574 matches
-
limitele capacității sale de acțiune? El întreabă: Aristotel pleacă așadar de la o lucrare pre existentă ca țel suprem al activităților umane. De aici derivă el și capacitățile umane necesare pentru atingerea acestui țel”<footnote id=”10”>Aristotel - Statul Atenian, Editura Agora, Iași, , 1992, pag 34 <footnote>. O altă procedură pleacă în sens opus, de la analiza capacităților umane, pentru a deriva din acestea țelul. În primul caz, capacitățile sunt derivate din lucrarea predată; în cel de-al doilea, capacitățile umane sunt măsurate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
fiind evident modul cel mai neloial "de a lăsa faptele să vorbească de la sine" Și motivează această necesitate în temeiul onestității profesionale. Nici profetul, nici demagogul nu au ce căuta la catedră într-un amfiteatru. Ei trebuie să fie în agora și să se adreseze publicului, loc în care poți primi și riposta. În schimb, în amfiteatru, profesorul se adresează studenților, ei trebuie să tacă, iar el să vorbească. Situația este radical schimbată. Există riscul ca în locul adevărului științific să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dylan Thomas, Ken Kesey și traduceri în engleză din poeți români contemporani. În 1982 îi apare studiul de sinteză Anatomia balenei albe. Poetica romanului american epopeic-simbolic, distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. După emigrare, a colaborat la revista „Agora”, a tradus în limba engleză și a comentat volume din versurile lui Anghel Dumbrăveanu, Dorin Tudoran, Lucian Blaga. Este coeditor al revistei de traduceri din poezie „Micromegas” și redactor-șef al revistei „The Comparatist”, distinsă în 1996 cu Premiul Phoenix
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
România literară, XXIII, 41, 11 octombrie 1990. 5 The Hospitable Canon... Virgil Nemoianu and Robert Royal (eds.), (Amsterdam-Philadelphia 1991). 5. O nouă cultură română. Răspuns la Ancheta revistei Vatra, 266, 3, mai 1993. 1 Ioan Petru Culianu, Cultură română?, in: Agora, 3, 1991, pp. 31-36 (datat: 8 septembrie 1982). 2 Adrian Marino, Dosarul Mircea Eliade, in: Jurnalul literar, III, 27-30, octombrie 1992; în acest volum, pp. 41-51. 3 Aevum, fasc. III, 1980, pp. 541-543. 6. Români în Republica Literelor, in: Cotidianul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
iar editorial în 1985, cu ficțiuni fantastice, în volumul colectiv Proze. Colaborează cu traduceri, eseuri, cronici literare, note, proze la „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echinox”, „Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând, eseistul respinge principial orice sistem (cultural sau politic) care emite pretenții de centralitate; din această perspectivă, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
2 Agenții agent 5 2 Agenții agenție 1 2 agenții agent 39 2 agenții agenție 4 2 agențiile agenție 1 2 Lexic politic POS politic Frecvența Clasa semantică agențiilor agenție 2 2 agenților agent 32 2 aginții agint 1 2 agora agora 1 2 agrar agrar 4 2 agrară agrar 23 2 agrare agrar 10 2 agrarie agraria 1 2 agrarie agrariu 3 2 agrarii agrar 1 2 agrării agrare 1 2 agrariu agrariu 1 2 agregat agregat 1 2 agregați
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
32-33, octombrie 1990. 18. Adrian Marino, Revenirea în Europa, in: Tribuna, nr. 2, 11 ianuarie 1990. 19. Idem, Revenirea în Europa, in: Dreptatea, XXII, s IV, 142, 28 iulie 1990 (textele nu sunt identice). 20. Idem, Ieșirea din Europa?, in: Agora, II, 7, februarie 1991. 21. SzilÆgyi Iulia, Europa mea, in: Korunk, iunie 1990 (în limba maghiară). 22. Alina Mungiu, Salvați Statele Unite ale Europei, in: 22, 5-11 iulie 1991. 23. Dan petrescu: Tentatio Orientis interbellica, in: Cultură și societate. Studii privitoare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
2001), N. Lupu, Văcărașu Nicolae, C. Iulia Brânduș, Județele Patriei - Județul Bacău (București, Editura Academiei R.S.R, 1971), Ortensia Racoviță, Dicționar geografic al județului Bacău (București, Stabilimentul grafic „I. V. Socec”, 1895), Enciclopedia județului Bacău (coordonator Emilian Drehuță, Bacău, Editura Agora, 2008), Ioan V. Abramiuc, Nicolae Vlahuță, Monografia județului Bacău (ms., 1943) ș.a. De un real folos ne-au fost informațiile din articolele prezente în paginile diferitelor reviste, periodice și anuare băcăuane: „Carpica” - revistă editată de Muzeul Județean de Istorie „Iulian
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a angajat Într-o intensă activitate publicistică În reviste precum East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages sau În publicații ale exilaților români cum ar fi Luceafărul, Caete de Dor, Ființa Românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora. De asemenea, Monica Lovinescu - folosind pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal - a tradus și cîteva cărți din limba română dintre care A 25-a oră, a lui Constantin Virgil Gheorghiu care Înregistrează un real succes de public, În ciuda neînțelegerilor ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
25-27 et passim. footnote>, și doar așa îi este valorizată. Ernest Bernea scria că „însușirea de ființă superioară și liberă a omului îl face să sufere cu prisosință, dar nu cu zădărnicie”<footnote ERNEST BERNEA, Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996, p. 10. footnote>. Bunul creștin este convins că nu poate pretinde a-L urma pe Hristos doar pe înălțimile bucuriei Taborului, ci trebuie să-L urmeze și pe cele ale suferințelor Golgotei. Creștinismul oferă mai puțin explicații pentru
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
monahia Anastasia (Igiroșanu), Ed. Sf. Siluan, 2010; BAILLY, ANATOLE, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000; BARNABA, Epistola, în Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995; BERNEA, ERNEST, Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996; BOEGNER, MARC, Le chrétien et la souffrance, Éditions Berger-Levrault, Paris, 1955; DAALEMAN, TIMOTHY & LARRY VANDECREEK, „Placing religion and spirituality at end of life care”, în Journal of the American Medical Association, Nr. 284 (2000); DE SOUZENELLE, ANNICK, Iov
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
concepției literare a lui I. Caraion, iar ideile de aici se regăsesc și în alte inițiative culturale din țară și din exil ale acestuia. De altfel, întreaga publicație, în condiții firești de eleganță sporită, amintește mai vechiul și insolitul caiet „Agora”, „colecție internațională de artă și literatură” realizată în 1947 de Ion Caraion și Virgil Ierunca, sub auspiciile Fundației Regale „Mihai I”. Revista - se spune în articolul-program - publică poezie, proză și eseistică literară, cu condiția însă ca autorul să aibă talent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
Precizarea din finalul piesei ("eu n-am prefect! Eu am prietin!"), departe de a sublinia orbirea personajului, poate fi înțeleasă ca revers al enunțului ironic sau ca insinuare a șantajului subînțeles. În același timp, valorează ca impunere cu autoritate în agora a unei imagini convenabile convențional, dar și ca restabilire decisivă a armoniei în "familia" ternară caragialiană, etalon al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba franceză cu limba noastră. Dacă nu mă duceam la Paris, n-aș fi crezut nici eu. Cum intri pe granița Franciei, nu auzi decât merçi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
producere a comicului de limbaj caragialian 123. Încercănd să răspundă la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta Petreu precizează că în timp ce sofismele sunt apanajul exclusiv al personajelor lui Caragiale, sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența caragialiană sunt impecabile în privința argumentației, ceea ce întărește distincția pe care vrem s-o punem în evidență. Aceeași netă departajare ar rezulta și din redactarea unui curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
162 Idem, p. 685. 163 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 858. 164 Șerban Cioculescu, op. cit., p. 339. 165 I. L. Caragiale, Opere, III., Publicistică, ed. cit., p. 149. 166 Mihail Sadoveanu, Hanu-Ancuței, Țara de dincolo de negură, Editura Agora, București, 2005, p. 68. 167 I. Valjan, Teatru, Generația de sacrificiu, prefață de Despina Valjan și Ion Potopin, Editura Minerva, București, 1985, p. 148. 168 Paul Zarifopol, "Despre Roș, galben și albastru", Cuvântul liber, 14 februarie 1925, apud. Lovinescu, E.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
răspuns? Că nu poate face acest pas din deferență față de Majestatea Sa, Regele Mihai. Liviu Antonesei: Da, mi-l amintesc pe Mihai Ursachi încă de la primele mitinguri, cele din 1990 și 1991, când greul cădea pe frații Borș de la Societatea Agora și pe mine! Mihai nu cred să fi lipsit de la vreunul, iar la mica noastră Piață a Universității, chiar din fața Universității, chit că nu e vreo piață acolo, trecea în fiecare zi. Deși, desigur, un miting al d-lui Iliescu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
presiuni a străzii", cum o numeau neocomuniștii aflați la putere. Partidele de opoziție erau atât de fragile ba chiar și infiltate, cum aveam să aflăm! -, societatea civilă mereu în formare, încât aceste evenimente de masă, organizate de grupuscule precum Societatea Agora, deja amintită, la început, apoi de Alianța Civică, erau forma cea mai activă a opoziției. Ca și presa nealiniată puterii. Nu am amintiri atât de precise ca tine dar te suspectez că ai notițe! -, așa că nu-mi dau seama de ce
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cunoască un om de stânga. Erau toți cu alegerile, așa că mi l-au trimis mie. Eram dușmanul pentru el comunistul de stânga. Sigur că nu m-a prea ascultat. Pentru el eram o "trăznită". Pentru această autoare mai îndrăgostită de agora decât toți autorii contemporani intimitatea e nu atât sfântă cât nedeclarabilă, tabu. Literatura îi preia înțelesul, dar nu și culoarea, parfumul: Sigur că am jurnale, dar nu le va citi nimeni o lungă perioadă de aici încolo. Ce se va
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Culcer, Serii, 154-161; Marcu Mihail Deleanu, Glasul pământului, Timișoara, 1981, 81-83, passim; Mircea Iorgulescu, Pentru „cinstea breslei”, RL, 1982, 17; Livescu, Scene, 204-209; Gheorghe Pituț, Locuri și oameni. Simboluri și parabole, București, 1982, 127-136; Adrian Dinu Rachieru, Un romancier în agora, LCF, 1983, 20; H. Zalis, „Vocația constructivă”, CNT, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Vocația constructivă”, LCF, 1983, 33; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 117-124; Cristea, Modestie, 151-160; Sorescu, Ușor cu pianul, 39-48; Ungureanu, Proza rom., I, 666-687; Rotaru, O ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
ordin sacru, către care convergeau interesele religioase, civile și politice care, pentru greci, constituiau o realitate unică și indivizibilă. Acest loc fizic - cu limitele fixate de edificii monumentale Încărcate de o puternică valență simbolică, ca Acropolele, reședință a zeității cetății, agora, loc de Întâlnire publică și centru ideal În care adesea se odihneau osemintele unui erou, altarul pe care ardea focul de jertfă, izvorul de apă neîntrerupt, arheia, sediul magistraților, și teatrul - dădea viață unei dimensiuni ideologice În care cetățenii Își
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
literar” al lui G. Călinescu. Paralel cu studiile universitare, a făcut parte din redacția ziarelor „Timpul” (condus de Mircea Grigorescu) și „Ecoul”, iar în 1941, alături de Geo Dumitrescu, este unul dintre animatorii revistei „Albatros”. Împreună cu Ion Caraion, proiectează revista plurilingvă „Agora”, apărută în mai 1947, după autoexilarea lui I.; cel de-al doilea număr este interzis de cenzura comunistă. A mai colaborat cu cronici literare permanente sau ocazionale și cu eseuri culturale și politice la „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
cealaltă. Mai apropiat de prima și de ziarul acesteia, „Uniunea română”, a publicat și la „România”, gazeta celei de-a doua. A mai trimis articole de atitudine politică la „România muncitoare” (unde inaugurează rubrica „Antologia rușinii”), „La Nation roumaine”, „Românul”, „Agora”, „Meridian”, „Lupta” ș.a. Interesul său prioritar se îndreaptă însă către jurnalismul cultural. Se ocupă, ca secretar de redacție, de apariția uneia dintre primele reviste literare din exil, „Luceafărul” (1948-1949), finanțată de generalul Nicolae Rădescu și avându-l ca director pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
muzică și poezie, recitaluri susținute în sălile de expoziție. Acest efect polifonic al corespondențelor și dialogului dintre arte precizează discret o notă simbolistă. Impresionismul, neoimpresionismul, realismul, pointilismul, expresionismul, Art Nouveau-ul, simbolismul, se întâlnesc în locul geometric al dezbaterilor găzduite în această agora artistică. Mișcarea se dizolvă după un deceniu (1883-1893), pentru a se reînființa sub un alt nume în 1894, Libre Esthétique. Acest grup face posibilă prezentarea unor artiști străini începând cu anul 1884, fapt care-l consacră, în opinia lui Patrick
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]