9,537 matches
-
părinților. Televizorul color e incastrat în perete, un Zenith cu diagonala de nouăzeci și doi de centimetri, cu cincizeci și șase de programe prin cablu și patru posturi locale. Covorul este maro, draperiile sunt cu imprimeuri florale pe maro și albastru. Pe pardoseala băii e un prosop ud pe care se văd pete de sânge și gel de bărbierit verde. Cineva a uitat să tragă apa la toaletă. Așternuturile sunt bleumarin și miros a fum de țigară. Nu văd nicăieri nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se uită la el în oglinda retrovizoare. Mona se apleacă pe genunchi și trage de pe jos un rucsac de pânză. Scoate un ghem de sfori și de pene. Arată ca penele de găină, vopsite în nuanțe vii de roz și albastru, ca niște ouă de Paște. Pe sfori atârnă monede de alamă și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de prins visele la care lucrez acum, zice. O scutură, și niște sfori se descurcă și rămân atârnând. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
chiar așa de rea, îi zic. Are bijuteriile. Îl are pe Patrick. Da, zice, dar e bine să ai pe cineva care să-ți știe toate secretele. Poartă un costum albastru, dar nu obișnuitul albastru ou de măcăleandru. Este acel albastru al unui ou de măcăleandru pe care-l găsești, dar nu știi dacă o să scoată pui, fiindcă s-ar putea să fie mort. Și apoi scoate pui, și nu știi ce să faci cu el. Helen își pune mâna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai prind că-l invită pe Haralamb la noi, că-i trîntesc ușa în nas! Cum aș fi în stare să-i suport privirile lui insistente?!... Deși, la drept vorbind, așa înalt, cu tîmplele argintii și cu ochii de un albastru șters, metalic în sclipire, Haralamb e, totuși, un bărbat ce-ți acaparează privirea... Poate cel mai..." Sărut mîinile, doamnă! o salută un bărbat care iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
perioade au realizat o concepție ingenioasă și au dat dovadă de o creativitate originală. De exemplu, legat de culoarea edificiilor, de obicei, la construcțiile imperiale se foloseau țigle galbene, culoare ce simbolizează puterea imperială. La Templul Cerului a fost ales albastrul, culoarea cerului. Aproape toate acoperișurile construcțiilor principale de aici au culoarea albastră. În 1998, Templul Cerului a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial, membrii comisiei apreciind că "prin repartizarea echilibrată a construcțiilor, structura arhitectonică inedită, cu o ornamentalistică frumoasă, ocupă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Institutul de Arhitectură din SUA. Marele Teatru Național, situat în inima capitalei, în partea de vest a pieței Tian'anmen, a fost deschis în anul 2007. Corpul albastru al clădirii impunătoare, asemănător unei mingi de rugby, pare bolta cerului albastru, iar luminile de pe el, stele scânteietoare. Imaginea teatrului oglindită în apa din jurul său arată ca o perlă uriașă plutitoare. Proiectul a fost realizat de renumitul arhitect francez, Paul Andreu. Marele Teatru Național acoperă o suprafață de 118.900 m2, are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de personaj întruchipat de fiecare rol în parte. De regulă, personajele pozitive, ce exprimă devotament și curaj, au fața vopsită în roșu; cele care exprimă forță și istețime, au fața neagră; cele cu roluri secundare, precum haiducii, au fața în albastru sau verde; cele care ilustrează personaje negative, ce exprimă perfidie și răutate, au fața vopsită în galben sau alb; iar sfinții și diavolii au fața pictată în galben și argintiu. Măști la Opera în stil Beijing (Foto: Yang Ying) Roluri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și obiceiurile acestora. Tehnica realizării îmbrăcămintei este foarte complexă, îmbinând laolaltă metode de brodare, împletire, lipire etc. De exemplu, un model de încălțăminte specifică femeilor yi din provincia Yunnan are formă de barcă, cu flori brodate în roșu, galben și albastru pe fond alb. Designul aparte, culorile calde și liniile clare denotă imaginație și subliniază frumusețea portului femeilor yi. Se spune că încălțămintea brodată ar fi salvat viața unei mirese, motiv pentru care, tinerele de naționalitate yi poartă obligatoriu la nuntă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bază o țesătură din bumbac realizată manual în ateliere familiale. Coloranții tradiționali se obțin lăsând la înmuiat o plantă ce crește în zonă, până aproape intră în descompunere, se amestecă până devine o pastă ce poate da diferite nuanțe de albastru. Culorile aplicate au un luciu natural pătrunzător, nu se șterg ușor și nu sunt toxice. Imprimeurile sunt prezente frecvent în gospodăriile rurale, ca decorații pe fețele de plapumă, îmbrăcăminte, pe corturile tradiționale, perdele etc. În zilele noastre, imprimeurile sunt la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de azi? Mirosul acesta călduț, grețos și înspăimântător de sex, moarte și râs, ca sângele curgând în șanțul din spatele bordelului, umple atmosfera acestei țări, în vreme ce partidul de guvernământ ne arată în sus, după steaua roșie, stele galbene și albe pe albastru. Desacralizarea morții, sexul animal, râsul brutal constituie amestecul care premerge unui regim de tip dictatorial, și nu ajungerii democrației pe cele mai înalte culmi. Perfect dozat și injectat la meserie în ceafa poporului, acest amestec se găsește în România mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai rămas nici una, au plecat și ele. Însă le scăpase una, o vedeam pe iarbă lîngă piciorul băncii, la doar un metru și ceva de locul În care mă ascundeam. A venit altcineva și s-a așezat pe bancă, cineva albastru. Nu-mi păsa. Îmi doream prea tare aluna respectivă ca să-mi mai pese de altceva În afară de ea, așa că m-am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care treceam și care treceau pe lîngă noi pe partea opusă a carosabilului. Răsucindu-mi capul spre spate, m-am uitat la cerul de deasupra și apoi, undeva mai În spate, Într-un ochi omenesc În aceeași nuanță senină de albastru. Se uita țintă la mine, În timp ce tovarășul lui supraveghea atent traficul. Jerry Magoon răsufla greu de la efortul de a pedala, iar respirația Îi sufla mustața, de fiecare dată cînd expira. În timp ce pedala, bicicleta se clătina Într-o parte și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar cine să fie la mijloc? Aveți vreo bănuială? Și ce rol joacă doamna Bellairs În toată povestea asta? Rowe regreta acum că se dusese la domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nicidecum, nicidecum! o liniști Hilfe. Legănîndu-se ca o statuie vie, doamna Bellairs porni Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de Benares - de felul acelora pe care Rowe le văzuse la serbarea din parc. În salonaș se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de război e ăsta? mormăi maiorul. Au ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici sănătos, nici folositor, În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așa cum sunt pentru că așa ai fost învățat; numai bătrânii ca mine își mai pot aminti, dar cu greu, cu mare greu, culorile adevărate, originale. Dacă te duci în Vest, îți vei da seama ce spun. Deși diferența între albul sau albastrul din România și cel din Franța sau Finlanda, de exemplu, este oarecum în afara spectrului pe care îl percepi tu, ea există. Ia o castană din București și pune-o lângă una din Budapesta - și vei vedea că cea magheară este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
De fapt, nu era mică, eu eram mare. Ce însemna ea pentru mine? m-am întrebat. În primul rând, o față, desigur, pentru că asta vedeam cel mai des: o față dulce, care stătea sub semnul celor doi ochi de un albastru isteric; dintre ei pleca un nas fin, nici prea lung, nici prea scurt. Iar sub nas era cea mai senzuală gură din câte văzusem vreodată, o gură perfectă, blândă, ah, da... Apoi era corpul, despre care știam prea multe ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unul dintre ei citește una din cărțile pe care le cauți... Privirea cititorului din fața ta, în loc să se așeze pe cartea deschisă pe care o ține în mână, rătăcește în gol. Nu sunt ochi distrați: o fixitate intensă însoțește mișcările irisului albastru. Din când în când privirile voastre se întâlnesc. La un moment dat ți se adresează, sau, mai bine-zis, vorbește în gol, deși ți se adresează cu siguranță ție: — Să nu vă mire că privirea mea rătăcește în gol. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mma Ramotswe, oprind mașina la umbră, lângă verandă. Rose, menajera lui Mma Ramotswe, se uită afară pe fereastra bucătăriei și le făcu semn cu mâna. Spălase rufe și acum erau întinse pe sfoară, albe, contrastând cu pământul brun-roșiatic și cerul albastrul. Domnul J.L.B. Matekoni o luă de mână pe Mma Ramotswe, atingând, un moment, inelul strălucitor. Se uită la ea și văzu că are ochii umezi de lacrimi. Îmi cer scuze, spuse ea. N-ar trebui să plâng, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am uitat cum începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am uitat cum începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ești de comă! Ești de pe altă planetă? Așa mă simt și tac. - N-ai auzit de Bozo? s-a mirat Tavi. Păi el a învelit anul trecut în toamnă copacii din față de la Regiment cu hârtie igienică galbenă și plastic albastru, a adus o iapă de sus de la Agronomie, a vopsit-o tricolor și-a făcut fotografii cu statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese o oală de noapte din porțelan, din alea vechi, boierești, la picioare... A ieșit un căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]