sănătatea mentală de bază (prezența sau absența unor dispoziții, cum ar fi afectivitatea negativă). Când caracteristicile muncii se potrivesc cu diferențele individuale, este așteptat să apară un efect moderat mai puternic decât în cazul nepotrivirii lor. De exemplu, dacă un individ se caracterizează prin preferința pentru autonomie și această caracteristică personală a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]