1,915 matches
-
facem cu brutalitate, datorită situației conjuncturale ca mai apoi să realizăm pe ce tărâmb ne aflăm; se realizează o interacțiune sufletească pe termen scurt, mediu sau lung. Nu rareori negăm existența ei, trăirile interioare trec în plan secundar sau se afundă în străfundurile sufletului, în fața trăirilor actuale nerumegate încă de mintea noastră, neacordate încă vibrațiilor sufletului nostru. Sensul și semnificațiile trăirilor prezente le putem percepe abia mult mai târziu și numai dacă îndrăznim să ne aplecăm asupra lor. * - Ce știți voi
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
poate că vreodată se va reuși cât de cât alinarea durerilor provocate de “aceia”. * O nu, în acest joc secund, la granița dintre viață și moarte, această temă era mult prea dureroasă; în fața acestei dureri ființa lui trebuia să se afunde cu mult mai mult în trecut, în trecutul plin de vitalitate, de semnificații ce trebuiau regăsite. Referință Bibliografică: VI. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2030, Anul VI, 22 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
dacă ține și dincolo de deal. Vii cu mine? - i s-a adresat Ericăi. - Eu mai rămân; a răspuns ea șoptit părândui-se indecentă o plecare în doi, precipitată. - Cum vrei, ne vedem mai târziu. Și-a stabilit repere apoi s-a afundat în ținuturi necunoscute având convingerea că va fi mai norocos decât Alain Fournir în căutare cărării pierdute. Într-adevăr și-a regăsit emoțiile din copilărie. Aproape că se aștepta ca dincolo de deal să zărească lacul copilăriei sale. Nu a fost
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
maxim permițând a se distinge din spatele femeii reprezentate, prin postura ei înfățișata, prin formele-i și prin poziția îndreptării corpului, cât și mai ales din îndreptarea privirii ei către orizont, să zicem că se surprind chiar gândurile ei: Să mă afund mai repede în mare ca să nu mă depisteze cineva... Oh, da, ce divin e! Abia aștept să mă adâncesc în mare, scaldandu-ma cu adevarat, să dau mai mult din toate membrele și nu doar cu mâna la suprafață... Citisem
EXPOZITIE DE PICTURA, SEMNATA SUGESTIV SI CUPRINZATOR, ION PANDURU!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365258_a_366587]
-
indecis și negru i-a atras atenția. L-a probat. Îi venea ca turnat. A trebuit să se privescă de mai multe ori în oglindă pentru a se recunoaște. A tot încercat cordonul paltonului. L-ar fi purtat cu capetele afundate în buzunare, lăsat ușor pe spate, aparent neglijent. Ceva părea să lipsească. Vânzătoarea a știut ce anume mai trebuie. A lipsit căteva momente. S-a întors cu o șapcă și cu un fular confecționate dintr-un material asemănător. Cu celelalte
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
și ne strigăm din când în când. Apoi ne-om întoarce degrabă acasă, că ne-așteaptă mămuca, hotărî Urmăn. - Da, Urmănaș, așa vom face, răspunse copila și plecă veselă pe partea ce i-o arătase fratele ei. Și amândoi se afundară în pădure deasă, în leurdeasă cum îi ziceau oamenii locului. Din când în când se auzea glasul fetei ce striga fratele și glasul băiatului ce-și striga sora: - Leura! Leura! - Urmănaș! Urmănaș! Dar, din senin, nori negri se strânseră pe
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
lui vicleană“, încearcă, „trudit“, să afle misterul „clipelor ce pleacă / rostogol“, însă primele taine aflate sunt dezamăgitoare: N-are timpul, timpul n-are / nici iubire nici picioare / și nici ochi pentr-o secundă, / că-i secund și-n nori s-afundă. / Și tot trece ostășește / și pe noi ne nimerește. Tu secunda cea frumoasă, / viață vie, luminoasă, / eu secundul, / timp uscat / ce-a trecut și s-a secat. // N-are timpul, / timpul nare / vise, doruri călătoare / Și nici ochi / ca să pătrundă
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
regatul Marii Urse Pe cer struneam nu cai, ci doi buldogi. Să mă privești și azi ca pe o apă, Ca pe o curgătoare zămislire, Când fiecare stea vrea să încapă În ochii tăi cu raze de safire. Neîmpăcat m-afund în vechi istorii Cu pagini mirosind a flori de ceară, Cu ecoul pașilor printre ruine, Măsori și patimi de odinioară. 07-07-11 Perpetuum mobile Ați venit, v-ați crescut copiii, ați muncit, ați râs, ați plâns. Ați făcut case, cu grădină
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
care ”curg” de la Vâlcea spre Drăgășani, la Amărăști, aveam ca struguri nealtoiți fraga si terra. Apoi mai era si un soi numit ”o mie una” - nici acum nu stiu care era diferența. Ați mers desculț ? FS: Mereu. Pentru plăcerea de a-ți afunda picioarele în pulberea fină a drumului ce ducea de la Stadion la Râpă. Și astăzi, când mă întorc acasă, îmi reiau obiceiurile copilăriei. Apoi, umblatul desculț este sănătos prin contactul direct cu natura și prin masarea tălpilor picioarelor. Conform acupuncturii orientale
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
largă Să găsesc o rodie pe rod Jinduiam la fructele de fragă Ignorând că s-au născut din glod Mai colind pământuri în pustie Unde crește floarea de amor Din nisip țâșnește apa vie! În Morgana visu-i orbitor. Implacabil se afundă zarea - Nici nu știu când veacul a trecut- Dar admir cu nostalgie marea Copleșit de dorul încă mut Evitând cărările bătute În periplul cu un singur sens Urmez drumul fără servitute Într-o lume cu prezentul dens Virgil Ciucă New York
ROD DE RODIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365658_a_366987]
-
cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
Ai scăpat greu de dictatură, Sperând că dai de libertate. Te-ai bucurat ca un copil, Democrația ai visat. Ca primăvara de april Ușor, ușor a eșuat. S-au instalat noii ciocoi De sinecuri și de putere însetați, Te-au afundat în mari nevoi. În veci să fie blestemați! Bucată la bucată te-au vândut, Clamând marea privatizare, Ei au distrus tot ce-am avut, Reversul însă e pauperizare. Au reușit ce și-au propus Să ne urâm, să ne dezbine
AVATAR de IONEL GRECU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366095_a_367424]
-
groază.... XXII. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL 1 Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul de beton al porții larg deschise și cu cealaltă afundată în buzunarul pantalonului de doc gri, privind spre capătul uliței ca și cum aștepta pe cineva. De fapt, cu intenția asta ieșise la poartă, deși nu avea idee ce anume sau pe cine trebuia să aștepte. Așa se trezise, cu sentimentul că
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL 1Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul de beton al porții larg deschise și cu cealaltă afundată în buzunarul pantalonului de doc gri, privind spre capătul uliței ca și cum aștepta pe cineva. De fapt, cu intenția asta ieșise la poartă, deși nu avea idee ce anume sau pe cine trebuia să aștepte. Așa se trezise, cu sentimentul că
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
glas Priviri de rândunele. În minte ochii tăi lucesc Cu verzi diamantine Îmi prind luceafări ce-mi șoptesc Ce dor îmi e de tine! În liniște tu mai pătrunzi Cu inima-ți furată Să-mi spui tăceri și să te-afunzi În apa-ți tulburată! În mâl cu dinții de nisip Cu rădăcini de apă Ai să râmâi ca un mic șip Ce sufletul îmi crapă... Referință Bibliografică: În gând pianul mi-a șoptit / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN GÂND PIANUL MI-A ŞOPTIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366094_a_367423]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > MARINA ANGELA GLODICI - SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNTREBĂRI Cum să mă despart de primăvară? Și să mă afund in iarna cea mai grea? Când viața face-n mine pururea paradă, Lăsând doar ghioceii bucuriei in urma sa. Cum să mă despart de tinerețe, Și să mă afund în bătrânețea grea? Când sufletul renaște-n mine clipa Ce curge
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
Autorului ÎNTREBĂRI Cum să mă despart de primăvară? Și să mă afund in iarna cea mai grea? Când viața face-n mine pururea paradă, Lăsând doar ghioceii bucuriei in urma sa. Cum să mă despart de tinerețe, Și să mă afund în bătrânețea grea? Când sufletul renaște-n mine clipa Ce curge din eternul dragostei de ea. Si-am să cultiv doar florile iubirii Pe-ntinsele mănoase ale simțirii Și-am să-mpart buchete de lumină La toți drumeții și la
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
se folosesc mai mult de experiență altora. Benjamin Franklin - Patimă este un dor nesfârșit pe care noi îl punem la ceva foarte sfârșit. Părintele Rafail Noica - Prostia e că noroiul; cu cât se zbate cineva mai mult, cu atât se afunda mai adânc. Nicolae Iorga - Mult valorează învățătură dar nimic nu întrece bunătatea. ion untaru Referință Bibliografica: Citate memorabile (91) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1119, Anul IV, 23 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru
CITATE MEMORABILE (91) de ION UNTARU în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361592_a_362921]
-
-te, Ioane!// Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,/ Ci ca să aduni chiuind pe tăpșane/ O claie de zări și-o căciulă de stele,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Așa ca să bei libertatea din ciuturi/ Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane/ Și zarzării ei peste tine să-i scuturi,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte/ Pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,/ Peste toate ce slobode-ți ies
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
sosit momentul să împărțim iubirea în trei! PALOȘ:Pruncul care se va naște este rodul iubirii noastre! PRINȚESA: M-am gândit să vorbesc cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră! Bărbatul o apleacă ușor pe spate și își afundă fața între sânii săi. PALOȘ: Ce gust plăcut, ca un fagure de miere și ce parfum amețitor degajă pielea ta catifelată! EXT. / CONACUL LUI CIOCOIU / ZI Conacul boierului Ciocoiu reprezentă o casă mare cu curte spațioasă. În apropiere se află
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
mai multe ori cu plăcerea pe care o ai când ți-e sete și ai dat de apa bună, și bei de parcă nu te mai saturi, cu o satisfacție care te trimite, parcă, pe o altă lume. Cu cât te afunzi în lectură, cu atât mai pe deplin te simți integrat în familia și neamurile venite în vizită, "la masă sub bolta de viță de vie luată în stăpânire de savuroase dezbateri, de intense lecturi, de cântări românești vechi, care exprimau
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
-mi dea răgaz In vijelia sorții popas să fac, să mai respir... Din zilele rămase voi construi zăgaz Să sorb pentru o clipă... al vieții elixir. La ceas târziu, când Luna merge la culcare, Cu lacrima pe geană eu mă afund... în vis. De undeva s-aude o șoaptă de iertare... Pe aripi îngerești... plutesc peste abis. © D. Theiss Referință Bibliografică: Secunda... despletită / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1265, Anul IV, 18 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
SECUNDA... DESPLETITĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352268_a_353597]
-
ocrotită de tot ce-i rău și dușmănos. Este un sentiment amar ce mă cuprinde de fiecare dată, atunci când gândesc la acele timpuri... și știu că timpul acela nu mai este... Ascult bătaia ușoară a ploii în fereastră și mă afund din nou în gânduri... Toamna...este timpul reîntoarcerii în noi înșine..., a schimbării stărilor sufletești... care ne fac să suferim din cauza lipsei de... lumină, cu care ne-am obișnuit în zilele de vară. Pentru natură, toamna este precum o trecere
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
care iau atitudine civică în scris, înfierând toate acele aspecte negative care înrăutățesc situația omului de rând. Deși unele sentințe pe care umoriștii le dau, par a fi destul de aspre, ele sunt necesare la asanarea și îndreptarea morală a celor afundați în rău, acționând ca un colac de salvare pentru acei care ar avea dorina să se agațe. Este atinsă în unele catrene și problema unirii românilor de pe ambele maluri ale Prutului, așa cum a fost odinioară. Gheorghe Bâlici scrie în acest
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
se făcu frică, lui, care spusese tuturor în mai multe rânduri, că nu-i este frică de nimeni și de nimic. Și îi era atât de frică încât își dori să plece imediat din acel loc. Se întoarse și se afundă în mulțimea care nu mai termina cu strigătele. Prinse un moment prielnic și dispăru pe o străduță pe care lumea alerga în valuri în sens opus direcției sale de mers, către pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]