1,128 matches
-
facă sau să spună. I se părea că nu mai e decât un străin. Deschise ușa și se opri În prag. Matthew stătea la birou, În fața calculatorului, procesa niște poze. Ridică privirea În sus și o Întâmpină cu un zâmbet afectuos, fericit. Văzându-l, se simți năpădită de dragoste. Timpul lucra acum Împotriva ei; urma să dispară În câteva ore. — Unde te-ai ascuns? M-am grăbit să ajung mai devreme, ca să fim Împreună, Însă nu te-am găsit nicăieri. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un doctor, un comerciant, un contabil? Nu-mi plac. Sunt plictisitori. Așa, amândoi suntem artiști. Știu că am exasperat pe toată lumea cu Charlie, dar eu sunt artistă, creez, sunt idealistă. Idealiștii sunt pasionali. Vânează mereu vise frumoase. Kitty se uită afectuos la prietena ei. — De acord. Vânătoarea de vise frumoase e Întotdeauna mai pasionantă, zise ea gânditoare, decât să te ancorezi Într-o realitate oribilă. Chiar dacă nu va ieși cum Îmi doresc eu povestea asta cu Matthew, nu regret nimic... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
așeze cu blândețe capul pe genunchii ei. Un câine mai bătrân, și din acest motiv, presupunând că vârsta e nevoită să îndure vinovății mai grele, mai cinic decât cinismul pe care îl are vrea nu vrea, ar comenta sarcastic gestul afectuos, dar numai pentru că pustietatea bătrâneții l-a făcut să uite că, în chestiuni de inimă și sentiment, surplusul e întotdeauna preferabil absenței. Mișcată, Marta îi trecu încet mâna peste cap mângâindu-l și, cum el nu se retrăgea și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așteptat aici, de ce-au ieșit cu mine din casă și nu mi-au dat pace tot drumul, nu mâine, nu poimâine, ci azi, chiar acum. Deodată Cipriano Algor îl urî pe omul din fața lui, subșeful simpatic și cordial, aproape afectuos, cu care zilele trecute reușise să discute practic de la egal la egal, păstrând, desigur, evidentele distanțe și diferențe de vârstă și condiție socială, neîmpiedicând totuși nici una dintre ele, cum i se păruse atunci, o relație bazată pe respect reciproc. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se întâlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întâmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întâmplarea. Moașa a răbdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă plictiseam repede. Și abia așteptam să plec. Totuși influența ei a fost mare asupra mea. Marta mi-a dat ceva din calmul ei care o vreme m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște analize, În alte împrejurări i-aș fi râs în nas. Atunci, însă, ideea mi s-a părut excelentă și l-am făcut fericit pe Aristide mulțumindu-i afectuos. Aveam datorită lui un motiv să mă duc la laborator, la Laura, a cărei lipsă o simțeam chiar în acele condiții, fiindcă puterea fără plăcere nu valorează mai mult decât o zdreanță de lux. — Domnișoară, i-am strigat din ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu mai suportam ironiile. Îmi venea chiar s-o pun la punct. „Cum îți permiți...?” Dar o iubeam, nu-mi era ușor să renunț. — Și chiar vrei să-ți fac analizele? mă întrebă Laura, pe un ton de data aceasta afectuos. O înduioșase probabil perplexitatea în care mă găseam. — Da... Eram atât de zăpăcit încât nu știam cum să reacționez. „Femeia asta...” mi-am zis în sinea mea. Dar nu mi-am dus gândul până la capăt. Vroiam să spun: „e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dându-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe deasupra capului, ca un șurub al Polului Mistic. Sau poate că nu, poate că stătea nemișcat ca un pilon magnetic și făcea să se rotească bolta cerească. Amețeala era aceeași. Ce bine se apără Turnul, Îmi spuneam, de departe clipește afectuos, dar dacă te apropii, dacă Încerci să-i pătrunzi misterul, te ucide, te Îngheață până la os, doar afișându-și nepăsarea Înfricoșătoare din care-i făcut. Acum știu că Belbo e mort și că Planul e adevărat, pentru că Turnul e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-mi asum riscuri. Jack se uită la Nelson de parcă ar fi fost o formă extrem de dezagreabilă a unui microb. — Noroc că te pricepi al dracului de bine la ceea ce faci, Allen. Tonul lui Murray Nelson era calm și aproape afectuos. — Îți place să mergi până pe buza prăpastiei, așa se spune, asta e ceea ce admiră oamenii la tine. Nu te apleca prea mult, însă - te sfătuiesc eu. Jack se afla la jumătatea drumului spre ieșire când Nelson vorbi din nou. — Știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primitoare Bed&Breakfast. Fran apăsă pe sonerie, simțind cum o năpădește sentimentul familiar că era mai degrabă un musafir decât fiica lor. Îi deschise mama ei, purtând un șorț înflorat peste o rochie de lână, cu părul gri-argintiu, imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă ca un pachet de mazăre congelată. — Bună, mamă. Fran sărută obrazul care i se întindea. În zilele bune își compătimea mama, înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i răspundă. Până acum privise cu dispreț bărbații, considerându-i făpturi oarecum inferioare. Nu părea să existe nici unul care să se poată compara cu tatăl ei. Dar Laurence Westcott nu era doar extraordinar de atrăgător. Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pasiunea e singurul lucru care contează. Fran zări îndoiala din ochii lui Stevie și se apropie ea. — Uite ce e, Stevie, îl ador pe Laurence. Și e normal. E cel mai minunat bărbat pe care l-am întâlnit vreodată. Chipeș, afectuos, își dedică întreaga viață dorinței de a-i ajuta pe ceilalți. Tu ești cea care îmi tot spune că ar trebui să găsesc pe cineva ca tata. Pentru prima dată, chiar am găsit. — Bun. Stevie se întoarse la sarcina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era ca oamenii să aibă grijă unii de ceilalți. Dar, pe de altă parte, oare Jack avusese într-adevăr grijă de propria sa familie? Să ai o aventură și să-ți pierzi copilul nu erau tocmai un exemplu de comportament afectuos și responsabil. Îmi pare rău, Laurence, dar, orice ai spune tu, n-am de gând să-l las la Tawny Beeches. Imediat după lansarea ziarului, o să găsesc o alternativă. Fran își luă geanta. — Am plecat. Îmi cer scuze, Camilla, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
citire în stele și cititul în stele e o chestie împotriva lui Dumnezeu. Tata era un om foarte grijuliu. Dar ocupat cu serviciul și obosit acasă. După decesul mamei, avea nouă ani, tata a devenit mult mai cald și mai afectuos decât înainte și parcă era alt om. Mama a fost un gen ce căuta să-și ascundă afecțiunea, pentru că știa că nu-i bine să arăți prea multă afecțiune unui copil, pentru că asta îi alterează personalitatea, sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dacă ei doi observă lipsa de afecțiune dintre mine și soțul meu. Cred că fiecare cuplu e diferit. Ar observa diferența numai dacă ne-ar fi cunoscut de la Început, de dinainte să-l avem pe Tom. Am fost și noi afectuoși. Odată, am vorbit și noi frumos unul cu celălalt și ne-am sărutat fără motiv, ne-am odihnit capul pe umărul celuilalt și ne-am mîngîiat dulce pe obraz. Asta mi se pare a se fi petrecut acum o veșnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
eu, bucuros de vecinătatea tinerelor femei înmiresmate cu verbină, tei și trandafiri. După cum mă așteptam, Kakko a renunțat la orice ceremonial obișnuit în asemenea ocazii. S-a repezit asupra unchilor, îmbrățișându-i și stârnind bombănitul reprobator al lui Faroald și afectuosul reproș al Hermelindei: - Bunele tale purtări lasă de dorit, ca și la taică-tău. Trecând la Rotari, l-a luat de umeri, l-a privit în ochi și i-a spus: - Vere, ești mai frumos decât Apollo și aduci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stea alături de voi, să vadă cum luați deciziile. E iute la minte, un an de zile o să-i fie de-ajuns. Apoi o să aibă grijă unchiul tău Maginulf să-l învețe restul. Kakko a fost de acord, mi-a strâns afectuos brațul și a dat să plece. A fost rândul meu să-l opresc. - Ești sigur că în spatele acestei afaceri nu se-ascunde vreo primejdie? A căzut pe gânduri o clipă, după care a schițat o stranie strâmbătură, mi-a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două nepoate ale ei, un oștean și una dintre prietenele intime ale lui Romilde, care se credea stearpă. N-am să relatez ceea ce și-au spus Garibaldo și Romilde, dar pot să garantez că Gisulf era un soț blând și afectuos. Noapte de noapte, în pat, își lua în brațe nevasta, dar în momentul împreunării, sămânța i se scurgea în prag, sau imediat ce-l trecea, retrăgându-se înainte ca lucrurile să dea în clocot. N-am scris acestea spre a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobarzi adevărați. Giuliano, văzându-mi mirarea, mi-a explicat că verzii consideră că orice lucru care nu este roman este mai frumos și mai interesant. Adresându-se unuia din cei doi falși longobarzi, celui mai tânăr care i se alăturase afectuos, a spus: - Nobile Michele, în seara asta ai de-a face cu un longobard adevărat, chiar dacă înfățișarea lui te poate înșela. Michele a dorit să-i examinez îmbrăcămintea, scramasaxul, barba și părul. M-am amuzat s-o fac, atrăgându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acest oraș există cel puțin trei sute de mii de locuitori, El ne pune încă o dată față-n față tocmai în mijlocul acestui babel. De ce oare? M-am ferit să mă las târât într-una dintre tiradele sale, preferând să-l îmbrățișez afectuos și să-i spun: - Așadar, asta era destinația ta de taină? Te întorci de unde ai plecat, Garibaldo. Locuia la o mănăstire numită Blachernitissa, biserica unde era adorată Fecioara care a salvat Bizanțul în chip miraculos de asediul perșilor. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de șapte ori elefantul din Piața Minervei. — Elefantul e un animal social, spuse Valentina. Are o memorie lungă și poate trăi până la șaptezeci și cinci de ani, ca un om. Antonio nu fusese niciodată interesat de lumea animalelor. Mama elefant e foarte afectuoasă cu puiul ei și Îl crește cu multă grijă, urmă Valentina. Familia de bază a elefanților e o femelă adultă căreia i se alătură puii ei până la vârsta de paisprezece ani. Știi totul despre animale, observă Antonio - uimit. — Mama mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În ajutor. Înțelegea acum de ce, de cîtva timp, Nicolas se Îndepărtase de el. Nu emise nici o judecată, pur și simplu se arătă Îngrijorat că nepotul lui se rupsese de ai săi. Marie se așeză, copleșită de gînduri. Milic Își puse afectuos mîna pe creștetul ei, apoi se Întoarse cu pas greoi ca să ridice niște coșuri pentru pește. Îl urmări cu privirea. Tatăl ei o făcea să se gîndească la un albatros. La fel ca pasărea aceea mare. Era stîngaci și neîndemînatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care se suprapuse peste suferința ei, se clătină pe picioare. Jeanne Își strecură atunci brațul pe sub cel al fetei ei și o luă blînd de mînă. Surprinsă și bulversată de gestul afectuos pe care nu-l mai aștepta, Marie nu-și mai putu controla lacrimile care i se rostogoliră fără reținere pe obraji. O strînse atunci impulsiv pe maică-sa În brațe, cuibărindu-și obrazul În scobitura gîtului ei, ca pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]