737 matches
-
să te lași. Bate la toate ușile, du-te în audiență, insistă. O să ai timp. Casa trebuie predată după șaizeci de zile. Trebuie să rezolvi, ai să rămâi aici în continuare...“ Nu-l mai asculta. Privea cum se întinde întunericul albăstrui peste oraș, întrebându-se, la fel cum întreba omul de lângă el, cum îl întrebaseră și alții, Ioana Sandi adineauri, la telefon: și acum ce va face? Al doilea brâu „Întinde mâna și dă hârtiile alea la o parte, nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu, dar a lăsat să se înțeleagă, era prea străveziu totul. Ce mai puteai schimba tu, orice ai fi spus în acea zi - sau, mai precis, în acea seară, pentru că soarele dispăruse la orizont, năvăliseră în încăpere valuri de întuneric albăstrui și a trebuit să aprindem lumina -, orice ai fi spus ar fi fost inutil, ce mai puteai schimba? Nu te-ai lămurit a doua zi? „Ba da. Demagogi, demagogi! Niște demagogi împuțiți, care nu știu decât să-ți înșele buna-credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-am să-ți spun nimic și-am să mă fac doar ghem în brațele tale și am să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tăcut“. „Dar nu-nțeleg de ce faci din orice o dramă“, a spus după un timp. Nu i-a răspuns. A ridicat numai din umeri. „Pur și simplu nu-nțeleg“, a mai spus după un alt timp, învelindu-se în fum albăstrui, rămânând cu gândul în urmă, ca pironită într-o idee. El se apleca asupra pachetelor cu cărți, legându-le cu sfoară, și nu i se auzea decât icnetul cu care strângea înainte de-a face nod. „Te iubesc“, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la el. Nu reușea să-l creadă că e prins - „Lucrezi pe dracu’! Cine știe cu care dintre gagicuțele tale nu știu ce faci...“. Nu-i răspundea. Uneori privea pe fereastră, de sus, orașul înghețat sub mantia de zăpadă întărită de ger, albăstruie sub luminile nopții grăbit coborâte și se gândea la ea, ar fi vrut s-o aibă alături în acele clipe. Era convins că nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se auzea soneria. În pragul ușii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
liniște în el. Ea se uita la perdelele subțiri umflate de răbufnirile vântului cald. Își rotea privirile prin încăpere de parcă ar fi urmărit o umbră. Își clătina capul și părul negru și înfoiat îi sălta pe umerii înveliți în aerul albăstrui. Lumina amurgului îi cădea pe față și părea transparentă și strălucitoare. A întins mâna spre măsuța de alături, a ridicat un șirag de mărgele pe care le-a trecut dintr-o palmă în alta, fără să le privească, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de flori, ajunsă doar „o amintire presărată de regrete”. Prințesa s-a retras din lume și, într-un fel, din viață. Expresie a unei profunde răvășiri, a tot ceea ce „merge de-a-ndoaselea” pe lume, nu are ea oare, „cu părul ei albăstrui, semănând cu o coroană de țepi înălțați spre cer”, un chip ce amintește de masca lui Gorgo? Un chip care, atunci când se privește într-o fântână, o umple de groază. În apele vălurite ale fântânii îmi văd reflectată imaginea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
om minunat, afirmă cu convingere domnul Gonzalez. De la fereastră, priviră amândoi cum domnul Levy se urcă în mașina lui sport. Motorul vui și peste câteva secunde domnul Levy dispăru în mare viteză, lăsând să se aștearnă în urma lui un nor albăstrui de fum de la țeava de eșapament. — Poate ar trebui să mă apuc de înregistrări, spuse Ignatius, când constată că pe fereastră nu se mai vede decât o stradă goală. Fii, te rog, bun și semnează corespondența aceasta, ca să pot înregistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
probabil prejudecăți împotriva pisicilor. Nu i s-a dat pisicii nici o șansă de a se apăra. Noi nu vorbim aici despre pisică, se răsti domnul Clyde cu o asemenea vehemență, încât Ignatius putu să vadă cum i se umflă vinele albăstrui din jurul cicatricei de pe nas. Vorbim despre tine. — În ce mă privește, sunt fără îndoială curat. Am mai discutat despre asta. Am dorit doar să fiu sigur că pisica nu este nedreptățită. Spune-mi, te rog, domnule, ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui scos parcă de un motor diesel. Ploaia rece șuierând pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna era de nepătruns. Două dintre reflectoare erau Îndreptate Înspre locul În care șanțul ieșea de sub cort. Ploile de noiembrie umpluseră până la refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gardul de sârmă ghimpată. Buzz își imagină că negrii demenți le sacrificau în ritualuri voodoo și poate chiar îl invitau și pe Coleman la o tocăniță de wolverine și o noapte de jazz îndrăcit. Apoi văzu o serie de luminițe albăstrui pâlpâind la intrarea unei clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată pe aleea din fața casei lui De Haven. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o lume imaginară, o poftă de ceva ce nu mai cunoscuse până atunci, dar pe care îl simțea ascuns în străfundurile sale. Lumânarea îi atrase degetul ca pe o molie și-l trase înainte și înapoi prin flacăra galbenă și albăstruie. Își aminti cum, nu cu mult timp în urmă, pe când restul familiei dormea, petrecuse ore întunecate deasupra cărților sale, mereu cu câte un examen pentru care trebuia să învețe, cu câte un test sau o întrebare lungă la care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu facă nici unul din lucrurile astea, deschise discuția și spuse: Deci Yael nu e acasă și nici Dimi. Am uitat să-i aduc ciocolată. — Așa e, zise Ted Înăbușindu-și un căscat. Scoase din pipă un nou nor de fum albăstrui și plăcut mirositor. Fima Își aținti privirea asupra planurilor computerizate, le cercetă puțin de parcă ar fi fost ale lui, compară cu deosebită atenție pagina a șasea cu a noua, ca și când chiar În clipa aceea ar fi luat decizia să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a dat fuga la fabrica de cosmetice din cartierul Romema. Și chiar i-a găsit pe Baruch și pe Dimi Într-un laborator mic, aplecați peste o masă de experiențe, coama argintie atingând bretonul albinos, distilând un fel de lichid albăstrui Într-o eprubetă de sticlă, deasupra unei lămpi de spirt. Când a intrat, atât bătrânul, cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada aceea Dimi obișnuia Încă să-i strige pe amândoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de medicamente și dezinfectante. Pieptul său enorm, umflat ca al unui general-guvernator rus din timpul țarilor, șoldurile rotunde și late dădeau trupului său greoi Înfățișarea unui contrabas. Obrajii Îi erau străbătuți de o rețea deasă, nesănătoasă de vase de sânge albăstrui, roșcate și rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a fost mult prea zgomotos și de-a dreptul înfricoșător. Și-a acoperit gura cu palma, iar Helena i-a atins umărul. Sub unghiile femeii întotdeauna era un firicel de mizerie, iar de-a lungul încheieturilor degetelor avea niște cicatrice albăstrui. Trebuie să pleci ? a întrebat-o Helena. Nu de ales ? Dar soția lui Ellis n-a mai așteptat să primească vreun răspuns și a clătinat din cap, ca și când dorințele și intuițiile unei femei sunt deseori ignorate din cauza planurilor bărbatului, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Durerea i se răspândise dinspre coccisul prost reparat către picioare. În ce hal ajunsese de vreme ce nici nu-și mai dăduse seama că trăia în agonie. Mike a văzut cablul introdus în priza de mic voltaj din spatele unui tufiș de ienupăr albăstrui și a tras ștecherul afară. Apa s-a oprit încet. Ultimele picături s-au scurs în bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care singurul zgomot care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din nou în noaptea neagră de afară. Încredințat că oamenii îl pândesc, undeva pe aproape, se lansă cu putere în spațiu. Pe măsură ce se depărta de navă, se simțea tot mai ușor. În urma lui, luminile hublourilor păliseră, acoperite de o văpaie albăstruie, nefirească. Flacăra asta albastră, care țâșnea parcă prin toți porii imensei nave, sfârși prin a se stinge și ea, cu încetul. Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din nou, interzicându-i pentru totdeauna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
somnul și sforăia sub blănuri. Pomean se ținea cu băgare de seamă la pasul cailor ca nu cumva să piardă șirul urmelor pe care veniseră În aceeași dimineață. I se păru Într-o clipită că neaua prinde a bate În albăstrui și simți că ceva se petrece În aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie și Încercă ușa, chemă liftul, și coborî. Domnul Sammler, bătând din nou străzile, care acum erau de un albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
totuși se Încăpățâna. Mutându-și strânsoarea, negrul Îl Înșfăcă de guler și i-l răsuci, țintuindu-l, așa cum Îi făcuse și lui Sammler, cu antebrațul de peretele mașinii. Îl sugruma pe Feffer cu gulerul. Ochelarii de soare Dior, rotunzi și albăstrui, nu i se clintiseră de pe nasul turtit. Feffer Îi prinsese În pumn cravata roșie ieșită În afară, dar nu putea să facă nimic cu ea. Cum să-l salvăm pe băiatul ăsta idiot și băgăcios? Poate fi rănit. Și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mină. Asta a repetat Întruna la Întoarcere. Își răsucea capul și se strâmba caraghios, În vreme ce bici cleta avansa În zigzag. Deasupra lor, un stol de păsări zbura lent spre sud, mici triunghiuri negre care Își fâlfâiau aripile pe fundalul cerului albăstrui. Probabil că se duc spre locuri mai răco roase, a spus Adam, spre Australia, iar Neng a zis că n-are de unde să știe el una ca asta. El nu știa ce fel de păsări erau și nici nu știa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era casa unde trăia mama lui. Mai erau pe-acolo și niște pisici cu blană lucioasă, cenușie cu reflexe albăstrui, pe care mama le lua uneori În brațe să le mângâie. Mai era și un copil, ăsta trebuia să fie Johan, fratele lui, dar pe el Îi venea mai greu să și-l imagineze, rezista Încercărilor de a-i da
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de sus al unui pat supraetajat dintr-o baracă, spațiu cu care eram obișnuit de ani întregi. Cam între Hildesheim și Hanovra, acolo se afla satul, într-o zonă netedă, favorabilă culturii sfeclei de zahăr. Doar spre sud-vest se vălureau albăstrui, la orizont, dealurile ținutului Weser. Iar dintre suprafețele înverzite de începutul de vară se înălțau turnul de extracție al puțului minei, concasorul de piatră, sala cazanelor, cu baraca pentru dușuri și vestiare lipită de ea, apoi clădirea aducând a vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
caracatița aia blondă căreia îi atârnă brațele pe o parte și picioarele pe cealaltă și o claie de păr blond și creț, care-mi intra în ochi și-n nas, și-n gură, eu care dau șuturi imaginare unor hârtii albăstrui, în mijlocul unei străzi pustii, noaptea, într-o stațiune de pe litoralul Mării Negre, lângă Constanța, Dobrogea, în estul României, Europa, emisfera nordică, pe planeta Pământ, sistemul solar, Calea Lactee etc. Te-am dus destul de sus, ca să ai o imagine de ansamblu a căcatului
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]