759 matches
-
de poeți contemporani, Timișoara, 1995 (în colaborare cu Carmen Blaga, Ada D. Cruceanu și Erika Feimer). Traduceri: Svetomir Raicov, Dincolo de râu, Timișoara, 1984; Slavomir Gvozdenovici, Dezlegarea senină a pietrei, București, 1985, Cercul soarelui alb, Timișoara, 1989; Srba Ignatovici, Cronicar, insurgent, alchimist. Lumea faptelor, a exoticului și a ezotericului în poezia lui Ioan Flora, Pancevo, 1991; Cedomir Milenovici, 7 incantanții pentru femeie, piatră și vânt, Timișoara, 1992 (în colaborare cu Carmen Blaga); Vlada Barzin, Atlantida, Timișoara, 1992 (în colaborare cu Carmen Blaga
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
nu a fost percepută ca atare, nici de contemporani, nici de generațiile care au urmat. Paracelsus, personaj controversat, a fost considerat primul „medic chimist”, care a intuit bine că diabetul este o „boală sistemică”, diabetul apărând (afirmație, de altfel, pur alchimistă) dintr-un dezechilibru în combinațiile dintre sulf și săruri în sânge, cu efecte negative asupra rinichiului. Tendința sa spre obiectivarea tulburării s-a materializat în cântărirea cantitativă de „săruri” (n-a sesizat, însă, că este vorba de glucoză) care rămân
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
ficatului în ecuația aliment-chil-sânge este zdrobită. Franz de la Böe, zis Franciscus Sylvius, (1614-1674) propune o teorie negalenică a digestiei. Susținător francez al lui Harvey, profesor la Leiden, Sylvius a sesizat importanța circulației sângelui în fiziologia generală. Preluând câte ceva din teoria alchimistă a lui van Helmont, de Böe concepe o apropiere între digestie și chimie. Digestia era privită ca un proces de fermentație care are loc în gură, stomac, inimă și sânge. Într-o altă direcție, în 1643, Vincenzo Viviani (1621-1703) și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Tourquet de Mayerne (1573-1655), educat la Geneva, Heidelberg și Montpellier, scrie în 1571 lucrarea „Despre vechea și noua medicină”, încercând o împăcare a conceptelor elementelor aristotelice cu cele de sare, sulfură și mercur, care în diferite amestecuri făceau faima laboratoarelor alchimiștilor medievali, unde printre flăcări de diferite culori izbucnind în aburul retortelor faustiene, căutau „elixirul vieții” sau „piatra filosofală”. „Pharmacopaea laudinensis”, publicată de Colegiul Medicilor din Londra în 1618, a fost asistată larg de Tourquet de Mayerne. Erau prezentate cele 122
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de-a binelea sau pe care doar îți amintești că le-ai citit, deși parcă se teminau altfel. Bunăoră, istorisirea despre Avida Dolares, zis și Salvador Dali, cel dat afară, cîndva, dintr-o ,frăție" fiindcă era ,căutător de aur și alchimist șugubăț". Arta, obișnuia el să spună, e o interpretare paranoică a realității. Așa că și darea de seamă a Ruxandrei Cesereanu despre mustăciosul Salvador Dali este, cum altfel, paranoică. Fascinată, adică, de cuvinte, mai mult decît de întîmplări, robită, cu bunăvoia
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
fi reprodus. Citind cartea lui Galdwell încerci senzația pe care o încearcă jucătorii de șah cînd, studiind o partidă celebră, descoperă o combinație neașteptată prin care speră să-și poată surprinde adversarul în viitoarea partidă. Așadar, senzația aceea de meșter alchimist căruia i se perindă pe sub ochi tabloul chimic al reacției ce duce la fabricarea aurului. Combinația este aici, în acestă carte, totul este să o aplici. Cred că fiecare om care a citit rîndurile cărții a avut tresărirea faustică a
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
putea să le povestesc, acum cînd libertatea lor interioară e reală; chiar dacă viața fizică a rămas grea, din punctul de vedere al conștiinței, orice catarsis e posibil. Abia acum am putea avea un dialog de egali, care își comunică, ca alchimiștii, secrete de profesie. Dar cum să fac să se înfiripe acest dialog? Există încă o Uniune a Scriitorilor în România și am primit o invitație de la ea la un simpozion al scriitorilor dinăuntru și dinafară. Aș fi venit, dar iată
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
un personaj imediat vizibil al vieții literare. Are o constituție fizică robustă și poartă barbă. Se îmbracă sobru, dar nu uită să-și adauge și ceva de genul unei eșarfe roșii la gât. în evul mediu putea trece, deopotrivă, drept alchimist și corsar. în vremea noastră este confundabil cu un om de afaceri din America de Sud, dar și cu un pictor excentric. Când se angajează într-o discuție, vocea lui gravă îi reduce la tăcere pe cei din jur. Când începe însă
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
creatoare. Lipsa sacralului, atracție spre ironie și oximoron, respectiv spre invers și ambiguu. Qualité maîtresse: inventivitate în sesiune continuă, descoperirea a o mie și una de teme la un autor, de aspecte la o operă. Metaforic îl văd că un alchimist șui generis, capabil de exuberante mutații intelective: în retortele lui fiecare concept se transformă în anti-, supra-, inter- sau para-el-însusi (textul!) Exuberanta e însă dominată more geometrico și exprimată more tecnico: grafice, tablouri, scheme... Regăsesc, maturizate, aceste calități în cartea
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
Grete Tartler Tradus în 42 de limbi, vândut în zeci de milioane de exemplare (succesul a început cu Alchimistul, pe care l-a lăudat chiar și ...Clinton, lăsându-se fotografiat, în 1998, cu cartea în mână), Paolo Coelho declară că își scrie cărțile în cel mult patru săptămâni, după ce meditează la ele cel puțin doi ani, că scrie "pentru
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
(n. 4 ianuarie 1643 / , Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia - d. 31 martie 1727 / , Kensington, Middlesex, Anglia) a fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society. este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica", în
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
cu mercur. În ambele cazuri, amalgamul era recuperat și filtrat prin piele pentru separarea celor două elemente, iar ca pas final, amalgamul era ars pentru a se volatiliza mercurul și pentru a purifica aurul. A fost cunoscut și în rândul alchimiștilor în timpul Evului Mediu. Aceștia considerau că mercurul, sulful și sarea sunt principalele elemente care constituie Pământul. Cuvântul hindus pentru "alchimie", "rasasiddhi," înseamnă "cunoașterea mercurului". În acea perioadă, șapte metale erau cunoscute: mercurul, aurul, argintul, cuprul, staniul (cositorul), plumbul și fierul
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
în timpul Evului Mediu. Aceștia considerau că mercurul, sulful și sarea sunt principalele elemente care constituie Pământul. Cuvântul hindus pentru "alchimie", "rasasiddhi," înseamnă "cunoașterea mercurului". În acea perioadă, șapte metale erau cunoscute: mercurul, aurul, argintul, cuprul, staniul (cositorul), plumbul și fierul; alchimiștii credeau că în urma unui amestec corect al ingredientelor, mercurul poate fi transmutat în aur. Începând cu secolul al XVI-lea, cunoștințele despre mercur au început să se dezvolte mai mult. Astfel, în anul 1556, Agricola a detaliat modul de utilizare
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
limba arabă (prefixul „al-" fiind articolul hotărât arabic); în orice caz, originea precisă este nesigură. A fost introdus în Europa, împreună cu arta distilării și cu substanța însăși, în aproximativ secolul XII de către diferiți autori europeni care traduceau și popularizau descoperirile alchimiștilor islamici. O teorie populară, găsită în multe dicționare, este că provine din الكحل = "ALKHL" = "al-kuhul", la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu SbS folosită ca antiseptic și machiaj pentru ochi. Pudra este preparată prin
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
al-ghawl" a dus la apariția cuvântului englez "ghoul" (creatură imaginară care mănâncă persoane moarte; vampir), și numele stelei Algol. Conform unei a doua teorii, etimologia populară și scrierea cuvântului „alcool" nu ar fi apărut datorită generalizării cuvântului "ALKHL", ci confuziei alchimiștilor și autorilor occidentali a cuvintelor "ALKHL" și "ALGhWL", care au fost într-adevăr traduse în multe feluri greșit. Gruparea hidroxil face ca, în general, alcoolul să fie moleculă polară. Acele grupări pot forma legături de hidrogen una cu alta și
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
sirop foarte dulce, numit "sapa". Acesta era bogat în acetat de plumb, o substanță dulce, cunoscută ca "zahăr de plumb" sau "zahărul lui Saturn", care a contribuit la otrăvirea cu plumb în rândul aristocrației romane. În secolul al VIII-lea, alchimistul arab Jabir ibn Hayyan (Geber) a fost primul care a concentrat, prin distilare, acid acetic din oțet. În epoca renascentistă, s-a obținut acid acetic glacial prin distilarea uscată a acetaților metalici. În secolul al XV-lea, alchimistul german Andreas
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
VIII-lea, alchimistul arab Jabir ibn Hayyan (Geber) a fost primul care a concentrat, prin distilare, acid acetic din oțet. În epoca renascentistă, s-a obținut acid acetic glacial prin distilarea uscată a acetaților metalici. În secolul al XV-lea, alchimistul german Andreas Libavius a descris o asemenea procedură și a comparat acidul acetic glacial produs prin acest procedeu cu oțetul. Prezența apei în oțet avea un efect atât de puternic asupra proprietăților acidului acetic, încât vreme de secole mulți chimiști
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
l-a numit "azot", de la cuvântul grecesc αζωτος însemnând "fără viață". Acest termen a devenit cuvântul francez pentru "nitrogen" și a fost împrumutat mai târziu și de alte limbi, printre care și româna. Compușii azotului erau cunoscuți în Evul Mediu. Alchimiștii cunoșteau acidul nitric drept "aqua fortis". Amestecul de acid nitric și acid clorhidric era numit "aqua regia", și apreciat pentru abilitatea sa de a dizolva aurul. Primele aplicații în industrie și agricultură ale azotului au fost sub formă de salpetru
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
Varza ("Brassica oleracea"), cunoscută și sub numele de "curechi", este o legumă comestibilă verde sau roșie, una din cele mai vechi legume cunoscute de om. Era cunoscută în rândul alchimiștilor drept materia primă a alimentelor. Sucul verzei roșii poate fi întrebuințat ca indicator pH. Varza este plantă bianuală: în primul an vegetează, iar în al doilea an înflorește. Face parte din familia Crucifere, numită așa deoarece are floarea de tipul
Varză () [Corola-website/Science/299085_a_300414]
-
Teatrul Nottara București • « Femeia în cușcă »de Mircea Radu Iacoban-Teatrul Național Craiova • « Deșteptarea Primăverii » de F.Wedekind-Teatrul German de Stat-Timisoara-spectacol în limba germană • « Don Juan » de Moliere-Teatrul « Maria Filloti »-Brăila 2002 : • « Inspectorul de poliție » de J.B.Priestley-Teatrul Traian Grozavescu Lugoj • « Alchimistul » după Paulo Coelho-Teatrul Odeon București • « Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți »- monodrame cu femei-de F.X. Kroetz, spectacol lectură- Teatrul ACT , București 2001 : • « Prostii sub clar de luna » de Ț. Mazilu-Teatrul Union • « Domnișoara Julie » de A. Strindberg- coproducție :Teatrul Maghiar
Anca Maria Colteanu () [Corola-website/Science/299859_a_301188]
-
și exploatarea arseniului din muntele Sandaracurgium - provincia Pont. Ca element, se pare că a fost preparat pentru prima dată de Albertus Magnus, în anul 1250, din auripigment și săpun, și apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu coji de ou. Alchimiștii foloseau arseniul pentru albirea metalelor colorate ca fierul și cuprul. Acestea, frecate cu arseniu, primeau un luciu alb. Date certe despre propagarea arseniului metalic provin de la Lèmery, care, în 1675, tratează sulfurile de arsen cu drojdie de vin și săpun
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
pentru albirea metalelor colorate ca fierul și cuprul. Acestea, frecate cu arseniu, primeau un luciu alb. Date certe despre propagarea arseniului metalic provin de la Lèmery, care, în 1675, tratează sulfurile de arsen cu drojdie de vin și săpun moale, de la alchimiștii secolelor următoare, care fac studii sistematice asupra obținerii și proprietăților acestui element. Dintre aceștia, amintim: J. Scroeder (1694), H. Brandt (1733) și J. Liebig (1842). În paralel cu descoperirea proprietăților fizico-chimice ale arseniului, alchimiștii au descoperit și proprietățile biomedicale. Din
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
de vin și săpun moale, de la alchimiștii secolelor următoare, care fac studii sistematice asupra obținerii și proprietăților acestui element. Dintre aceștia, amintim: J. Scroeder (1694), H. Brandt (1733) și J. Liebig (1842). În paralel cu descoperirea proprietăților fizico-chimice ale arseniului, alchimiștii au descoperit și proprietățile biomedicale. Din arseniul alb s-au preparat puternice otrăvuri, care au făcut multe victime de-a lungul anilor. Se spune că Papa Pius al III-lea și Clement al XIV-lea au fost otrăviți cu "aqua
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
sau Hieronymus van Aken []; n. cca. 1453, 's-Hertogenbosch - 9 septembrie 1516) a fost un pictor neerlandez renascentist, a cărui operă fantastică și grotescă ilustrează în principal păcatul și decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal, este reprezentantul exponențial al sfârșitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile și credințele epocii sale. Numele său adevărat a fost "Hieronymus" (sau "Jeroen") "van Aken", dar a semnat tablourile cu numele "Bosch
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
opinia unor comentatori, simbolica operei lui Hieronymus Bosch ar putea fi legată de faptul că ar fi fost membru al sectei ""Homines Intelligentiae"", care - năzuind la atingerea inocenței cerești - asocia libertinajul cu emanciparea mistică. Este cunoscută și ipoteza privind preocupările alchimiste ale lui Bosch, fiindcă în unele opere ale pictorului se regăsesc elemente cu caracter ezoteric. Dovezi nu există, însă, nici în acest sens. Câțiva critici pun sub semnul îndoielii integritatea mintală a artistului, văzând în el un predicator dăunător din
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]