618 matches
-
și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău, cum îmi zicea bădia, se știe ce-am agonisit. Mai ales se știe ce-am putut risipi. Cum mi-a venit mintea la cap și m-am folosit de dânsa, nici dracu' nu s-a dovedit mai meșter ca mine. ANISIA: Apoi eu ce-i spuneam bărbatului istuia al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am dat învățătură aleasă, ți-am împlinit toate voile, și-acum să aud din gura ta asemenea ocară? Oare eu prețuiesc în ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale mai de puțin preț decât cea mărturisită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste străjerii cetății, să nu știi a te purta cuviincios? PÂRJOL (cu superioritate): Eu jupâniță?! Păi eu am slujit la trei împărați, și cu acesta al nostru patru, și pretutindeni am agonisit învățături alese, în vorbe, în purtare, în straie... Ia uite numai, văzut-ai dumneata un bărbat mai chipeș până acum? (se rotește, pozează) Sau unul care știe călca mai falnic decât mine? Privește ici! (traversează apăsat încăperea) LIANA: Asta spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trage, așa-i, taică părinte? DUMITRAȘ (îl privește urât): Mă! Nu crâcni, că te umflu! Hai, cuvioase, dă-i drumu'; spune tot ce știi! ILINCA (se burzuluie): Ia-n ascultă, dom' șef! La o adică să zicem că l-am agonisit eu, să-mi țină de urât. Ai ceva în contra? PITAC: Hopaaa! NIȚĂ: Gura, dascăle Pitac! DUMITRAȘ: N-am auzit eu bine? Și cam ce-i fi vrând să faci cu așa o căzătură? ILINCA: Asta-i treaba mea! BABA FIRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să spuneți dacă a omorât pe cineva? — Da. — Păi, nu punem la socoteală linșările câte unui evreu ici-colo. Lui Streicher îi place să organizeze când și când câte un pogrom frumușel. Pe lângă orice altceva, asta îi dă ocazia să mai agonisească prin jaf câte un pic. Și nu vom pune la socoteală cele două fete care au murit la el în casă în mâinile unei moașe de la colț de stradă. Streicher n-ar fi primul membru cu state vechi în Partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreau să zic... Să ai țuică pregătită. O singură rugăminte avem, Însă, te rugăm să nu mori În post, e păcat să nu mâncăm de dulce, că și tu te-ai dedulcit la ale vieții. Loc de veci ți-ai agonisit? Ultracentral sau Într-o margine de cimitir, lângă buruieni și peturi aruncate de familiile cătrănite? Fața lui Gore devine roșie. Răsuflă sacadat, iar ochii i se rotesc În orbite. Dă paharul peste cap, apoi Îl umple din nou. Spre mirarea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se mai ducea tac-tu să apere Revoluția de la Județeană, dacă știa ce-o să-mi faci tu acuma? Cum vrei să mă omori?! Cum îmi aduci coțofana aia în casă să mă stranguleze și să ia ea toate ce-am agonisit cu chinul vieții mele? Pentru asta s-a dus Sofronică la Revoluția de la Județeană?! O altă coloană de mașini se anunța că va trece pe bulevard. O precedau câțiva motocicliști, urmați de două mașini ale poliției. Apăru apoi un gip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i altă poveste. Numai că acuma s-a cam scrântit treaba. De trei zile numai cu e-mailuri mă ține ăia din Sudica. E dezastru la ei. A răsturnat guvernul, a făcut naționalizare, i-au confiscat lui Tomnea tot ce agonisise, îl și expulzează. Vor să facă comunism la ei, în Sudica. Zici de strigoi și moroi?!“ Izbucni într-un râs nervos. Erau în lunga verandă a palatului, cu deschidere spre Dunăre. Goncea își petrecea mai toată ziua acolo. Stătea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-i facă, damblagise, când a fost chestia din șaișopt nevastă-sa l-a lăsat, a plecat în Israel și el ajunsese de se ținea cu o fată tânără cu care trăia, pictoriță, și i-a luat aia tot ce agonisise și dusă a fost, nimeni nu i-a mai dat de urmă și nici el nu putea să spună ce și cum, că-l băga la ilicit, a făcut congestie la creier de supărare, l-a internat fiu-su la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe care le are de dat fiecare pom bun, de cununa curcubeului după ploi, de apele curate ale izvorului... Ne-am simțit aici ca-n palma lui Dumnezeu și ce nevrednici suntem ! Să ne ajute Dumnezeu pe noi toți să agonisim destui „bănuți în trăistuța cu fapte bune” ca să reușim cu ei să ne rezervăm bilete pentru călătoria către Împărăția Cerurilor ! Doamne ajută ! Alina Mariana 7 iulie 2004 După ce am revenit adeseori cu drag în aceste locuri binecuvântate, inima dorește să
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își apără "puterea". Clasa conducătorilor noștri politici, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii face tot ce-i stă în putință ca să-și prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva, decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambițiile pe care și le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Și nu în aceste câteva miliarde risipite și câteva mii de conștiințe ucise, stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dorurile și pe băieți îi ard călcâiele! Este bine ca din când în când să mai aruncăm câte o privire în urmă spre a vedea dacă drumul ales n-a apucat pe căi greșite..... N-azvârli la gunoi ce-ai agonisit cu trudă, să nu regreți mai târziu, pune deoparte, cine știe la ce-ți va folosi!... De obicei nu lumea se pierde de tine, doar tu de ea! Când totuși se vădește că ea, lumea,sa înstrăinat de tine, ajut
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
obținut o vilă la Șosea. Dar sunt colegi mai tineri care se chinuie în apartamente de bloc..." Cele relatate de Valentin provocară stupoare și revoltă. Bine, dar asta e o mare ticăloșie! Nu ajunge că ne spoliază de ceea ce am agonisit prin munca noastră de-o viață, vor să ne călcăm în picioare și conștiința! zise medicul Gutman, lovind cu pumnul în masă. Băiatul meu bun și drept nu poate să ajungă un netrebnic. Nu, asta nu..., se lamentă Amalia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de altă nație, cu cine are de-a face... Virgil zâmbi aflând toate aceste lucruri și se apucă la rându-i să se fălească, evocându-l pe bunicul său matern, un bărbat de toată isprava, cu chimirul doldora de bani agonisiți cu trudă și chibzuință, negustor mare, nu glumă, om de vază la el în sat, al cărui nume urma să-l poarte acest al doilea fiu al său. Ardeleanul îl ascultă plin de gravitate, fără ca nici măcar să clipească. No, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
i-o așază pe frunte. Dacă pe tine te lasă conștiința Curistule, îți recomand să nu stai prea mult pe gînduri, voi ăștia știți ponturile, aveți toate legăturile, de ce să nu fiți voi cei care își vor împărți ce a agonisit Piticul cu atîta rîvnă într-un sfert de secol? Sînteți de acord cu mine că în clipa asta aproape totul este vacant în țara asta, că nu va mai trece mult și cineva va trebui să pună mecanismul în mișcare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vadă cum lui Isaac îi tremura vocea, încă speriat de cuțitul tatălui său. Băieții lui Iacob își adorau tatăl, iar vecinii se plecau în fața norocului său. Dar lui nu-i era ușor. Laban era încă stăpân peste a tot ce agonisise el - turmele, oamenii care lucrau și familiile lor, roadele câmpului, lâna bună de vândut. Nu doar Iacob nu-l avea la inimă pe Laban. Lea și Rahela, Bilha și Zilpa de-abia îi suportau autoritatea, mai ales că în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am Învățat singur desenul pe bloc. Singurul meu obiectiv era să câștig destul ca să mă pot Însura. Părinții Emmei n-au primit cu prea multă bucurie logodna - pe bună dreptate, cred - și, ca să Îi conving, m-am angajat prostește să agonisesc o mie de lire până la căsătorie. Curând am Înțeles că Îmi stabilisem o țintă imposibilă. După o vreme, viitorul meu beau-père a coborât pragul la două sute, dar și aceasta era o sumă uriașă pentru un Începător ca mine. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață dusul ei înspre Teheran, într- un elicopter de urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și, îngenuncheat, se reîntorsese la Mazda. Pe urmă, în sala de rugăciune de la spital, zăcuse întins cu capul spre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tată-său și bunicu-său, se convertiseră la „religia mare“. Povesti despre cum plecaseră din ținutul lor milenar spre nord și cum tată-său încă trăia la Tabriz și cum luase totul de la început, după ce își plătise eliberarea cu tot ce agonisise. Văzând că discuția nu se mai oprea de o oră și jumătate, le deschideau ușa din când în când. La un moment dat, anchetatorul se dezmorțise și își aprinsese o țigară. Îl întrebase dacă vrea un pahar cu lapte sau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tată-său ori de câte ori încerca să îl lămurească ori doar să-l audă. Omar se retrase sub nuc și-ncepu să se perpelească: va vinde mai repede decât cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc se dusese în Orumieh cu mai multe treburi. Cele două secretare plecaseră, iar ea de o oră își promitea că-și va strânge lucrurile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gunoierilor. Aceștia se bucuraseră că le aducea cineva băutură la îndemînă. Stere era tânăr și ager, cam duhos, nedezlegat la limbă, nu-și vindea lesne sufletul. Muncea cât șapte, își spăla singur rufele, mânca ce da Dumnezeu, se chinuia să agonisească ceva, să iasă din sărăcie. Sănătos, sănătos, așeza totul la spate, nu se încurca. Avea o privire de punea omul jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
preceda execuția. Ce păcat că, în preajma morții, oamenii nu reușesc să devină lebede. Până la urmă, medicamentele ucid bolnavul, nu boala. Canibalii se bucură când sunt vizitați de misionari. Își mai diversifică și ei meniul. Ultimul meu cuvânt va fi : Pământ! Agonisește cât mai multe bunuri, dacă vrei ca urmașii să nu-ți cânte veșnica pomenire mormăind. Orice mormânt e un strigăt. Este la modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gândim la așa ceva. Ne leagă prea multe amintiri. Tata a murit pentru el... După o scurtă pauză, în care cu lacrimi în ochi privea prin fereastră, continuă.... Dacă tatălui meu nu i-ar fi luat pământul și tot ce a agonisit el, noi acum nu am fi fost dezrădăcinați, am fi avut o fermă model, exact cum a vrut el. Noi am fi fost adevărați fermieri! Chiar și în momentul de față, aș da bucuros catedra, la care țin foarte mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aproape zece ani în deplină armonie. Întâi a murit ea, la scurt timp și el, tatăl băiatului. În felul acesta Ștefan Căpiță, actualul proprietar, pe atunci tânăr căsătorit și tătic a două fetițe, s-a trezit stăpân absolut pe averea agonisită de cei doi Arcașu: senior și junior. Era el isteț în felul lui. Îi umbla mintea. Pe timpul "Răposatului" a fost când primar, când secretar de primărie, iar după evenimentele din 89 s-a înfipt în Asociație. Acum are o funcție
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]