1,552 matches
-
și paralel și inaccesibil... Dar chiar nu cred că e totuși așa. De ce să i se pară preferabilă distanța, de ce să spună că nu e nimic între noi cînd eu am simțit căldura din ochii ei? Și de ce să refuze afectivitatea, căldura și cunoașterea soarelui unui sentiment fără de care viața nu are sens?... Nu crezi că exagerezi? m-a întrebat la un moment dat, cu privire la sentimentele sau relația dintre noi sau la dorința mea de mai mult. Sigur că exagerez! i-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
atît de semnificativ, încît adeseori pare alături de mine fără îndoială, prezența dincolo de imposibil. Ieri am văzut-o dincolo de aparențe, prin sticla prezentului, aproape, atît de aproape, pentru un moment în care i-am simțit gîndurile și valurile calde, copleșitoare ale afectivității, strălucirea incomparabilă, intensă a ochilor... Este fenomenul care dovedește cît de relativă este această lume și cît de puternică și esențială este prezența iubirii, certitudinea acestui sentiment care înseamnă viața însăși, care are capacitatea de a răsturna orice delimitări ale
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aproape de soarele însuflețit al zorilor... ce frumos ar fi să ne aflăm și noi așa în această lume... nu s-ar mai ivi atît de multe necazuri, conflicte și neînțelegeri dacă am fi mai aproape, fiecare, de acest soare al afectivității necondiționate... de faptul miraculos de a înțelege instantaneu, de capacitatea de a ne entuziasma, de a simți și de a ne uimi în fața adevărului plin de minunății al existenței... de exemplu, de faptul că atunci cînd apare primăvara în fiecare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fascinantă complet și neașteptat, lui îi mai trece tristețea pentru că ea continuă să vorbească și să cînte, e ceva atît de cald la această ființă, ceva de care el are atît de multă nevoie, o nevoie totală copleșitoare și nesățioasă, afectivitatea care ajunge la el în valuri... se întreabă dacă poate să ajungă lîngă ea, coboară și se duce în față, dar sînt prea multe persoane, nu ajunge la ea și ea se mai și ascunde de el acum, el știe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
n-ar fi vreodată în stare... și n-o cheamă nicidecum Angela. * Aș alerga în brațele orhideei dacă ar f i aproape... aș căuta legenda cu seninul ei de primăvară, dacă ar fi ușor... m-aș dedica unei sincere totale afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
urmărea studenții cu un interes absolut neobișnuit, iar Rosamund fusese studenta sa. Dacă l‑ar fi Întrebat cineva, Ravelstein ar fi răspuns că, ținând seama de genul de educație pe care Îl inculca el studenților, cu accentul său deosebit pe „afectivitate” - sau pe dragoste ca să spunem lucrurilor pe nume - ar fi fost o lipsă de responsabilitate să pretinzi că predarea poate fi separată de legătura dintre suflete. Acesta era felul lui desuet de a vedea lucrurile. Firește, există un cuvânt grecesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prea multe atuuri pentru ca vreo femeie să cuteze a competiționa cu ea. Rosamund spunea: - Ce femeie frumoasă - ce talie, ce picioare, totul! - Adevărat. Dar toate astea au un dram de artificialitate. E un fel de stratagemă. Și o lipsă de afectivitate. - Chiar după o căsătorie atât de lungă? Eu sperasem ca mariajul meu cu Vela o să funcționeze, pentru că aveam experiența altor căsătorii. Dar, Într‑o măsură mai mare sau mai mică, renunțasem la luptă și timp de doisprezece ani nu avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o direcție sau alta. Și pentru persoanele consacrate fericirea este un altfel de mod de a privi la viață, ca la o misiune de realizat pentru ceilalți, o misiune vocațională care duce la privilegierea unui stil relațional manifestat printr-o afectivitate pozitivă și constructivă. Cine se simte fericit știe să redescopere valoarea lucrurilor, dar, în același timp, știe și să contribuie la acele relații care facilitează o viziune a existenței, care respectă spațiul celuilalt și apreciază darurile cu care el este
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
au devenit una prin monotonia scârbei și a nimicului? Suferind cu tărie neîmplinirile vieții, te asemeni unui naufragiat care-ar fugi de țărm. Ajungi să nu mai cauți decât valuri și înotul pe-un nesfârșit de ondulații. Melancolia: timpul devenit afectivitate. Aș vrea să trăiesc într-o lume de flori rănite de soare și care, întoarse cu fața spre pământ, și-ar deschide petalele în direcția contrară luminii. Natura-i un mormânt și razele ne împiedică să ne așezăm în el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
structura melancoliei, explică și el absența unei intensități particulare a acesteia. Dacă regretul poate fi persistent, el niciodată nu e atât de intens încît să provoace o suferință profundă. Actualizarea unor motive sau a unor întîmplări din trecut, însumarea în afectivitatea noastră prezentă a unor elemente care astăzi nu mai pot fi active, relația dintre o tonalitate afectivă a senzațiilor și mediul în care s-au născut, dar pe care l-au părăsit, sânt determinante esențiale de melancolie. Regretul exprimă afectiv
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de iubire este iubirea lui Dumnezeu. Toate celelalte manifestări n-ar fi decât reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale. Unii panteiști cu tendințe estetizante susțin că natura, iar unii esteți puri, arta. Pentru alții, bazați pe biologie, sexualitatea pură, fără afectivitate, sau pentru unii metafizicieni, sentimentul identității universale. Decât, nici unii dintre aceștia nu vor putea dovedi că această formă este absolut constitutivă omului, deoarece în decursul vieții istorice a oscilat și variat în așa măsură, încît nimeni astăzi nu poate determina
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
firesc, de la sine. Se pleacă de la simptome, de la efecte, pentru a urca apoi mai înspre cauze. Rezumînd, să spunem că toate acestea exprimă o regresiune a indivizilor. În interiorul mulțimii, reprimarea tendințelor inconștiente se atenuează. Dispar inhibițiile morale. Domină instinctul și afectivitatea. Omul-masă acționează ca un automat lipsit de voință proprie. Coboară mai multe trepte pe scara civilizației. Masa e impulsivă, nestatornică, irascibilă. Credulă, e lipsită de spirit critic. Se lasă condusă aproape în exclusivitate de inconștient. Gîndește în imagini care, prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la tot soiul de acte excesive, de violențe nemaiauzite. Realitatea este abolită. Masele trăiesc într-un vis brutal. "La fel ca în cazul visului și al hipnozei, și în cazul mulțimilor proba realității nu rezistă în fața forței dorințelor încărcate de afectivitate"374. II E greu de crezut că Freud nu știa ce face cînd îl parafraza pe Le Bon. Imposibil de crezut că nu ar fi avut conștiința raportului între teoria sa și judecățile asupra maselor pe care ea le implica
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
caracter preliminar. Ele semnifică de fapt că majoritatea schimbărilor, descrise într-o manieră "colorată" de observatorii direcți, se rezumă în realitate la una singură: regresiunea vieții psihice la nivelul mulțimii. Aș aminti aici manifestațiile. Personalitatea conștientă a individului se estompează, afectivitatea iese la iveală. Mulțimea tinde să treacă la fapte, să traducă în acte concrete o idee care a pus stăpînire asupra sufletelor. Ideile și sentimentele sînt orientate într-o aceeași direcție pentru toți: mulțimea posedă o unitate psihologică. Să admitem
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
bob de grîu băgat sub brazdă. Aruncată și pe jumătate uitată, ea încolțește și iese la suprafață sub formă de tradiție, se trezește iar la viață sub formă de credință. Ceea ce fusese refuzat la început de rațiune și disprețuit de afectivitate este păstrat de memorie și primit de credință. IV După reflux vine fluxul, iar nostalgia începe să-și facă simțit farmecul. Ea înfrumusețează trecutul. Imaginea lui Moise ajunge să fie împodobită cu toate virtuțile și îi apropie pe evrei de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Dilthey rămâne convins, ca și Schleiermacher, de existența unui sens originar al textelor supuse interpretării (alături de contextul lor istoric). Totalitatea istoriei, pe care nimeni dintre oameni n-o poate experia, este percepută sintetic de către interpret prin capacitatea de totalizare a afectivității. Trăirea este pentru Dilthey un concept central. Viața, atunci, se înțelege doar retrospectiv, printr-o continuă resemnificare hermeneutică. Trebuie remarcat aici faptul că reconstrucția istoriei de către hermeneut este facilitată de un operator cognitiv: imaginația la Vico, spiritul speculativ (Geist) la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un prealabil exercițiu al intercomuniunii („iubirea poate”4). Intersubiectivitatea reală presupune părtășia celor două afecțiuni fundamentale ale corpului transcendental - bucuria și suferința - în care alteritatea celuilalt poate fi altfel resimțită. Pentru descoperirea sinelui sunt necesare nu doar impresiile originare ale afectivității pure, ci bucuria și suferința. Asceza intervine prin resortul corpului subiectiv tocmai în punctul dezvrăjirii iluziei erotice. Înfrânarea cenzurează dorința de eliberare de angoasă prin saltul facil în vertijul iresponsabil al păcatului. Prin adoptarea soluției ieftine a simplei acuplări sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rațională) nu seamănă cu „sinele” mundan și reflexiv descoperit de Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al pulsiunilor corpului organic) și patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în praxisul faptei: prin muncă 1, mișcare etc.). Concluziitc "Concluzii" Critica interpretării aduse de Michel Foucault istoriei sexualității are două straturi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lăuntrică. Experiența renașterii pe care omul o trăiește în „sine” prin autoafectarea Vieții iluminează paradoxul coincidenței dintre suferință și bucurie. Acest paradox descrie, pentru creștini, condițiile necesare ale fericirii, rostite de Iisus în Predica de pe munte. Participarea sobră la misterul afectivității transcendentale dă fiecăruia măsura condiției sale filiale. Eliberat de orizontul morții, cel renăscut în sine ca Fiu al lui Dumnezeu, nu mai trăiește angoasa indeterminării afective, ci luminoasa bucurie a Învierii, pregătită de o suferință pascală 1. Restituirea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de persistența unei singure teme - Viața - în gamele variate ale aceleiași opere. („Gama” are aici mai mult decât simpla valoare a unei comparații: muzica reprezintă pentru Henry - ca și pentru Schopenhauer - domeniul invizibilului prin excelență, acel spațiu de manifestare al afectivității dincolo de orice reprezentare 1.) În pofida titlului surprinzător și a subtitlului său programatic 2, toate temele majore ale filozofiei henryene sunt prezente în filigranul cărții: structura primordială a fenomenalității, natura limbajului, istoricitatea, constituția corporalității, gramatica afectivității, esența tehnicii și a economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acel spațiu de manifestare al afectivității dincolo de orice reprezentare 1.) În pofida titlului surprinzător și a subtitlului său programatic 2, toate temele majore ale filozofiei henryene sunt prezente în filigranul cărții: structura primordială a fenomenalității, natura limbajului, istoricitatea, constituția corporalității, gramatica afectivității, esența tehnicii și a economiei moderne, statutul subiectivității, dialogul cu invizibilul, inconștientul și pulsiunile elementare etc. Henry ne reamintește că toate noțiunile fundamentale ale metafizicii - adevăr, obiect, conștiință, corporalitate - revin la nevoia explicitării sensului unei apariții. Fenomen, manifestare, apariție, revelație
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conștiinței. Impresia originară este analoagă condiției punctului adimensional, „întins” pe o suprafață determinată. Posibilitatea impresionabilității conștiinței se ascunde, înaintea oricărei sinteze pasive a temporalității, în ceea ce Henry numește procesul revenirii la sine a Vieții transcendentale, a cărei materie autogenerativă este afectivitatea pură. Din arderea lăuntrică a acestei afectivități - care ne prilejuiește constatarea spontană a locului impresiei originare - suferința sau bucuria gratuită renasc în trupul nostru nemijlocit 3. Afect și întruparetc "Afect și întrupare" Cheia înțelegerii trupului nu se putea contura în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adimensional, „întins” pe o suprafață determinată. Posibilitatea impresionabilității conștiinței se ascunde, înaintea oricărei sinteze pasive a temporalității, în ceea ce Henry numește procesul revenirii la sine a Vieții transcendentale, a cărei materie autogenerativă este afectivitatea pură. Din arderea lăuntrică a acestei afectivități - care ne prilejuiește constatarea spontană a locului impresiei originare - suferința sau bucuria gratuită renasc în trupul nostru nemijlocit 3. Afect și întruparetc "Afect și întrupare" Cheia înțelegerii trupului nu se putea contura în afara experienței „autoafectării”. Inserția corpului în lume devine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
invizibilă la Sursa însăși a vieții. Resimțirea de sine este privilegiul strict al umanității întrupate și proba unei altfel de subiectivități decât cea garantată de, prin, și mai ales în conștiință. Resimțindu-mi propriul trup, un întreg rezervor patetic de afectivitate se dezvăluie Sinelui „mai adânc decât sine însuși” (Augustin), mai viu decât conștiința. Înainte de a fi într-o lume de reprezentări, Sinele întrupat resimte viața care dezvăluie esența corporalității infinit mai profund decât eul conștiinței transcendente lumii (cuplată în actele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
altereze. Captarea acestei posibilități nu mai poate aparține gândirii economice sau calculatorii, ci numai unei disponibilități lăuntrice similare „afectului”, prin care Sinele, rezultat din autodonația Vieții originare, S-a arătat apoi în carne și oase: o disponibilitate măsurată așadar prin afectivitate. Căci, pentru întâia oară, sesizăm că actul pur al apariției nu este indiferent față de conțintul acesteia, precum în cazul fenomenelor lumii. Viața lumii (nu lumea vieții) este „ceea ce, în apariție, a fost numit materia sa fenomenologic pură, sau încă a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]