667 matches
-
n-avea decât vreo zece ani, un zugrav din Giurgiu îl lăsase, în timpul unor lucrări în biserică, să se suie pe niște schele și să picteze ochii și gura sfântului Constantin și pe ale mamei sale, Elena, care se cam afumaseră de la lumânări. Băiatul a luat pensula de la zugrav și, lucrând cu mâna lui de copil, a vădit un talent ieșit din comun. Atunci a intrat preotul și, mânios că i se compromite pictura, a țipat la amândoi, la zugrav și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
inima să-i fie mama acasă ca să-i arate ce cumpărase, dar găsi casa goală și rece. Aprinse focul în soba de tinichea din bucătărie și-n cea din casă, de la care pereții spoiți cu var începuseră deja să se afume, și plasă colivia pe pat. Ființa pestriță dinlăuntru era liniștită, mai mult dormea. — Vrei să mănânci? Vrei să bei? o întrebă Nicu și auzi din mintea lui că Pestrița nu dorește nimic. — Vrei să dormi? iar pasărea pestriță din mintea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
categoric. În timp ce discuta cu soția Bidaru simți nevoia să-și potolească nervii, apelând la binefacerile viciului de care, în ciuda atâtor eforturi, încă nu putea scăpa. În ciuda gerului de afară, ieși în balcon să fumeze. Nu avea de gând să-și afume soția și cei trei copii care se jucau liniștiți în camera lor. După primul fum se calmase. Acum putea gândi în voie. Nu-i ieșea totuși din minte moartea tragică a fostului său prieten. Oare cu el nu se putea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
clipi, pe rând, cu câte o geană. „Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești!...“ Să nu uit, să-i pun ragila la gât asupra nopții... să nu uit... își zise el grijuliu. Pe Pârvu l-a afumat, de cățel, cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe cerul asfințitului. Toate în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lume. Căștile de protecție dădeau o imagine cu totul deosebită localității. În apusul soarelui, ele străluceau ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o bâtă-n cap, nu s-a mai putut ridica de jos. Ce jale a fost atunci! Ce jale, oameni buni! Ulterior, mortul a intrat în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
săptămână, omul s-a prăbușit, sleit de puteri, și l-au devorat de viu. Mirosul fricii era cel care plutea în aer, dar trecuse atâta timp de când nu mai vânase nici un tapir, nici o capibara, nici un cerb, încât niște jamboane bine afumate de pecari, atârnând de tavanul colibei, i se păreau de-a dreptul ispititoare. Înaintă încet, luându-le urma după miros, cu urechea atentă, până când auzi - clare - grohăiturile răgușite ale turmei de porci. Se cățără într-un copac jos și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
noi nopți În șir pe plajă la 2 Mai, cînd mormolocul tău sforăia de mult, despre eliberarea prin experiment și despre infinitele șanse de comunicare ale limbajului abstract și parcă te văd Înnebunită țhappening-urile lui Radu cînd a Îngropat heringul afumat Într-un mormînt de nisip și eu am scos din sacoșa de plajă trei ouă și le-am spart deasupra și i-am pus pe toți să aprindă lanternele) ...ce s-a Întîmplat cu tine? De cînd te-ai zidit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scurge pe cărbuni sau pe lemne și generează un fum toxic, cu potențial cancerigen. In fumul de cărbuni există niște produși de ardere incompletă, numiți hidrocarburi aromatice policiclice, pe care îi ingerăm odată cu carnea. Ei se găsesc și în alimentele afumate cu fum de cărbuni sau de lemn." Dar clasa muncitoare românească este demnă, nu se dă bătută în fața dușmanului de clasă cancerigen, este perfect călită în lupta cu micii și alte produse din carne la grătar și de aceea 1
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Unirea și că mi-aș fi lăsat burtă ca protest împotriva sorții, de asta da, se temea. Mâncam pe rând. Mai întâi intra gazda cu Vasilică - ei aveau întotdeauna mai mult de muncă. Băteau carnea pentru șnițele, învârteau maioneza, prăjeau, afumau, înghițeau. Totul pe un fond muzical popular, mai cu seamă din zona Prahovei. Alminteri nu prea vorbeau între ei. După ce nu mai auzeam zgomot de furculițe și farfurii, după ce nu se mai simțea atât de tare mirosul de prăjeală, ieșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două mâini. Bunicul ținea ochii strânși, milostiv parcă față de gelozia ei ipohondrică. Pomana era în toi. Claponii, rațele pe varză, plăcintele poale’n brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare capăt al mesei. Lumea se cam afumase și nu mai știa bine de ce venise. Nu erau de condamnat, totuși. Probabil că și Bunicul, dacă s-ar fi înființat la ospăț, precum Banquo la festinul terifiatului Macbeth, ar fi poruncit: toarnă, băi Ghiță, niște jin d’ăl roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
câteva coniace și sticle de trei sferturi asemănătoare popicelor, mai ales că însemnau, încă un moca fabulos pentru mine. Totuși ieșeam din comun, în timp ce toți se prosteau cu țigările, eu refuzam din răsputeri să intru în rândul lumii... să o afum, - De banii ăștia mai bine îmi luați o baterie în plus! Începusem să-i văd triplu, că atâția păream în atmosfera încinsă din cramă; mă simțeam completat și saturat pentru două luni calendaristice! Când am ieșit afară din Peșteră, Mimi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și impulsuri, majoritatea regizorilor sînt născuți Între computere și copiatoare și filmați la naștere de tați emoționați pe casete de 8 mm HG, sînt digitali, au o școală de mare clasă, digitală, digitala pe care-o luăm și noi, cinefilii afumați de puzderia de fascicule laser, n-a mai rămas aproape nici unul care să nu te sperie cu tot felul de inovații, combinații, echipamente, efecte speciale, explozii, limba soacrei, extratereștri, prisme, jeturi fotonice de apă, tulumbe tehnicolore, microunde, flash-uri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Suspin. Mai ales că „de la o zi la alta se Întîlnesc tot mai rar”. Bănuiesc că-i vorba de femei și bărbați. Nu e bine că se Întîlnesc tot mai rar. Face rău la reîncarnare. CÎntă Doinița, ciupind tandru coarda afumată de amărăciune a lirei sale poetice: „iar atunci cînd nu o fac, dialogul se Încheagă anevoie: Ceva nou? Aș vrea să-ți cumpăr o carte pe care ți-ai dorit-o, dar... nu-mi ajung banii! Dacă te duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șade cine știe ce ghidușie sau poveste. Stiindu-i felul, moș Dumitru l-a zgândărât. Pâcule! Tu iar ai de gând să îndrugi cine știe ce pătăranie. Te văd după ochi că îți umblă cine știe ce năzdrăvănie prin capul cela afumat. Apoi de asta îl afum mereu, ca să umble prin el - odată cu fumul - și vorbe despre oameni și întâmplări. Că în nădejdea voastră stăm ca muții. Care tot își spun câte ceva măcar prin semne, dacă nu pot grăi. Da’ voi, canci. Atunci dă-i drumul, ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aproape mântuit și oala cu vin înjumătățită, Pâcu și-a șters mustățile cu mâneca cămeșii și a pornit să-și îndese luleaua cu tutun. Nu a durat mult și vălătucii de fum au luat-o către bagdadie... Pâcule! Vezi că afumi casa omului cu dihania ceea de lulea. Las-o și tu mai domol - l-a luat în tărbacă moș Dumitru. Să știi, Dumitre, că tot ce este afumat nu putrezește. Adicătelea cum? Tu ai să rămâi așa cum arăți? Ferească sfântul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și vălătucii de fum au luat-o către bagdadie... Pâcule! Vezi că afumi casa omului cu dihania ceea de lulea. Las-o și tu mai domol - l-a luat în tărbacă moș Dumitru. Să știi, Dumitre, că tot ce este afumat nu putrezește. Adicătelea cum? Tu ai să rămâi așa cum arăți? Ferească sfântul! Urât cum ești, sperii pe cei care te-or dezgropa la soroc. Iartă-mă, Doamne! Dumitre! Nu mă fă să spun vorba ceea pe care o știi tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Calule, mănânci ovăz?” Si eu mă gândeam...dar nu îndrăzneam să vă spun. Că, de, dumneavoastră sunteți din același sat și faceți cărăușie de ani buni, iar eu... Dacă vrei să mergi cu noi, atunci îi bine. Eu și cu afumatu’ ista de Pâcu l-am întrebat pe jupân Aizic dacă are nevoie de încă un cărăuș. El ne-o spus că are. Așa că treaba îi ca și făcută - a lămurit lucrurile moș Dumitru. Am priceput și mă bucur să aud
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
uit ce m-ai rugat? Ca să nu uit eu că te-am rugat ce te-am rugat. Priceputu-m-ai? Au ba? Dacă nu pricepeam, aruncam de mult luleaua pe foc, Dumitre. Doamne! Ce bine ar fi fost! Nu m-ai fi afumat ca pe șorici. Tare îți mai stă ție în gât luleaua mea, dar am să am eu grijă să te afum când ți-o fi lumea mai dragă. Piei Satană! Că bine zici, Dumitre. Ar cam trebui să mă fac
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu pricepeam, aruncam de mult luleaua pe foc, Dumitre. Doamne! Ce bine ar fi fost! Nu m-ai fi afumat ca pe șorici. Tare îți mai stă ție în gât luleaua mea, dar am să am eu grijă să te afum când ți-o fi lumea mai dragă. Piei Satană! Că bine zici, Dumitre. Ar cam trebui să mă fac nevăzut, pentru că tot degeaba stau... Adică cum degeaba, Pâcule? Tu nu vezi că am nimerit la tine ca țiganul vinerea la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și eu de sete... Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene groase și colilii. .Doar nu vrei să mă afumi în casa mea, Pâcule. Lasă, Dumitre, că olecuță de fum de tămâie nu strică nici într-o casă de gospodar - a răspuns Pâcu izbucnind în râs. După ce au golit cu multă veselie o ulcică cu vin, Pâcu s-a ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de apă, nu de sânge... Apoi bine, măi pâclișâtule! N-ai putut să spui mai repede ce s-o întâmplat? Ne-ai ținut cu sufletul la gură o jumătate de noapte, ai băut o oală de vin și ne-ai afumat ca în Iad - l-a luat la întrebări moș Dumitru, stârnind râsul cărăușilor. Dacă ții să afli totul dintr-o dată, atunci faci taman ca acela care stă cu slănina în pod și vrea să aibă și gâtul uns. Adică vrei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
are tot omul! strigă Petre depărtîndu-se, grăbit, fără să știe unde. În câteva ferestre ale castelului se iviră fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o preluasem de la zugravi, devenise cenușie din cauza fumului... Bineînțeles că, neatent ca toți bărbații, nu pornise hota. Și-i spusesem că plec, era clar că el rămâne in charge până la revenirea mea... Cel mai rău mi-a părut că am afumat ireparabil un tablou cumpărat de pe malul Senei. Era o reproducere ieftină după nu știu care pictor celebru, un far pe o faleză; nu prea îmi plăcea, dar începusem să mă simt în siguranță știindu-l că mă călăuzește de acolo, de lângă aragaz
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cea arsă, cu o diferență notabilă: se ține pe foc mai puțin; odată arsă, mâncarea trebuie aruncată; de obicei recipientul are aceeași soartă; între stadiul de „bună“ și cel de „arsă“ mâncarea trece printr-o etapă intermediară, care poartă denumirea „afumată“; acest preparat poate fi consumat parțial, cantitatea de mâncare aproape comestibilă fiind invers proporțională cu grosimea stratului de arsură de pe fundul recipientului în care ați gătit. 7.2. acum spălăm vasetc "7.2. acum spălăm vase" Am gătit, Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
el a spus că mai rămâne un pic să se uite la televizor și să bea un pahar. M-a trezit în ghionturi după vreo două ore, beat în ultimul hal, ca să-mi spună că sărasem ciorba prea tare, că afumasem un pic tocănița și că nu curățasem de pământ căpșunile folosite la tartă... Ce să-ți zic, altceva decât aceste reproșuri de neam prost nu găsise și el... Am discutat un pic în contradictoriu, am încercat să mă disculp, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]