77,170 matches
-
transparente Ape clare Sub arborii de argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam . Mergeam rotindu-mă și ascultam. Nimic nu putea fi rostit Nici despre efemer, nici despre infinit Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu prin porțile de diamant ce singure se deschideau și-n depărtare ca o nostalgie rămâneau castele albe, albi copaci pe care mugurii plesnind însuflețesc destăinuind ținutul de argint
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Hiperboreea_elena_armenescu_1328988988.html [Corola-blog/BlogPost/346638_a_347967]
-
Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu prin porțile de diamant ce singure se deschideau și-n depărtare ca o nostalgie rămâneau castele albe, albi copaci pe care mugurii plesnind însuflețesc destăinuind ținutul de argint. Referință Bibliografică: Hiperboreea / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 407, Anul II, 11 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Hiperboreea_elena_armenescu_1328988988.html [Corola-blog/BlogPost/346638_a_347967]
-
fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu prin porțile de diamant ce singure se deschideau și-n depărtare ca o nostalgie rămâneau castele albe, albi copaci pe care mugurii plesnind însuflețesc destăinuind ținutul de argint. Referință Bibliografică: Hiperboreea / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 407, Anul II, 11 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Hiperboreea_elena_armenescu_1328988988.html [Corola-blog/BlogPost/346638_a_347967]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > MAGNOLII Autor: Cardei Mariana Publicat în: Ediția nr. 184 din 03 iulie 2011 Toate Articolele Autorului MAGNOLII Pe strada mea, magnolii albe, sub Soare au prins viața, Din zori și până-n asfințit mireasma ne răsfăța. Cuprinși de vraja, pe-nserat mai facem o plimbare, Sub albul lor imaculat îmi furi o sărutare... Dar iată că a răsărit Corabia celesta pe valuri de nori
MAGNOLII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Magnolii.html [Corola-blog/BlogPost/367040_a_368369]
-
Timidă, cu ochii sclipind, Cu zâmbet de fată frumoasă, Cu pleata bălană, în vânt. Un cânt murmurai, ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți. Mi-ai prins la ureche, o floare, Di stelele-aprinse-n ferești. Mi-ai fost desfătare și cântec, Nectar într-o cupă de crin. Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint. Referință Bibliografică: Fericire / Florina Emilia
FERICIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1487862443.html [Corola-blog/BlogPost/385223_a_386552]
-
chiar de-i moartea la pândă, prin paturi, Să ne curme uimirea fără-ndurare... Noi știm că iubirea ce-acum se aprinde, O mare de flăcări prin mine-agitată, În dulcea-i strânsoare letal mă cuprinde Mă pierde năucă, prin vis alb de fată... Răvășită în templu, dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când îmi săruți cu-ardoare, trup pontificat Cânt, lut albastru, modelat de-a ta mână... Zidindu-mă-n taină, topindu-mă-n noapte Simțirii de rai, nediluate trăiri
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1486659690.html [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului toamna aceasta trece printre noi și ne desparte în două vitralii ca aisbergul unui titanic al meu va fi plin de gânduri și veșminte albe al tău poate plin de ghiocei printre ghețarii din noi aorce îsi țipă ultimul secol și în drumul lor spre etern ne stropesc cu aghiazmă din adâncurile lor toamna asta ne trece prin toate anotimpurile tu poate o toamnă a
TOAMNA ACEASTA TRECE PRINTRE NOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Toamna_aceasta_trece_printre_n_radu_liviu_dan_1385373326.html [Corola-blog/BlogPost/347243_a_348572]
-
Când mă trezeam, în toată casa mirosea a cozonaci și-a scorțișoară și-o muzică de colinde îmi umplea sufletul de bucurie iar bunica îmi spunea: - “Ia fugi și uită-te pe geam...” Și-afară... ce să vezi...totul era alb, în curte, pe stradă, pe case, copacii își aplecau crengile sub greutatea omătului și ningea într-una, fără încetare, ca-n povești... Iarna, eu și frățiorul meu mai mic, nu ne mai săturam să ne jucăm; era vremea săniușului și-
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_iarna_ca_n_povesti_cristian_gabriel_groman_1351706663.html [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
căciula dintr-o oală, pusă ștrengărește, pe-o ureche... Apoi venea vacanța la bunicii de la țară...De abia așteptam să ajungem, îmi plăcea mirosul de foc de lemne ce ne întâmpina încă de la intrarea în sat...Totul era tăcut și alb, doar fuioare albe de fum se ridicau alene din coșurile caselor, parcă adormite, sub zăpada... Însă înăuntru, toată lumea se pregătea cum se cuvine pentru Sfânta Sărbătoare a Crăciunului... De Ignat, tataia ascuțea cuțitul cel mare, de vânătoare, și împreună cu tata
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_iarna_ca_n_povesti_cristian_gabriel_groman_1351706663.html [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
oală, pusă ștrengărește, pe-o ureche... Apoi venea vacanța la bunicii de la țară...De abia așteptam să ajungem, îmi plăcea mirosul de foc de lemne ce ne întâmpina încă de la intrarea în sat...Totul era tăcut și alb, doar fuioare albe de fum se ridicau alene din coșurile caselor, parcă adormite, sub zăpada... Însă înăuntru, toată lumea se pregătea cum se cuvine pentru Sfânta Sărbătoare a Crăciunului... De Ignat, tataia ascuțea cuțitul cel mare, de vânătoare, și împreună cu tata și vreo 2
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_iarna_ca_n_povesti_cristian_gabriel_groman_1351706663.html [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
vinul in ulcele și toți eram veseli și fericiți, povestind și gândindu-ne cu drag la Domnul nostru Iisus ce s-a născut într-o seară într-un staul din Betleem... Și întotdeauna mi-a plăcut iarna, cu haina ei albă și cu bucuriile ei multe... Acum, când scriu aceste rânduri, suntem departe de locurile noastre scumpe, bunicii nu mai sunt demult printre noi, însă-i simt cum ne privesc cu dragoste, de undeva, de sus... Iar noi așteptăm să ne
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_iarna_ca_n_povesti_cristian_gabriel_groman_1351706663.html [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
green the road is șo long TANIGUCHO YOSA BUȘON - HAIKU Traducere în limba spaniolă de Germain Droogenbroodt și Rafael Carcelén Exhausto ascendí la colina empinada una zarza en flor *** Lentas se pintan las flores del ciruelo con el color del albă *** Cuando anochece el monte arrebata al arce șu vivo granate *** Partes hoy, ay tan verdes los sauces tan largo el camino ------------------------------ A prezentat: Germain DROOGENBROODT Doctor în literatura 8 iunie 2015 Spania --------------------------------------- Yosa Bușon or Yosa no Bușon (与謝 蕪村
TANIGUCHO YOSA BUSON – “HAIKU” de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/germain_droogenbroodt_1437873256.html [Corola-blog/BlogPost/344039_a_345368]
-
clasic, prezent în destule filme de-ale lor, în care, pe o pajiște întinsă de un verde ireal, printre baloane și tonete cu hotdog, are loc ceremonia absolvirii colegiului, iar tinerii americani, îmbrăcați în robe și înfășurați în acel zâmbet alb și larg, specific Hollywood-ului, se pregătesc să-și ia zborul ... Și, după genericele de final ale filmului, chiar și-l iau, dispărând, uneori, pentru o veșnicie, prin cotloanele întinsei lor patrii. Iar părinții americani rămân să-și deruleze, idilic, existența
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 by http://confluente.ro/paul_polidor_1413338716.html [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
Căci poșta nu ajunge La noua ta adresă, Iar sufletul meu plânge. Să vii, să-i pui compresă! Te-aștept, iubită mamă, Să-mi spui iar o dojană, Să-mi cânți cu glas de mierlă, Iar fața-ți sidefie Și albă ca o perlă Să îmi surâdă mie. Mi-e dor, iubită mamă, Mi-e dor și-ți simt suflarea De-adânc, ca o pomană, Arzând ca lumânarea Vai, trist sufletul meu. Te voi iubi mereu! ************** Ben, anne seni özledim! Ben
MI-E DOR DE TINE, MAMĂ! -- POEZIE BILINGVA (TURCA- ROMANA) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1476651303.html [Corola-blog/BlogPost/376897_a_378226]
-
tanti Fănica, și a început să plângă. Nenea Dinu a intervenit și l-a informat pe tovarășul Manole tot ce știa despre Kemet. Adevărul era că Kemet avea certificatul de naștere la el, dar îl ținea învelit intr-o foaie albă care la rândul ei era protejată de un carton legat cu o ață, ce la rându-i era băgată intr-un fel de pânză. Această tășcuță Kemet o avea legată la mijlocul său și nu o dădea jos niciodată. Îi era
VIAŢA LUI KEMET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/_viata_lui_kemet_mihai_leonte_1345716837.html [Corola-blog/BlogPost/355255_a_356584]
-
o văd coborând ultima pe iubita mea. Am alergat spre ea și ne-am îmbrățișat cu înfocare. Ne fusese la amândoi dor unul de celălalt. Adelina îmi părea mai deosebită față de cum o știam. Era îmbrăcată elegant, cu un pardesiu alb, pantofi cu tocuri fine, care o făceau un pic mai înaltă. Aproape eram intimidat în fața ei, văzând-o atât de rafinată și elegantă. Dar ea mă privea cu atâta bucurie în ochi, cu atâta pasiune, încât aproape nimic nu mai
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1469426557.html [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > RĂTĂCITA CALE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când se aude-n biserici sfânta liturghie Vibrează de tainică emoție întreg văzduhul Vin mesagerii Domnului din Alba Împărăție Să ne lumineze gândurile, să liniștească duhul. Îi onorează pe muritori cu privirea lor senină Auzul ne deschid, celestă muzică lin coboară Din sfera lor albastră, desprinsă din lumină Adusă la vecernie, prin fâlfâit de aripi, spre seară. Suntem
RĂTĂCITA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1449060094.html [Corola-blog/BlogPost/383203_a_384532]
-
o oprește Nepăsătoare, Soarta, inima-mi lovește. Pragul negru-al vieții l-am pășit acum Nici stelele, nici luna și niciun parfum De trandafir albastru, nu-mi pot alina Din suflet, durerea; de ea nu pot scăpa... Noaptea-mi este albă, gându-ntunecat Nu mai știu de foame; de sete, m-am uscat... De ce oare, Omul, se naște pe lume? Tăcut, să se stingă când soarele-apune? Noaptea să îi țese pânza-ntunecată Ce îl învelește, când viața-i... plecată? Sufletu-n
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1421944868.html [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
cuvinte atent alese în favoarea ideeilor, învăluindu-se într-o mantie de mister. Este un poem care urmărește cititorul, din paginile cărții, arătând, atemporal, pilda datoriei. ... ... ... ... ... „Cine a stârnit vijelia aceea/ nimeni nu știe./ Bătrânii caiși și-au clătinat/ cu-nfricoșare/ pletele albe,/ și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ Argintul din lacrima lor/ a sporit curcubeul/ pe care, orbi/ și bezmetici,/ nu apucaseră măcar să-l zărească./ Pentru că erau muți/ și năuciți/ de dangătul stelelor,/ cineva,/ poate chiar Dumnezeu/ i-a transformat
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
să esențializeze brâncușian lumea, ajutându-se de materialul cuvintelor. De fapt să o recreeze, filtrând-o prin sita personală a eului. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Ninge cu sori peste sufletul meu./ O fi departe,/ aproape,/ acel Dumnezeu?/ O, cât aș vrea/ să-i descojesc,/ alb și subțire,/ trupul de stea,/ până la miez,/ până la/ inima/ incendiind/ poemul-lumină,/ iubirea/cea limpezită de tină !/ Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă/ și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
palatul tău că ești prizonierul lui Colț-Împărat. Zis și făcut. Auzind că iubitul ei soț fusese prins de Colț-Împărat, Lăcrămioara prinse a vărsa lacrimi peste lacrimi care, rostogolindu-se din nori, cum cădeau pe pământ se transformau în floricele mărunte, albe, ca niște clopoței. Ei, dar uitasem să vă spun că împărăteasa Lăcrămioara și Pană-Împărat fuseseră binecuvântați cu o fată mai frumoasă decât o zână și mai înțeleaptă decât orice vrăjitoare, pe numele ei Lia. Văzându-și mama atât de îndurerată
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NUFERI GALBENI ȘI ALBI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu sunt o himeră, copil fiind m-au ocrotit nuferii din lacul grețos în care se înecau animale, nu-s nici supraom ocrotit prin
NUFERI GALBENI ŞI ALBI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1410083053.html [Corola-blog/BlogPost/362223_a_363552]
-
mă prind ca pe un somnambul. Nu-s nici șovăielnic, vinovat pentru iubiri amnezice pradă trecerilor pe roșu. În nopțile abstracte stelele se hârjoneau pe acoperișuri împreună cu luna, au intrat pe fererastră să-ți lege la glezne nuferi galbeni și albi. Referință Bibliografică: Nuferi galbeni și albi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1346, Anul IV, 07 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NUFERI GALBENI ŞI ALBI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1410083053.html [Corola-blog/BlogPost/362223_a_363552]
-
mai știți alte locuri care oferă un singur produs? Nu știu exact cum să explic cât e de fragedă carnea de vită japoneză pentru că deja, cea mai japoneză comparație a dat-o Eminescu: „Atât de fragedă, te-asemeni, cu floarea albă de cireș”. Tot ce mi-a mai rămas de zis e că e atât de fragedă, încât e de ajuns să te uiți la ea în farfurie cu o anumită privire și ți se topește în gură. Secretul? Sunt legende
Unde noi îi avem pe Păcală și Tândală, japonezii îi au pe Migală și Trudilă by https://republica.ro/unde-noi-ii-avem-pe-pacala-si-tandala-japonezii-ii-au-pe-migala-si-trudila [Corola-blog/BlogPost/338013_a_339342]
-
nouă sărbătoare, visul dă viață, ne arde și moartea parcă moare. Mirezme tari se adâncesc în clipă secunda se ascunde în ispită, doar timpul se oprește, cred, în loc, peste norocul ce sapă în visul șchiop. Pe boltă se revarsă noaptea albă pe muntele de vis negrul este pată, iar stelele de ger comunică mereu cu albul tânăr din sufletul meu. -Tu nu ai senzația că vine cineva pe urmele noastre? Pe mine mă vrea înapoi în haosul ce naște. Referință Bibliografică
PE MUNTELE VISELOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/petru_jipa_1407769741.html [Corola-blog/BlogPost/349398_a_350727]