7,836 matches
-
cărui limită este greu de întrezărit. Fiecare carte ascunde dorința autorului de a se "muta" și într-o altă conștiință. Critica metafizicii are în ea ceva firesc: metafizica e cea mai semnificativă prezență în gândirea occidentală; astfel încât orice încercare de afirmare (sau orice încercare de a identifica un "vinovat" pentru actuala situație) trebuie să vizeze o depășire a metafizicii. În ce măsură trăsăturile acestui "inamic" sunt date sau în ce măsură ele sunt constituite tocmai de cei ce luptă împotriva lui? Altfel spus, asistăm și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
1997, p. 47. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 111 „România a decis să participe la Jocuri din două motive. Primul era acela că N. Ceaușescu știa că participarea României la Jocurile din 1984 ar reprezenta o afirmare în fața întregii lumi. România avea o imagine controversată în privința drepturilor omului. Acea imagine era ceea ce guvernul Statelor Unite evaluase înainte de aprobarea clauzei națiunii celei mai favorizate și acest lucru era vital din punct de vedere economic pentru România. Astfel, România a
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
nevoi și așteptări care poate există la un moment dat"227. Compania s-a focalizat pe atragerea tinerilor, studenți sau absolvenți de facultate, pe care să-i instruiască în spiritul filosofiei sale și care să aibă atribute precum dorința de afirmare, spirit competitiv, implicarea și dorința de a câștiga și nivel înalt de instruire. Canalele de comunicare utilizate s-au colat pe profilul acestui public: portalul de cariere propriu, o pagină web prin care să fie comunicate promisiunea brandului de angajator
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
la 18 martie 1909) a urmat liceul la București, la renumitul Liceu "Spiru Haret", pe care l-a absolvit în 1928. Încă din anii de școală s-a preocupat de creația literară, atras fiind de literatura modernistă, în curs de afirmare și care era bine reprezentată în România. Să ne amintim doar de rădăcinile românești ale dadaismului. Cel care i-a orientat pașii, de timpuriu, în acest domeniu a fost mustăciosul său profesor de matematică, Dan Barbilian, devenit mai târziu profesor
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
lui Gheorghe Grigurcu: În cazul lui Gheorghe Grigurcu, mai scăzuta audiență se poate explica desigur și prin tipul de poezie cultivat, de un acces relativ mai dificil și nu tocmai în consonanță cu dominantele mișcării lirice din momentul său de afirmare". Aflată la întretăierea de drumuri dintre aforism și haiku, poezia lui Gheorghe Grigurcu este, așa cum sugerează Ion Pop în excelentul său comentariu, expresia unei biografii încremenite "la vârsta rigorii contemplative, la care ochiul se îndreaptă spre lucruri mai curând pentru
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
posteritatea și, mai ales, în ciuda concesiilor servile pe care le-a făcut în timpul comunismului: piesa Bălcescu și romanul Un om între oameni rămîn pete incriminatoare ce-i maculează profilul scriitoricesc. Prodigios și contorsionat, muncit de un demon al voinței de afirmare în toate, omul de litere Camil nu numai că a vrut să se manifeste pretutindeni, dar, ca o însușire pledînd pentru incorigibila sa vanitate, a vrut pe deasupra să reușească în tot. Rezultatul e cel pe care îl știm azi: eșecuri
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
fenomenul în preambulul volumului meu din 2004). Romanul a intrat în criză de creație și în criză de cititori imediat după 1990, dar revine în forță la începutul mileniului III, putând spera, dacă nu la succese europene notorii, măcar la afirmări modeste, dar certe. Eclipsarea poeziei, pentru cine voia să vadă, părea să fie iremediabilă într-un termen previzibil. O inflație aiuritoare, hrănită de volumele tipărite și difuzate pe cont propriu, devalorizează poezia însăși, ca gen literar. Scriitorul însuși, indiferent că
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
promovare adaptată a esteticului. De altfel, pentru această speranță de redresare pledează și succesiunea istorică a perioadelor faste din 40 în 40 de ani în istoria literaturii române, cu mici variabilități datorate evenimentelor istorice: 1840-1848 (literatura prepașoptistă), 1875-1890 (consolidarea și afirmarea deplină a grupului junimist), 1920-1935 (vârful modernismului interbelic), 1965-1975 (neomodernismul postbelic) și... 2005-2015 (un alt posibil moment de vârf al literaturii române, pe care nu știu cum îl vom numi). Pentru simplificarea diagramei istorice, aleg câte un an reprezentativ: 1840, 1884, 1933
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
postbelic) și... 2005-2015 (un alt posibil moment de vârf al literaturii române, pe care nu știu cum îl vom numi). Pentru simplificarea diagramei istorice, aleg câte un an reprezentativ: 1840, 1884, 1933, 1970, 2010. Acestea sunt și perioadele cele mai bune pentru afirmarea europeană a literaturii române. O critică de diagnostic (o critică simptomatologică) ne poate ajuta pentru un pronostic, substitut al speranței, nu al profeției. Zicem, cu o mică doză de autosugestie, că mai rău de ce a pățit nu i se poate
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A.Boicescu), estet al viciului și vicios al artelor, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi, Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. [...] Stipendiat de Puterile Centrale, între 1913 și 1914, ca director al cotidianului Seara, afacerist cu proastă reputație, arestat, pentru scurtă vreme, în urma șantajului
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
nu dețineau nici un fel de calitate de reprezentare oficială. După cum nu o aveau nici numeroasele specii literare investite cu același atribut: "roman național", "dramă națională"; și nici ziarele autointitulate astfel. Fenomenul avea cauze multiple. Dintre acestea, nu trebuie omis elanul afirmării sentimentului național specific secolului respectiv ("secolul naționalităților"), intensificat după anul 1859. Construcția "autor național" se înscrie, așadar, în aria de manifestare a acestui fenomen general, avînd totodată firești motivații particulare. "Autor național" desemna o persoană care practica literatura, scrisul (cel
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
se dovedise defel zadarnic. Era limpede că nu găsisem încă obiectul adecvat al perseverărilor mele și că bietul văr Adrian a trebuit să suporte puseurile de creștere ale unui eu plin de vigoare care tocmai pătrundea în lume pe poarta afirmării voinței... Apoi vărul Adrian a dispărut. Iar în casă, și în viața mea cel puțin, a apărut un cuvânt cumplit care, de fiecare dată, era spus cu glas coborât: Canal. Sau, mai precis, "la Canal": vărul meu, care venise în
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
peste tururile de onoare, au urmat repetate prelungiri, mereu pentru recuperarea timpului pierdut, hărăzit altminteri să se ducă pe Apa Sâmbetei" (p. 155). Scriitorul amânat își spune aici oful, întristat că istoricul literar i-a furat timpul și posibilitatea de afirmare. Modestia editorului nu-l satisface: " În cazul unui autor de ediție critică, singura lui pricopseală este de a se îngropa la zece metri sub monumentul ridicat de el, într-un anonimat perfect" (p. 156). Nu-i, astfel, surprinzător să aflăm
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
o febră, o problematică, o vastitate de idei și un orizont spiritual ce se ținea la unison - și uneori depășea, fără exagerare și fără falsă modestie - nivelul cultural european din acea vreme? A fost un moment de mare și frumoasă afirmare a inteligenței românești în artă și literatură". Pe bună dreptate, Pericle Martinescu socotește că "tinerii" săi camarazi de scris de odinioară dădeau tonul cel mai reprezentantiv al modernității, sincronizînd cultura românească cu ultimele idei și formule creatoare din Occident. Dar
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
plagiat după filozoful german, atunci patologia spiritului la noi e la apogeu. Iarăși, cred, degeaba i-aș spune unui asemenea om cu judecata inflamată că în ecuația minții unui intelectual ideea plagiatului nu apare decît atunci cînd celelalte resurse de afirmare culturală au fost epuizate. Faci pe plagiatorul atunci cînd, rîvnind recunoașterea, îți dai seama că altă soluție nu ți-a mai rămas. Și atunci compilezi de unde poți și conspectezi de unde nimerești, în speranța vană că laurii recunoașterii se vor pogorî
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
suprimarea fizică a fostei elite interbelice și a tuturor adversarilor reali sau bănuiți ai regimului. După retragerea trupelor sovietice, aflată în vădită criză de legitimitate, puterea de la București a jucat tot mai apăsat cartea unui stalinism intern, dublată de o afirmare tot mai agresivă a independenței externe. Altfel spus, pumnul în gură cetățenilor din țară și interzicerea drepturilor altora (la început mimând deschiderea spre valorile democrației, apoi cu țâfnă) de a comenta ce se întâmplă aici. În momentul în care faimosul
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
se regăsi deplin într-un final care are partea sa luminoasă, ca și partea neliniștitoare, de umbră. Sau cum spune personajul cu aparența unei sfidări: "Eu sunt Labă de Jaguar. Aceasta e pădurea mea. Și nu mi-e frică." Triplă afirmare a identității: cu persoana purtătoare de nume, un nume de vînător de rezonanță totemică; cu lumea locuită etern din tată în fiu; cu una din trăsăturile fondatoare de umanitate în sensul superior și integrator al ei. Deși avînd aceeași limbă
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
Daniel Cristea-Enache Proza realistă deschide adesea căi de afirmare unor personaje excepționale, protagoniști în luptă cu un mediu ostil, pe care sfârșesc prin a-l supune și modela; iar în literatura postmodernă, autoreferențială, eroul principal ajunge însuși autorul, reflectat convenabil în oglinda paginilor sale. În povestirile Adrianei Bittel, dimpotrivă
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
din zece în zece ani, cu o mecanică periodicitate. Susținătorii punctului de vedere contrar arată că, totuși, de vreme ce putem descoperi diferențe semnificative, de adâncime, între "șaizeciști", "optzeciști" și "nouăzeciști" ("șaptezeciștii" fiind o generație intermediară, iar "milenariștii", una în curs de afirmare), aceste structuri create de critică pe baza unui material artistic dat sunt valide, funcționale, operaționale. Nu putem utiliza criteriile cu care îl judecăm pe modernistul abstract Nichita Stănescu pentru a evalua poemele biografiste ale lui Mircea Cărtărescu. Și invers. Conceptele
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
artistic și care excită ca acesta nu știu ce sursă a infinitului personal"). Zeitatea iubirii poate fi, în egală măsură, făptura concupiscentă, Dionysos cel cu picioare de țap, sau Venus cea grațioasă, îndemnînd la reverie, inspirînd o iconografie elevată. în zilele noastre, afirmarea carnalului cunoaște o oră fastă. Lumea globalizată înregistrează un erotism tot mai dezinhibat, precipitat, nefiltrat printr-un cod al "bunelor moravuri" sau cel puțin printr-unul al analizei, datorită "întîlnirilor" electronice, a telefoanelor erotice, a puzderiei de filme porno pe
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
a NATO să se implice într-o acțiune cu acute conotații politice, e un act de sfidare gravă. Aici nu mai e vorba de-un colonel și de trei-patru răcani cu pușca pe umăr. Aici e vorba de o veritabilă afirmare a revanșei regimului criminal comunist asupra unei societăți ce-și caută, bâjbâind, drumul spre normalitate. Problema îi vizează, dincolo de numitul Nițu, pe toți superiorii săi, până la ministrul Apărării. Acesta va trebui să taie în carne vie, înainte de a mânji încă
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
la toate intervențiile sale. I.6. Principiile consilierii I.6.1. Principii etice Promovarea, menținerea și dezvoltarea sănătății psihice și educaționale Sănătatea educațională se referă la: confort„educațional”, sentimente pozitive față de educație, activitate, interes, plăcerea de a învăța, identificarea și afirmarea sinelui educațional, dezvoltarea voinței, autonomiei, autocontrol și creativitate, acceptarea propriei personalități. Interzicerea acțiunilor non-etice L.Brammer si E.Shostrum(1968) aratau în acest sens că gradul de apropiere al unei relații de ajutor poate atinge patru niveluri: a. nivelul prieteniei
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
Rodica Zafiu Insecticidele celebre din secolele al XIX-lea și al XX-lea - produse comerciale invocate de reclamele în plină afirmare, mari descoperiri ale vieții moderne, esențiale pentru comoditatea traiului - au lăsat urme interesante în limba română. Exemplul cel mai bun pare a fi termenul flit, înregistrat în DEX cu definiția "insecticid folosit contra muștelor, țânțarilor, puricilor etc.", însoțită de indicația
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
mai ales să-i bagi într-o înghesuială din care, probabil, că n-au văzut nimic și, cu siguranță că s-au ales cu traume psihice, asta mi se pare descalificant. Derbedeii galeriilor de fotbal și pegra în curs de afirmare a Bucureștiului au stricat mașinile parcate ale celor care locuiesc acolo, jucînd tontoroiul pe ele. Și din acest moment începe vina organizatorului, adică Banca Milennium, care nu a avut grijă să ceară suficienți jandarmi și polițiști pentru a preîntîmpina busculadele
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
catacombelor, ale cenaclului, ale străzilor primitoare și liniștite și, desigur, în brațele Casei de Cultură a Studenților, ca spațiu privilegiat, securizant și stimulator, "centru germinativ". Atunci se naște și se formează criticul, dobândindu-și personalitatea, influența și autoritatea timpurie, odată cu afirmarea ca redactor la "Echinox" și apoi cu instalarea în oficiul de cronicar literar la "Steaua". Casa de Cultură a Studenților, pusă în contextul epocii și în contextul întregului oraș, are o biografie cu patru dimensiuni, descrise de Petru Poantă în
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]