3,029 matches
-
de cerșetor la bătrânețe! Neliniștea atâtor zile de lipsire, trezește-n el puternica pornire în valuri să-și arunce trupul ostenit, la răsărit. Așteaptă dimineața, fără tihnă, lipsindu-se de orice urmă de odihnă, îmbrățișează valul de pe urmă, cu zâmbetul albit de-atâta spumă, iar clipa-ncremenită strălucește ca viața lui... de care-și amintește într-o frântură mică de neant: un vis perdant. Foto: tablou de Marinela Grigoras Referință Bibliografică: VALURILE VIEȚII / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VALURILE VIEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349815_a_351144]
-
Păi, dacă era, lăsau ei o asemenea ocazie, uriașă, să nu-și producă efectele? Devastatoare! La fel și cu celălalt „schelet”, umflat cu pompa! De fapt, așa au tot făcut șobolanii roșii din 1990 încoace. Legi, care să le legalizeze/albească jafurile! Așa cum încerca, recent, rozaliul Hrebe să facă cu Șova! Sau să lanseze zvonuri, care de care mai aberante. Așa l-au executat pe atipicul Antonescu! Nu era șantajabil. Și cu Johannis, Sistemul Cripto-Mafiot simte că nu prea mai ține
TABLETA DE WEEKEND (86): VREMEA NEMERNICILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349812_a_351141]
-
apoi în Ungaria la Csenger-Dombrad, Bodrog, Hernad, în Cehoslovacia la Rozvana, Brezno și Zvoltea. După arestarea Generalului de armată Gheorghe Avrămescu de către sovietici, preia comanda Armatei a 4-a române, eliberând văile Hronului și Vahului și munții Tatra și Carpații Albi. Este grav rănit pe 25 Martie 1945. Cu tot eroismul să incontestabil, calvarul epurărilor și al prigoanei nu l-a ocolit. Este trecut în rezervă din oficiu la 29 iulie 1945. Un an mai târziu, în 1946 este arestat și
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
un frumos costum de cavaler occidental, și unde, sub lespedea de piatră, i se află mormântul. Biserica cu hramul „Sfintei Treimi“, a fost clădită de meșteri de pe valea Moraviei, din Serbia, după modelul bisericii sârbești de la Kruševac, din piatră de Albești, între anii 1386-1388. Construită în stil trilobat, bogat ornamentată, biserica surprinde prin eleganță și armonie. În pronaosul bisericii, se mai poate vedea și astăzi pictura originală din anul anul 1391. Pe peretele de vest al naosului, sunt zugrăviți Mircea și
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NU PLÂNGE COPILE... Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu plânge copile când vezi c-am albit Și vezi că spinarea-mi mai tare se-apleacă, Sunt tot mai subțire, curând fir de apă Am să fiu în pământul de trupuri sfințit. Nu plânge copile când vezi că apusul Întârzie seara la mine la streșini Când bradu-mi
NU PLÂNGE COPILE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348082_a_349411]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > BOB DE DOR ȘI INFINIT Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului bob de dor și infinit Undeva, sub stei de piatră stă un mag albit de vreme cugetând la crugul lumii scris în blândele-i poeme. În adâncuri toarce luna, Gândul nopțile despică, și, spre cerul plin cu doruri, fruntea-i albă și-o ridică. Stă în scorbura-i bătrână ca un pustnic de la schit
BOB DE DOR ŞI INFINIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348121_a_349450]
-
tu ești mereu călător Și strigătul meu S-a pierdut pe cale. Lasă-mă, să te iubesc! Regina În jur, mii de stele țes drum de mătase. Iubirea-ntre ele, regină rămase! Coboară în suflet și-i toată un zâmbet, colindă albită de dor, purtată de dulce fior. Două vieți Viețile noastre, două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care-a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! Dedicație În cumpăna serilor-fântâni
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]
-
cade încet din cer nu plecați voi zilele mele senine recele pătrunde prin căldura temătoare o rază de soare dezgolită și străluciutoare dansează în apus de roșu pe fereastra mea un fuior dintr-un nor, clipește speriat o aripă zboară albind cerul liniștea picură ca ceara fără sunet podeaua amintirilor mele suspină noaptea luna trimite câte-o rază și mă înțeapă cu gheță-n inimă firul gândului din deșertul sufletului meu s-a răcit cu brumă soarele încă stropește cu raze cerul
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
trupul, cât am reușit să-l văd, e trăsnet! Trebuie sa fiu foarte atent pentru că pare a fi inteligentă, dar...ce se întâmplă cu ea...?", s-a întrebat Fănel întrerupându-și monologul interior. - Nu te simți bine, Mariana? Te-ai albit de tot... Ți-e rău? - A... nu, nimic... Am vrut să spun ceva dar, poate că mai târziu... "Curajos băiat și știu bine ce dureri mari avea atunci, chiar dacă reușea să-și ascundă suferința. Iar ochii... ochii parcă mă învăluiau
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
al Cosmosului, iar în partea stângă erau camerele sfinților și a îngerilor. Sprijinindu-se de sceptru, se uită spre camerele îngerilor și se apropie de una dintre ele. Apăsă pe clanța de rubin și deschizând ușa, intră. Pereții camerei erau albi și pictați cu cruciulițe și aripi de înger. În fața Lui era o scenă uriașă cu o cortină de mătase orange dată la o parte. În mijlocul scenei se afla un pat mare cu baldachin. Deasupra baldachinului era o coroană regească și
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Iisus s-a născut Se aprinde-n inimă lumina Coborând în noi de Sus. Când sevele întăresc tulpina Se naște-n suflete Iisus! Albește zăpada cântecu-n copaci Înseninând cerul spre apus, Când umblă Moșul cu cadouri în saci Se naște-n suflete Iisus. Colindătorii croiesc cărări prin lunci la porțile din sat oprind în apus, Când din Tainele Porunci sub o stea s-a
IISUS S-A NĂSCUT, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347615_a_348944]
-
e pustia vastă, un prizonier al infinitului închis, un vis în vis.. Iubirea mea a fost greșala mea, nu o privi ca pe o dramă, în viață, știe orice haimana, e totul trecător, nu bagi de seamă și ești deja albit, ceva mai calm, din artă faci un mit, din vorbe -vise, iubirea mea ca focul de napalm se stinse. Eu sunt precum Ulise ce, după multe rătăciri, cuprins de dor, revine în Ithaca, muritor. ...Nu-mi cere să-nțeleg privirea
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > NINSOARE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Două mii...E prima noapte Și din cer se-așterne surd O ninsoare ca-n poveste Ce albește solul nud... E imaculat acuma! Dintr-o dat-a dispărut Tot ce e murdar pe lume, Tot ce-i negru,a trecut. Suflet trist, rămâi tu numai Melancolic și poet, Iar zăpada îți sporește Romantismu-ți desuet... Ninge lin și poate
NINSOARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350125_a_351454]
-
meu se stinge fără vină, De-ai spune un cuvânt ar fi de-ajuns Și-o stea din cer ne-ar dărui lumină. Mi-am împărțit tăcerile cu vântul, Pe-un colț de infinit te-am alungat, Zăpezile uitării au albit pământul, Iar trenul viselor se lasă așteptat. Ca două umbre rătăcite-n noapte Ne căutăm cu felinare de-mprumut, Tu ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe munții ninși, Chemările prin
COCORI ÎNZĂPEZIŢI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350155_a_351484]
-
că el te va întreba dacă nevasta sa are și penis. Și cum el știe sigur că n-are, îți va arăta el cum stă treaba cu feminismul. Riscurile feminismului: -riști să rămâi nemăritată, sau să te părăsească toți. Vei albi în cap, văzând că femeile de vârsta ta au nepoți. Neamul tău se va stinge, spre disperarea părinților tăi. Iar la sfârșitul vieții vei realiza că de fapt Soros e de vină. - poți fi violungă oricând nu ai vreun mascul
FEMINISMUL ȘI FEMEIA RRROMĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350165_a_351494]
-
se agita iepurașul. - Bravoo! Bravooo! tuna nea Martin. A intrat pe scenă și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
scenariu mai bun, diferit, așa cum ne ceruseși. Ce zici? Acesta e destul de bun?”. „Cristescu, ești un nemernic!”, am tunat și apoi am luat un cuțit foarte ascuțit de pe masă și l-am îndreptat către el. L-am văzut cum se albește la față și încearcă să le ceară ajutorul lui Petru și lui Silviu. I-am pus cuțitul la gât. „Până vin ei, ești deja mort, amigo”, i-am spus. „Chiar crezi că o să te las să-ți bați joc de
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
Oștirile cer sânge pentru turtă Și măscăricii fac averi din gaguri Viclenia urcă în statui Puterea face iar un pas în urmă O bâtă, (numai una!) pentru-o turmă Și altă taină la vedere nu-i Trecură anii și-mi albiră părul Se-ngustă drumul și mă prinde frigul Și astăzi mă întreb: Care-i câștigul Să pot plăti cu lacrimi adevărul? Referință Bibliografică: Lacrimi pentru adevăr / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012
LACRIMI PENTRU ADEVĂR de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361885_a_363214]
-
se adapostească la umbra mea. Nu-i roată care să se învârtă pe cerul unei păduri, care să nu lumineze desișuri, chiar dacă sunt ascunse-n întunericul în care își are sălaș, răul, în umezeala dinspre nordul rece. Am iarna care albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu uită, pădurea. Freamătul tremurând al buzelor ciutelor
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
nu știu cum să-ți explic: parcă simțeam că îmi crește inima de bucurie văzîndu-i cum alergau cu banii și cum se întorceau mușcând din pâinea caldă. Îmi creștea inima de bucurie, nu alta. Partea rea este că astăzi când mi-a albit părul, am slăbit, ca să nu zic că am pierdut acest obicei. Trec pe lângă cineva care stă cu mâna întinsă, îl observ, nu are importanță cât de mulți sau de puțini bani am în buzunar, dar trec fără să-l miluiesc
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365818_a_367147]
-
pe-o petală de dor ultima cantilenă neterminată, de iubire... POETUL... El - și numai El - este zeul la care - cu smerenie- ar trebui să ne-nclinăm pentru că El ne poate dărui corabia cu vise care poate pluti pe miresme de albi trandafiri... VIAȚA MEA... Un vis și-un dor viata mea - toată, așteptare în fior, resemnare niciodată, doar speranță și iubire de care mereu se agață un vis... ȘI VINE O VREME... Și vine o vreme când cerul din noi nu
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
apăsat, în sunetul muzicii fanfarei militare, până la groapa pregătită pentru întoarcerea la începuturile omenirii. Maiorul și-a citit discursul pregătit din vreme. Abia ceva mai târziu va realiza că vremea în care l-a pregătit, deși relativ scurtă, l-a albit și l-a determinat să se apuce de fumat. Cei orânduiți în formație au prezentat arma spre onor după care, la comandă, au tras trei salve în aer în timp ce sicriul era coborât. La fiecare salvă trasă Albert, aflat în formația
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea prin comuna Tătaru spre comuna Negru Vodă, atunci reședință de raion, altul spre diferite loturi ale țăranilor din comuna noastră sau din satele din apropiereși spre satul Arsa, aparținător de comuna Albești. Noi ne învecinam cu loturile Cooperativei Agricole din comună, cultivat la capătul dinspre movilă cu lucernă. Erau peste o sută de hectare cultivate cu lucernă. Aici aduceau să pască cei de la “ceape” (cum îi spuneam noi pe scurt la gospodăria
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
este cel la prima vedere: curățenia sufletească, spiritul vulturului, voioșia, sinceritatea, neocolirea, neascunsul... E un om plăcut pe cât îi este de plăcută vocea, un om frumos pe cât îi sunt de frumoase cântecele. În cosmosul spectacolului folcloric e o lună ce albește drumul între umărul pământului și văzduh și împletește între ele cântece de rară plăcere care n-ar lăsa nici pietrei nefericirea, neiubirea, nebucuria, de n-ar fi totuși piatră...! Are un lirism vocal, se simte aceasta, spre mângâierea tuturor. Cântecele
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]