7,295 matches
-
capotului de casă suflecate până peste coate, stătuse aplecată peste albie și frecase de zor cu săpun de casă și leșie rufele murdare. Era roșie la față din cauza efortului făcut și leoarcă de transpirație și apă cu săpun, sărită din albie în timpul spălării rufelor. Făcuse de curând săpunul din grăsimile adunate de la porcul tăiat la Crăciun și sodă caustică. Când a tăiat săpunul și l-a pus la uscat, a mai rămas lichid din sodă și amestec de grăsimi și zeamă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
își luase alt vas nou pentru untură, acesta fiind mai mic, îl utiliza la depozitatul leșiei de la săpun. În ziua respectivă își scosese din garniță într-o cană din faianță rămasă fără de coadă și turnase din ea în apa din albie în care spălase rufele, apoi a pus cana cu leșie în firida din peretele polatrei, închizând gemulețul cu foraibărul , fără să se gândească că cineva ar putea umbla acolo și să folosească cana în alte scopuri. Am căutat eu prin
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
unică, totalizatoare”. Și totuși, evocând moartea poetului, George Călinescu scria: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
visau că tăvălugul a uitat să-i calce, își făceau cruci repezite de teamă că, dimpotrivă, sfârșitul Ăl Mare-i încolțește... De când poposise la rudari, tânărul îi uimise cu ușurința în a ciopli cot la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se micșorase lăsând loc devreme întunericului, în timp ce le povestea ălor mici năzdrăvăniile știute, meșterea întruna la o șuierică. Părea că n-
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
ce recompune, precum un puzzle, chipul spiritual eminescian prin strădania scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu și a colaboratorilor săi.Citind această revistă mi-am adus aminte de cuvintele lui George Călinescu și de adevărul exprimat în fraza: “Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate și câte o stea se va veșteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în “țeava subțire a altui crin de
REVISTA EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383443_a_384772]
-
război împotriva poporului dac. Podul măsura 1135 metri lungime și aproximativ 40-50 metri înălțime, având o lățime de 12 metri; avea 20 de piloni de susținere. Se pot vedea primul și ultimul stâlp pe malurile Dunării. Începând cu Drobeta Turnu-Severin, albia fluviului se lărgește treptat, iar apele curg domoale învăluind în două brațe Ostrovul Șimian, apoi Ostrovul Corbului, cotind când spre apus când spre sud, udând pământul roditor de câmpie. Pe amândouă malurile fluviului întâlnim nesfârșite lanuri de grâu, Câmpia Olteniei
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
un moment dat, George a intrat în apă , cu mai mulți băieți. Înotau în Dunărea al cărei curs de milenii părea aducător de mistere, povestiri nicicând tălmăcite, doar fior de civilizații trecute. Mai adâncă sau mai puțin, apa rămâne în albia ei și în structura ei până în epoca modernă, când s-au văzut intervenții ale omului ; a dispărut, dureros, Ada-Kaleh și au apărut Porțile de Fier, semn de modernitate. A înota acolo era ca o călătorie în timp, de obicei o
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
împletiri de vieți, cu ciocnirile lor, provoacă acele efecte ale bilelor de biliard, imprevizibile și interesante. Dar autoarea conduce pe nesimțite cititorul spre un final spectaculos, al unui veritabil roman polițist, în care destinul lui Radu va curge liniștit pe albia fericirii, când îi aduce în viață pe tatăl său, Ștefan, și familia acestuia din Canada, precum și pe femeia care-l iubise în tot timpul cât Destinul îl purtase pe meandrele sale, la DISTANȚĂ de ea. Este vorba de Ioana, fosta
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
măsuri, aplicate pe ici-colo și anapoda, fără o strategie fundamentală. Iată care ar fi „Complexul de măsuri” care trebuie aplicat concomitent, continuu și complet: 1.-Îndiguirea TUTUROR cursurilor de apă din România, digurile făcându-se la o anumită distanță de albia lor, cu o anumită zonă inundabilă, având dimensiuni variabile în funcție de configurația reliefului, zonă interzisă construcțiilor de locuit. 2.-Construcția de baraje pe fiecare curs de apă principal (râuri), numărul lor și distanța dintre ele fiind determinată de bazinul respectivului curs
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
pompe se va face numai la sistemele de irigații amenajate în zonele adiacente bazinului Dunării, pe o fâșie lată de 100-180 de km. În perioadele ploioase, chiar cu ploi abundente și de scurtă durată, toate apele vor fi dirijate pe albiile îndiguite și vor fi colectate în bazinele formate de baraje, ape care vor fi folosite în sistemele de irigații în perioadele secetoase. Abia atunci agricultura își va pierde caracterul de loterie. 3.-Terenurile dintre diguri și malurile cursurilor de apă
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
În păr mi-ai presărat Caru-Mare cu stele și pe pleoape strălucirea aurorii boreale, dar dincolo de orice, tandrețe nestavilită, mă simt ocrotită ca o floare abia, înflorită. Zorii se scurg ca un râu, la poarta nopții, când, din nou, împânzesc albia dimineții; te-aștept să răscolim cearceafurile-n doi, chiar dacă ''la tine-i vineri iar la mine-i joi'' 8 Februarie 2017 - MIT Referință Bibliografică: ÎN DOI / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie
ÎN DOI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383121_a_384450]
-
376 lei, din care contribuția Uniunii Europene prin Fondul de Coeziune este de 94.651.538 lei. Lucrările de protecție împotriva inundațiilor propuse în Faza I includ lucrări de apărare de mal, praguri de fund pentru consolidări și recalibrări de albie, în vederea apărării de inundații a localităților: Palanca, Brusturoasa, Asău și Comănești, județul Bacău. În cadrul prezentului proiect este inclusă și valoarea investițiilor recepționate în anul 2013 în zona Comănești (lucrări finanțate din bugetul de stat în urma unui credit de la Bancă de
ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET REDUCE RISCUL LA INUNDAŢII ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383097_a_384426]
-
a înlătura posibilitatea de producere a pagubelor materiale și pierderi de vieți omenești în momentul producerii viiturilor. Lucrările de protecție împotriva inundațiilor propuse în Faza I includ lucrări de apărare de mal, praguri de fund pentru consolidări și recalibrări de albie, în vederea apărării de inundații a localităților: Palanca, Brusturoasa, Asău și Comănești, județul Bacău. În cadrul prezentului proiect este inclusă și valoarea investițiilor recepționate în anul 2013 în zona Comănești (lucrări finanțate din bugetul de stat în urma unui credit de la Bancă de
ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET REDUCE RISCUL LA INUNDAŢII ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383097_a_384426]
-
-și crengile până la suprafața cursului de apă. Ici-colo, praguri de stâncă sileau pârăul să se arunce zglobiu în „bulgări fluizi”, vorba poetului, sonorizând cu foșnetul lor tăcerea necuprinsului. Pe măsura apropierii de destinație, călătorul putea să constate că pietrele din albia pârăului căpătau o tot mai pronunțată tentă roșietică. Dacă era curios să cunoască motivul acestei ciudate pigmentări, putea fi dumirit de oricare om din partea locului, explicându-i-se că fenomenul își afla cauza în deversările reziduurilor fabricii de fier din
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
Cu picățele m-am dus. Asta a fost totul. Am învățat și eu cum e în capitalism. În cel autohton măcar. Tăcerea s-a așternut iarăși, de se auzeau bine vocile unor oameni care îndepărtau crengile purtate și învârtejite în albia pârâului de viitura ploii din ajun. Curat capitalism, băiete, am observat atunci, dacă tot ai adus tu vorba de Caragiale! Și m-am ridicat, mulțumindu-i primarului că mă omenise, ca să-mi văd de drum spre casă. Dan Florița-Seracin Referință
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
verii, pătrunseră într-un masiv muntos cu stânci negre, de unde se zărea un imens amfiteatru deschis spre miazăzi. Îl cercetară îndelung, cu experiența pe care ți-o dă o viață întreagă petrecută în deșert, și ajunseră la concluzia că în albia unei vechi sekia ce cobora din munți și părea că secase cu mii de ani în urmă, dar unde mai supraviețuiau încă trei palmieri prăfuiți, ar fi putut găsi un firișor de apă. — Ar trebui să săpăm un puț foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că, în loc să se bucure de miile de plăceri pe care profetul le promitea celor ce piereau în apărarea credinței sale, singura lui grijă era să transmită o parte din puterea sa celor de același sânge cu el. Dacă acolo, în albia acelei străvechi sekia și la rădăcina acelor palmieri ofiliți ar fi curs cel mai firav firișor de apă care să le permită să-și continue existența, el ar fi fost capabil să-l găsească, de aceea fiii săi aveau obligația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urmară drumul pe care-l indicau rădăcinile palmierilor. Erau convinși, „știau“, datorită existenței lor de secole în regiuni atât de pustii, că, dacă acei palmieri erau vii, aceasta se datora sevei pe care o primeau dintr-un loc pierdut în albia acelei sekia. Și dacă se afla acolo, oriunde ar fi fost, ei aveau s-o găsească. Într-o noapte, când Ajamuk lucra la peste douăzeci și cinci de metri adâncime, din cauza presiunii foarte mari, o bucată de piatră se desprinse la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care cobora din munții din apropiere, ceea ce permisese să crească vegetația. Mai târziu, nivelul apei a scăzut și doar palmierii au fost în stare să-și întindă suficient rădăcinile și să se mențină vii. În cele din urmă însă când albia pârâului a secat de tot, rădăcinile s-au îndreptat spre un alt loc, unde încă mai era umezeală. — E aici, dedesubt, spuse cu convingere Suleiman, dar nu știm la ce distanță. — Și ce putem face? — Să săpăm un tunel orizontal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vreme în urmă o botezaseră Peștera Gazelei. Ziua următoare avea să fie fără îndoială foarte grea. Când o geană de lumină se ivi spre răsărit, Gacel se ridică cu greu în picioare, se îndreptă spre un tufiș de pe marginea vechii albii a râului și dispăru dintr-odată, ca și cum l-ar fi înghițit pământul. De fapt, așa și era. Acolo săpase împreună cu frații săi un adăpost sigur pentru vreo douăsprezece persoane, unde, în caz de pericol, se puteau ascunde femeile și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înțelege că viața merita într-adevăr trăită. PAGINĂ NOUĂ IONESCU Hei, voi, meandre întortocheate ale vieții pe care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții abisale formate pe cale naturală, noi ne plimbăm oasele de colo-colo, albii necontrolate ale voinței unei instanțe al cărei nume ne scapă, suflu dement al unor clipe de slăbiciune când ni se topesc hotarele inimii de dragoste pentru o ființă albă ca laptele, clipe de singurătate fremătânde de nedorința de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rezemat în mâini, încercând să își tragă sufletul nițel. Se gândea deja să facă cale întoarsă spre casă. Umblase destul pentru ziua aceea, iar acum își făcea curaj să pornească pe drumul înapoi. Mai sus de locul unde stătea el, albia pârâului se lățea. În mal, chiar la marginea apei, din vegetația deasă ieșeau capetele a doi stâlpișori din lemn albit de vreme. Mai la deal se vedeau alți doi și tot așa până mai încolo. Nu era locul lor acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un puradel. Cum ai spus? întrebă Cristian ciulind urechile. Au tabăra undeva, sus, în munte, arătă Maricel cu capul înspre o zonă unde probabil era muntele, de fapt la Baia de Sus oriunde ar fi arătat era un munte, pe albia unui pârâu, numai Dumnezeu știe unde, pentru că se mută tot timpul. Astă noapte, unul dintre puștanii lor a plecat cică să se plimbe și nu s-a mai întors. L-au căutat ei cât l-au căutat dar, văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puter nic. Se apropiau de o porțiune unde solul se ridica abrupt în jurul unor stânci de dimensiuni uriașe aruncate alandala. Se cățărară amândoi deasupra și se opriră pe culme. Dedesubt, un pârâiaș năval nic curgea înspumat printre bolovanii căzuți în albie. Malul era foarte accidentat și Cristi constată că le era imposibil să coboare pe acolo. Porniră împreună la vale de-a lungul apei. Rădăcini groase se întindeau pe sol, ca niște șerpi uriași. Pășeau cu grijă printre ele, atenți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]