2,138 matches
-
2003), analizând 600 de pacienți cu T1DM, cu debutul bolii între 1965 și 1984 și urmăriți până la moarte sau până în anul 2000 (durată de evoluție > 20 ani), a constatat că atât retinopatia proliferativă cât și nefropatia diabetică (eliminare urinară de albumină > 300 mg / 24 ore) a scăzut progresiv în 4 perioade studiate (grupul A: 1965-1979, n=113; grupul B: 1970-1974, n=130; grupul C: 1975-1979, n=113; grupul D: 1980-1984, n=244), de la ~ 30% până la ~ 13% (fig. 9). Rezultatele ilustrate în
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
nerezolvarea și agravarea răspunsului inflamator fiind în legătură cu imposibilitatea de a crea o perfuzie viscerală adecvată. Practica însă a dovedit că resuscitarea doar cu soluții cristaloide este insuficientă, ele neputând realiza o perfuzie viscerală adecvată. Inițial au fost folosiți coloizi naturali, albumine. Aceștia se leagă de toxinele bacteriene și ajută la eliminarea lor îmbunătățind activitatea opsonică a lichidului de ascită și creșterea volumului intravascular. Sort și colaboratorii în 1999, utilizând albumina umană la pacienții cu peritonită bacteriană spontană, au scăzut mortalitatea de la
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
realiza o perfuzie viscerală adecvată. Inițial au fost folosiți coloizi naturali, albumine. Aceștia se leagă de toxinele bacteriene și ajută la eliminarea lor îmbunătățind activitatea opsonică a lichidului de ascită și creșterea volumului intravascular. Sort și colaboratorii în 1999, utilizând albumina umană la pacienții cu peritonită bacteriană spontană, au scăzut mortalitatea de la 29% la 10%. Doza de albumină recomandată este de 1,5 mg/kgc, administrată cu 6 ore înaintea antibioticului - cefotaxim - și repetată doza de 1 mg/kgc zilnic, timp
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
bacteriene și ajută la eliminarea lor îmbunătățind activitatea opsonică a lichidului de ascită și creșterea volumului intravascular. Sort și colaboratorii în 1999, utilizând albumina umană la pacienții cu peritonită bacteriană spontană, au scăzut mortalitatea de la 29% la 10%. Doza de albumină recomandată este de 1,5 mg/kgc, administrată cu 6 ore înaintea antibioticului - cefotaxim - și repetată doza de 1 mg/kgc zilnic, timp de 3 zile. În rezumat are un efect de „maturare” a radicalilor liberi de oxigen favorizând repleția
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
1,5 mg/kgc, administrată cu 6 ore înaintea antibioticului - cefotaxim - și repetată doza de 1 mg/kgc zilnic, timp de 3 zile. În rezumat are un efect de „maturare” a radicalilor liberi de oxigen favorizând repleția volumului intravascular (250). Albumina, datorită costului ridicat și nedemonstrării superiorității, a fost înlocuită cu coloizi artificiali care au realizat efecte benefice evidente în restabilirea perfuziei tisulare și ameliorării microcirculației. Aceste substanțe sunt dextranul, gelatina fluidă și hidroxietilamidon (HES). Primul ar putea avea efecte de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
toxico-septic a complicat evoluția acestora la 16 bolnavi (4,2%). Terapia patogenică a constat în administrare precoce de fluide sub formă de substanțe coloide și cristaloide în raport 1:2. Dintre substanțele coloide folosite semnalăm în 3 cazuri utilizarea de albumină umană, iar la ceilalți 13 bolnavi: dextran (7 cazuri), gelatină fluidă (2 cazuri) și hidroxietilamidon la alți 4 pacienți. Scopul lor este eliminarea toxinelor bacteriene, restabilirea perfuziei tisulare și ameliorarea microcirculației. Dintre substanțele cristaloide s-au folosit soluție fiziologică 9
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Antimicrob Agents Chemother 2004, 48(3):753-757. 297. *** National Committee for Clinical Laboratory Standards. Methods for dilution antimicrobial susceptibility tests for bacteria that grow aerobically. Approved Standards M100-S15, 2005, NCCLS, Villanova, PA. 298. *** The SAFE Study Investigators: A Comparison of Albumine and Saline for Fluid Resuscitation in the Intensive Care Unit. N. Engl. J. Med. 2004; 350: 2247-2256. </reflist>
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
mm Hg, deci sub pragul de 140/90 mm Hg, au fost asociate cu HVS concentrică și cu un index al masei VS crescut. Studiul este cu atât mai valoros cu cât impactul TA a fost ajustat pentru vârstă, nivelul albuminei serice, nivelul hemoglobinei [i prezența diabetului. Prezența HVS și a HTA la ințierea dializei se asociază înalt semnificativ cu riscul de mortalitate cardiovasculară în timpul tratamentului hemodialitic. Fiecare creștere cu 1 g a masei ventriculare stângi a fost asociată cu o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
au fost de asemenea crescute la subiecții cu DPCA [Enia et al., 2001]. Analiza multivariată a evidențiat că gradul expansiunii volumului extracelular și suprasolicitarea de presiune sunt predictori independenți ai masei VS. Interesant în acest studiu a fost că nivelul albuminei serice s-a corelat de asemenea semnificativ cu HVS, în acord cu date anterioare care au sugerat rolul hipoalbuminemiei ca factor de risc major pentru HVS [Foley et al., 1995]. Rămâne de stabilit dacă relația dintre hipoalbuminemie și HVS este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Huting et al. [1993] nu s-au evidențiat îmbunătățiri ale parametrilor umplerii diastolice la 36 de luni după inițierea dializei. Trebuie subliniat faptul că disfuncția VS la subiecții peritoneali se asociază semnificativ cu mortalitatea, fiind dependentă de markeri ai malnutriției (albumina serică redusă) și ai dializei inadecvate (Kt/V redus) [Davies et al., 1996]. Care este efectul DPCA asupra disfuncției sistolice severe? Hebert et al. [1995] au studiat retrospectiv 17 pacienți cu fracție de ejecție mai mică de 35% (în medie
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Hb = 12,6-13,8 g/dl, cu 255% mai mare la subiecții cu Hb = 11,4-12,6 g/dl și cu 367% la cei cu Hb < 11,4 g/dl. Malnutriția. Se estimează că 30-60% dintre pacienții dializați sunt malnutriți, albumina serică, marker al malnutriției, fiind un puternic factor predictiv al mortalității la populația dializată [Bergström și Lindholm, 1998]. Un pacient dializat cu o albumină serică sub 2,5 g/dl are un risc de trei ori mai mare de deces
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cu Hb < 11,4 g/dl. Malnutriția. Se estimează că 30-60% dintre pacienții dializați sunt malnutriți, albumina serică, marker al malnutriției, fiind un puternic factor predictiv al mortalității la populația dializată [Bergström și Lindholm, 1998]. Un pacient dializat cu o albumină serică sub 2,5 g/dl are un risc de trei ori mai mare de deces față de un pacient dializat cu infarct miocardic în antecedente, rata mortalității fiind egalată doar de pacienții cu SIDA sau cancer metastazat [Mesler et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mare de deces față de un pacient dializat cu infarct miocardic în antecedente, rata mortalității fiind egalată doar de pacienții cu SIDA sau cancer metastazat [Mesler et al., 1999]. Hipoalbuminemia este însă și un factor de risc pentru dezvoltarea insuficienței cardiace. Albumina serică sub 3 g/dl se asociază cu creșterea riscului de apariție a insuficienței cardiace de novo sau recurente [Foley et al., 1996]. Cașexia cardiacă reprezintă un tablou clinic bine cunoscut la pacienții non-renali cu insuficiență cardiacă cronică severă, fiind
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
această complicație (euvolemici). Patul capilar pulmonar ar putea contribui la dezvoltarea edemului pulmonar acut la pacienții cu uremie cronică. în condițiile unei presiuni normale în circulația arterială pulmonară, presiunea hidraulică capilară este joasă, iar capilarele pulmonare sunt mai permeabile față de albumină. Acești factori ar trebui să protejeze plămânii de dezvoltarea EPA în condițiile unei hipoalbuminemii ușoare/moderate (frecventă în uremia cronică). Studii mai vechi au sugerat că permeabilitatea capilară crescută (însă reversibilă) față de sodiu în mediul uremic poate contribui la dezvoltarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
tratament, prin scintigrafie renală cu DMSA, a remarcat numai trei modificări trecătoare sau definitive. Alți autori [174] au determinat proteinuria cu 24 de ore înainte și la 24, 48, 72 de ore după L.E.C. și au constatat că proteinele glomerulare (albumină, Ig. G) și tubulare (ɑ-1 microglobuline și b-N-acetil-glucozaminidază și proteinele Tamm - Horsfall) revin la normal la 72 de ore și, în consecință, autorii consideră că intervalul dintre două ședințe de L.E.C. trebuie să fie minim 72 de ore. Răsunetul scintigrafic
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
tabelul nr. 2. Hiperuricemia rezultă schematic, fie din creșterea metabolismului nucleo-proteinelor, fie din insuficienta eliminare a acidului uric, fie din asocierea acestor două mecanisme. Nucleoproteinele sunt constituite din unirea unei nucleo-proteine cu o nucleină (iar nucleina este constituită dintr-o albumină asociată cu un acid nucleic). Hidroliza acizilor nucleici demonstrează că aceștia sunt alcătuiți din acid fosforat, dintr-o pentoză și din baze azotate. Bazele azotate ajung la formarea de acid uric; aceasta este calea de supraîncărcare în acid uric în cadrul
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
metabolic și factori de risc asociați. Totuși, în aceste condiții putem defini BDR ca o boală glomerulară progresivă, de natură predominant inflamatorie, care evoluează în mediul diabetic. Caracterul progresiv al BDR este dat de corelația între evoluția eliminării urinare de albumină și cea a leziunilor structurale renale (Tab.I-1). Caracterul predominant inflamator al BDR a fost intens studiat în ultima perioadă, ansamblul acestor procese fiziopatologice fiind cunoscut în prezent sub denumirea de microinflamație glomerulară. Particularitatea esențială a BDR este însă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
criteriu pentru definiția și diagnosticul afectării renale din cursul evoluției diabetului zaharat. Definiția clasică a nefropatiei diabetice se baza pe o eliminare urinară medie de proteine (din trei colecții/24h) de peste 0,5 g/24h (care corespunde unei eliminări de albumină de peste 300 mg/24h sau 200 μg/minut), la un pacient cu mai mult de 8-10 ani vechime a diabetului și de regulă în prezența retinopatiei. În urmă cu aproximativ 15-20 de ani au apărut primele studii importante [245, 143
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
retinopatiei. În urmă cu aproximativ 15-20 de ani au apărut primele studii importante [245, 143] care au relevat semnificația diagnostică și mai ales prognostică a eliminării urinare subclinice (care nu poate fi detectată prin metoda rapidă cu testul-stick Albustix) de albumină, care a fost denumită microalbuminurie (MA). MA reprezintă o eliminare urinară persistentă (pozitivă la minimum două din trei determinări efectuate într-un interval de maximum 6 săptămâni) de albumină între 30-300 mg/24h (echivalent cu 20-200 μg/minut). Deși semnificația
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
nu poate fi detectată prin metoda rapidă cu testul-stick Albustix) de albumină, care a fost denumită microalbuminurie (MA). MA reprezintă o eliminare urinară persistentă (pozitivă la minimum două din trei determinări efectuate într-un interval de maximum 6 săptămâni) de albumină între 30-300 mg/24h (echivalent cu 20-200 μg/minut). Deși semnificația MA a fost și este încă mult dezbătută, ea reprezintă totuși un punct crucial pentru înțelegerea naturii BDR, din două motive: apariția MA marchează de regulă ireversibilitatea leziunilor renale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
ca și corelarea acesteia cu leziunile structurale renale. Apariția proteinuriei clinice (peste 0,5 g/24h) este următoarea etapă evolutivă a BDR, puternic predictivă pentru dezvoltarea IRC. Există totuși câteva motive pentru care acest criteriu diagnostic rămâne criticabil. Rata eliminării albuminei (REA) crește și în câteva alte situații: dezechilibru metabolic important; infecții urinare; hipertensiunea esențială (HTAE); insuficiența cardiacă; exercițiul fizic; ingestia unor cantități mari de lichide. După eliminarea acestor posibile cauze de confuzie, eliminarea urinară de proteine rămâne în continuare cel
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
și persistentă după echilibrarea metabolică are putere predictivă pentru apariția MA. După trecerea BDR în stadiul proteinuric RFG urmează o curbă constant descendentă (în medie 12-16 ml/min/an) ceea ce semnifică distrugerea progresivă a masei renale. 1.1.3. Raportul albumină/creatinină (RAC) urinară este un nou criteriu utilizat pentru estimarea REA; necesitatea introducerii sale provine din dificultatea recoltării cu acuratețe a probelor de urină din 24 de ore (ceea ce scade fiabilitatea diagnostica a MA). De asemenea, RAC prezintă câteva avantaje
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
propus în 1983 de către Mogensen și col., după care același grup l-a revizuit în 1999, și din nou în 2000 [1]; această clasificare se bazează pe criteriile de mai sus, în special pe puterea predictivă a eliminării urinare de albumină, precum și pe demonstrarea în ultimii ani a corelației certe dintre prezența MA, procesele fiziopatologice și leziunile structurale. În prezent, clasificarea Mogensen a BDR cuprinde 5 stadii, care sunt denumite și caracterizate astfel (Tab I-2): - stadiul de hiperfuncție și hipertrofie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
s-a decis ca această limită să fie de 30 mg/24h (20μg/min) [141]. În prezent există propuneri bine argumentate pentru a reduce această limită la valori mai mici, de 15 sau chiar de 10mg/24h. Eliminarea urinară a albuminei prezintă variații importante de-a lungul zilei, deci cea mai fiabilă (reproductibilă) metodă de determinare a MA ar trebui să fie colectarea urinei din 24 de ore; totuși, deoarece această colectare este dificilă și pasibilă de erori, în ultimii ani
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
din 24 de ore; totuși, deoarece această colectare este dificilă și pasibilă de erori, în ultimii ani sunt general acceptate alte două metode: colectarea nocturnă (unde însă limita inferioară este cu 25% mai mică, de 15μg/min) și raportul urinar albumină/creatinină (RAC) dintr-o emisie spontană de urină, la care MA corespunde unor valori între 30-300 mg/g (3,5-6 μg/μmol). 2.1.1. MA ca marker de risc în T1DM. S-a demonstrat recent că MA este un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]