55,287 matches
-
în nonconformismul clasic, déjŕ-vu pe toată linia. În loc să se încarce de tensiune, românul devine previzibil și, pe alocuri, teribil de plictisitor. Dar să vedem cam care ar fi indeciziile autorului și impreciziile prefeței: 1. Tocmai pentru că Șchiop, naratorul-personaj, deși își afirmă identitatea sexuală, nu-și povestește/problematizează homosexualitatea. Ce alt pretext narativ mai bun pentru nonconformism, într-un spațiu cultural cu dificultăți în a accepta minoritățile sexuale? Păi aceasta ar fi fost cea mai tare "kestie"! În rest, scenele de sex
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
l-am enunțat. Trebuie să se știe că îi sunt credincios unei singure cauze: aceea care îl privește pe adevăratul Lovinescu, așa cum l-am cunoscut și studiat, și căruia îi port o recunoștință ce nu a încetat niciodată să-și afirme prezența în sufletul și cugetul meu. Desigur, a spune "adevăratul" Lovinescu e un fel de a te exprima. Nimeni nu are căderea de a deține acest adevăr, altcum decât ca o afișare simbolică a propriei subiectivități, încărcate de iubire. îmi
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
rafie viu colorată (roșu, albastru, cu alternanțe uneori de alb) ceea ce le conferea un aer eminamente exotic, foarte bătător la ochi, în sensul pozitiv al cuvântului, vreau să spun că nu erau de prost-gust, ci doar extravagante, total neobișnuite. O afirm în calitate de bibliofil versat și de familiar al legătoriei profesionale, meserie pe care o deprinsesem pe când eram elev la "Mihai Viteazul" și pe care o practicasem uneori ca simplu amator (liceul te obliga, ca intern, poate și altfel, nu știu, să
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine și programul teoretic, dar și ampla demonstrație practică a Realismului constructiv.
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
vîrstei sale, pentru care lumea nu se-mparte în alb și negru, în "noi" și "ceilalți", ci se colorează în infinite nuanțe de gri. Și o face cu infinită ironie descompunînd strategiile comode ale criticii, chiar tinere, cu implicată convingere afirmînd forța noii literaturi ignorate, cu acribie demontînd mecanismele stereotipiilor naționale, cu distanță judecînd strategiile de autoconservare ale predecembrismului literar. Cu alte arme decît cele ale unui Ciprian Șiulea (Retori, simulacre, imposturi) sau Sorin Matei (Boierii minții), dar cu la fel de multă
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
Ion Simuț Grigore Cugler (1903-1972), un avangardist afirmat modest în anii ´30 fără o participare semnificativă la viața literară interbelică, nu mai e chiar un necunoscut. Mircea Popa, istoric literar foarte activ trecut recent de pragul vârstei de 65 de ani, a publicat a doua ediție a scrierilor
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
profesor la Agronomia din Iași.” “Va rog să-l scuzați. Îi dau dreptate În ce priveste prezicerea, dar nu aprob gestul. E păcat că se merge spre dezastru. Casă de Panciu este conștientă. Domnul ministru Mihalache ar putea să vă afirme. Ilhanul Ștefan, tatăl meu, a fost mereu În contact indirect cu Domnia Sa. În ce mă privește Îmi voi face datoria.” “Bine, tinere, te binecuvântez. Te dau de exemplu tuturor membrilor Delegației Permanente că pe un element de nădejde al Țării
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
să zicem că viziunea unui reprezentant al corpului tehnic al TVR ne poate ajuta să înțelegem rivalitățile redacționale. Nici acest om care m-a lăsat să-l citez, cu condiția să nu-i dau numele nu și-a permis să afirme că dacă te turna cineva la Securitate, nu ți se întîmpla nimic după aceea. Cred că în regimul turnătoriilor mărunte, Securitatea nu lua la puricat pe oricare dintre noi. Însă în raport de importanța "obiectivului", la TVR nu cred că
Dosare care mai frig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12803_a_14128]
-
siguri că nu se pierde această tradiție, facem concursurile pentru preparatori potrivit principiului "noi cu ai noștri". Nu care cumva să ne încurce socotelile ăștia care nu sunt în cărți și să ne strice pasiența cu protestele lor. Cunoscătorii sistemului afirmă că organizarea concursurilor pentru preparatori în această variantă ar avea următaorele "avantaje": Cel mai important e că astfel nu pătrund în lumea universitară decît cei pe care îi avem noi în vedere. Al doilea, care decurge de aici, e că
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
arestare" (p. 290). Deficiențe de informație îl fac să califice un poem ca În San Marco "cvasiinedit astăzi" (formulă imposibilă!), când el a apărut de cel puțin patru ori până acum, inclusiv în volumul de debut Poezii (1916), deși biograful afirmă nedocumentat că "poezia În San Marco n-a fost publicată niciodată în volum" (p. 56). S-ar fi putut consulta și Integrala operei poetice a lui V. Voiculescu, realizată de Roxana Sorescu în 1999 la Editura Anastasia. Precaritatea unor interpretări
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
este însă destul de complex, așa încît cred că merită să enumerăm și principalele valori gramaticale și pragmatice ale termenului. Fără a fi făcut o statistică riguroasă, doar pe baza unui număr destul de mare de exemple culese din Internet, se poate afirma că funcția cel mai frecvent întîlnită a cuvîntului drac (ca de altfel și a echivalentelor sale: naiba, alte nominale mai puțin citabile, desprinse din înjurături sau pur și simplu obscene) este de particulă interogativă: însoțind pronumele și adverbele interogative și
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
dușman: timpul, Dumnezeu sau moartea. Femeia are doi dușmani: bărbatul și timpul, Dumnezeu sau moartea. De aceea, poate, vocile feminine din lumea artei sunt puțin mai "apăsate" decât cele masculine. Pentru că o structură feminină își dorește mai întâi să-și afirme forța. - Abia după aceea intervin și nuanțele. - Structura autentic feminină nu-ți permite să faci altfel. Evoluția spre Dumnezeu, spre tine, este foarte complicată și presupune că trebuie să te asumi; iar pentru o femeie, acest proces de asumare este
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
de acolo. Voiam să discut despre limbaj și cineva mi l-a recomandat pe Gheorghe Iova. El era cu " 100 de ani înaintea mea; a fost primul care a făcut, la noi, nu textualism, ci care a textuat, adică a afirmat că un autor este autentic pe pagina pe care o umple cu textul lui. Am vorbit și m-a influențat foarte mult, chiar dacă nu înțelegeam mare lucru pe atunci. "Trebuie să-ți reinventezi permanent centrul ființei" - Unde putem găsi poezia
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
citire, "subversiune", "demitizare" sau "frondă polemică" la adresa tradiției se vede astăzi în negativ: recuperare lucid-melancolică, îmbrăcînd forma unei tandre "salvări" - retorică, ironică și parodică. O formulă a reciclării. Îmi vine în minte un cunoscut postulat al lui Lyotard, cel care afirmă că o operă nu poate deveni modernă decît dacă este mai întîi postmodernă. În cazul lui Mircea Cărtărescu, reciproca începe să devină, simultan și într-un sens deloc restrictiv al cuvîntului, la fel de valabilă. Surprinzător jocul acesta al relecturii! Subscriu pe
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
ales într-o perioadă în care solidaritatea ajunsese o noțiune goală de înțeles. Cei ce i-au călcat pragul atunci au înțeles repede forța sa creatoare și, marcați de libertatea de expresie a lucrărilor, au aderat, adesea entuziast, la adevărurile afirmate de artist. Este meritul acelor intelectuali care, în a doua jumătate a jumătate a anilor '50, văzându-i creația, i-au înțeles originalitatea și, mai ales, al tinerilor din generația '60 care, la început de drum, simțeau nevoia unei schimbări
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
privește pe artist, nu a fost vorba de un triumf al talentului, ci, din păcate, doar de unul al conjuncturii. Întregul efort, în speță, financiar, (eforturile spirituale și de promovare, făcute de oamenii de cultură, le consider, așa cum am mai afirmat, gesturi sincere și dezinteresate) dispus de oficialități pentru o mai bună cunoaștere a unui mare artist român, nu a fost decât unul din interes, pentru o schimbare de imagine. Se făceau astfel primii pași hotărâți în arta subtilă a manipulării
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
ei, aliniați în poziție de drepți în spatele lui François Cardella în lupta împotriva guvernatorului Gallet, nu se simțiră prea confortabil ascultînd anumite pasaje ale discursului rasist și șovinist al lui Paul, ca de exemplu, cînd, gesticulînd pe un ton dramatic, afirma despre chinezii din insule: "Sînt o pată galbenă pe steagul francez de care îmi este rușine". După ce participanții defilară prin fața tribunei ca să-l felicite pe orator, Paul și Pierre Levergos se duseră să bea ceva la unul din bărulețele din
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
comunist a transformat literatura și cultura întreagă în instrument de propagandă" și că ,(pseudo)critica de atunci a sociologizat intens și primitiv (de unde formula Ťsociologism vulgarť care i s-a aplicat în deceniile de după așa-numita Ťliberalizare internăť a regimului)", afirmă totuși că ,analiza discursurilor exegetice dominante ale perioadei ar presupune alt tip de investigație, istorică și ideologică". De ce neapărat ,alt tip"? Nu intră în joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
continuat Dormand - este că cea mai mare parte a rezervelor de nisip și pietriș ale Europei se află în mîinile naționaliștilor baltici, prin comparație cu care Muammar Gadhafi este un Charles de Gaulle. Și nu exagerez decît foarte puțin cînd afirm că viitorul stabilității economice a Consiliului Europei stă în mîinile cîtorva capitaliști curajoși din est, precum dl Misevicius..." Frumusețea Internetului este că Chip putea pune povești cu țesătură oricît de străvezie, fără a-și bate măcar capul să verifice ortografia
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
înlătura din cîmpul percepției sale. Adică a se delegitima. Din care pricină e foarte importantă ideea pe care și-o face practicantul criticii despre natura criticii. Să fie actul critic o instanță strict obiectivată, "rece" pînă la impersonalizare? "E limpede, afirmă exegetul în discuție, că răspunsul nu poate fi nicidecum Ťpozitivistť, ci mai degrabă Ťromanticť: actul critic e o formă de cristalizare a tensiunii creatoare. Valorizarea și interpretarea apar în felul acesta ca materializări ale aventurii interioare". Și nu unica posibilă
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
activitatea creatoare neîntreruptă până azi, bună, rea, cum o fi fost și este. C. P.: Dacă muzica a fost un "exercițiu de umanizare" a "stihiilor tinereții", iubirea ce fel de exercițiu a fost? N. C.: Nu țin minte să fi afirmat vreodată că "muzica" m-ar fi "umanizat". Dacă am avut cumva nevoie de "exerciții de umanizare", acestea au avut loc în primul rând prin contactul cu oamenii. Nici muzica, nici iubirea n-au fost pentru mine "exerciții". Ele au înflorit
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
distorsionare a replicii (prin formule de rezumare, omitere, reliefare, delimitare). Pe tot parcursul volumului - fie că este vorba de secvențele de inițiere a conversației, de modul de asumare a inițiativei verbale, de formulele de politețe, de mărcile dialogale specifice - se afirmă ideea foarte interesantă a diferențelor de comportament lingvistic între românii din diferite regiuni - Muntenia, Moldova, sudul Transilvaniei (Mărginimea Sibiului), Maramureș; stilurile lor comunicative sînt comparate cu cele ale germanilor din România, producîndu-se astfel o convingătoare demonstrație de pragmatică interculturală. Din
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
puterii revoluționare" (p.78). Lipsită de un substanțial fundament etic, acțiunea Puterii în planul deciziilor luate pentru comunitate, nu are pentru el nici o valoare. Decepția idealistului mereu încrezător în numitul "optimum etic" este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este foarte adevărat, însă, că gradul de arbitrar, deturnarea gravă de la scopul "principial" fixat în privința a
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
a realităților și ideologiei sovietice s-au lăsat corupți și cântă în struna gazdelor. Temperament pasional, Panait Istrati va rămânea, așadar, până la sfârșit un solitar, o excepție de la regula înregimentării ideologice necondiționate, o conștiință curată, imposibil de cumpărat. Își va afirma, ceva mai târziu, în articolul Omul care nu aderă la nimic, cum am notat deja, chiar un fel de crez "anarhist", refuzând "orice organizație", întrucât ea "nu folosește niciodată decât organizatorilor", și va opta pentru "viața nomadă... acea viață în
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
comunist a transformat literatura și cultura întreagă în instrument de propagandă" și că "(pseudo)critica de atunci a sociologizat intens și primitiv (de unde formula Ťsociologism vulgarť care i s-a aplicat în deceniile de după așa-numita Ťliberalizare internăť a regimului)", afirmă totuși că "analiza discursurilor exegetice dominante ale perioadei ar presupune alt tip de investigație, istorică și ideologică". De ce neapărat "alt tip"? Nu intră în joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]