1,678 matches
-
tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu numai, a fost scrisă cea mai importantă lucrare de exegeză a lui Augustin, Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la interpretarea alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (cf. p. 000); renunță la ea pînă și în ceea ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Studiul este, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative scrieri dedicate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezentare a Evangheliilor. E vorba de o culegere de scolii pe marginea unor pasaje din Evanghelie, alcătuită fără acuratețe formală, prin care se spune în repetate rînduri, fără multă originalitate, că textul sacru are două semnificații, una literală și alta alegorică. Mai importantă este Disputa dintre Arnobiu catolicul și Serapion egipteanul (Conflictus Arnobii catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera a fost scrisă în jurul anului 454. Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ieșirea (Moise, înainte de traversarea Mării Roșii), Deuteronomul (Moise, înainte de a muri), Plîngeri, Daniel (plîngerea lui Azaria), Isaia (plîngerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cîntarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sînt atribuite și Extrasele din Actele conciliului de la Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor de Sevilia amintește printre operele lui Verecundus și „două cînturi, din care primul vorbește despre înviere și judecata lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nou o doctrină personală. Ne referim la Comentariile la Psalmi (Commenta Psalterii), compuse în 554-555. Acestea au la bază mai ales - însă nu în mod absolut - Explicațiile la Psalmi (Enarrationes in Psalmos) ale lui Augustin (p. 000); interpretarea este exclusiv alegorică și spirituală, bogată în elemente de simbolistică și de aritmologie; o serie de divagații cu conținut teologic sînt sugerate chiar de unii Psalmi; se observă că autorul cunoaște bine teoriile retorice, pe care le adaptează la interpretarea textului. Noutatea scrierii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un călugăr, Claudiu, care a așternut în scris ceea ce auzise din explicațiile lui Grigorie; la fel s-a întîmplat și cu Comentariul la Cîntarea Cîntărilor (Expositio in Cantica Canticorum), din care ne-au parvenit fragmente și unde se reia interpretarea alegorică tradițională. Aceeași intenție morală, de data aceasta accentuată în sens ascetic, stă și la baza celor patru cărți de Dialoguri (Dialogi de vita et miraculis patrum italicorum), care au o finalitate didactică precisă, deoarece, prezentînd într-un stil simplu și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). în epistola 98 este atacat Apolinarie din Laodiceea, pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat pentru exegeza sa alegorică (98, 10), pentru doctrina originii lumii, pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri fiindcă s-au comportat bine după ce au fost create (98, 10-12) sau că Duhul Sfînt nu pogoară asupra ființelor fără suflet și rațiune (98
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adevăr, Legea este simbol și umbră care ascunde în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un răspuns lipsit de originalitate, ce respectă tradiția exegetică alexandrină. El se străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog, ci mai degrabă de o expunere făcută de Chiril, presărată cu fraze aprobatoare ale interlocutorului său. Analiza se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
literală, din cauza defectus litterae, adică a unor incongruențe, reale sau presupuse, care împiedicau înțelegerea literală a textului și justificau așadar prin însăși existența lor recurgerea la alegorie ca unic procedeu de interpretare; la Chiril acest criteriu nu există, și exegeza alegorică se dezvoltă întotdeauna din cea literală. Situația e chiar inversă: așa cum explică Chiril la începutul comentariului la Iona, chiar acolo unde tipologia e clară, nu toate trăsăturile unui typos trebuie să trimită în mod necesar la tot atîtea elemente ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca albina, adică să aleagă și să adune lucrurile din Sfintele Scripturi care pot ilustra misterele referitoare la Cristos (Comentariu la Iona, ed. Pusey, vol. I, pp. 562-565). Spre deosebire de elementele narative, discursul profetic nu are nevoie, crede Chiril, de interpretarea alegorică pentru a dezvălui un sens cristologic, caracteristica sa fiind tocmai faptul că este o profeție despre Cristos. în acest sens, deși se bazează oarecum pe alegorie, comentariul la Isaia pune în evidență conținutul cristologic al profeției ca semnificație literală, respectînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tabloul tristei condiții a poporului lui Israel în exil, așa cum e descrisă de Dumnezeu în momentul în care acesta îl lasă să plece cu ordinul de a reconstrui Templul; Chiril dă întîi o interpretare literală (historia), adăugînd-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor, oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului, și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției lui Dumnezeu prin intermediul lui Cristos. Agheu 1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
definit drept templu și casă a lui Dumnezeu deoarece în noi sălășluiește Cristos prin Duhul Sfînt (ed. Pusey, vol. II, pp. 247-255). Și cînd comentează evangheliile Chiril admite întotdeauna un sens literal, pe care îl completează - tot nesistematic - cu cel alegoric. Firește, tipologia nu se referă aici la trecerea de la realitatea din vremea precreștină la realitatea din vremea lui Cristos și a Bisericii; de altfel, Chiril folosește typos și typikos în sens generic (și nu ca în tipologia cristologică) și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în episodul vindecării paraliticului (Ioan 5, 1 și urm.). După cum am arătat, Evanghelia după Ioan îi oferă lui Chiril material pentru ample expuneri doctrinale, ceea ce nu înseamnă însă că el nu-i aplică propriile principii exegetice, care duc la interpretări alegorice legate fie de motive referitoare la istoria și viața Bisericii, fie de tematici morale și spirituale. în ansamblu, Chiril nu iese din făgașul tradiției alegorice alexandrine, însă extinde în mod semnificativ exegeza literală asupra întregului text biblic și, invers, limitează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu înseamnă însă că el nu-i aplică propriile principii exegetice, care duc la interpretări alegorice legate fie de motive referitoare la istoria și viața Bisericii, fie de tematici morale și spirituale. în ansamblu, Chiril nu iese din făgașul tradiției alegorice alexandrine, însă extinde în mod semnificativ exegeza literală asupra întregului text biblic și, invers, limitează exegeza spirituală, care, în orice caz, trebuie să fie corelată cu precedenta. Astfel, el abandonează unele din cele mai vulnerabile aspecte ale exegezei alexandrine și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
insuficienta atestare a unui fapt, cum este lovitura de lance în coasta lui Isus (II, 13). Cu totul alt ton au răspunsurile lui Macarie, care nu are nici o înclinație pentru chestiunile critice și iese de obicei din încurcătură prin interpretări alegorice. Astfel, de exemplu, filozoful (într-o obiecție ce cade exact înainte de începutul textului de la Atena, însă poate fi reconstruită din răspunsul care urmează) socotește inumană afirmația lui Isus conform căreia acesta a venit pentru a dezbina familiile și a aduce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
litera textului, nu poate justifica „economia”, proiectul de mîntuire realizat de Dumnezeu prin intermediul istoriei, care trebuie citit recunoscînd în Vechiul Testament o prefigurare a celui Nou, iar în cel Nou o împlinire a celui Vechi. De aici și necesitatea unei exegeze alegorice. Pe de altă parte, pentru Macarie, exegeza literală corespunde excesivei insistențe asupra umanității lui Cristos, în sensul schemei antiohiene Logos/anthropos, el preferînd, dimpotrivă, schema Logos/sarx; refuză totuși să atribuie Logosului enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărților). Antipater recunoaște meritele lui Eusebiu ca istoric, dar îi neagă competența în materie de dogmatică. Lasă în mod clar să se înțeleagă că, prin Eusebiu, vrea să lovească în maestrul său, Origen. Ca atare, atacă doctrina preexistenței sufletelor, exegeza alegorică a povestirii lui Adam și a Evei prin referire la păcatul originar al sufletelor care a dus la căderea lor în trupuri, ideile lui Origen despre diavol, căderea îngerilor, învierea trupurilor. De la Chiril din Scitopolis știm că Gelasie, stareț la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisori ale celor doi asceți îi sînt adresate lui Andrei, un călugăr bătrîn și bolnav, care nu reușește întotdeauna să se înțeleagă cu monahul însărcinat cu îngrijirea lui. Varsanufie corespondează (13 epistole) și cu un anume Eftimie, pasionat de interpretarea alegorică a Scripturilor. Interesante pentru cunoașterea controverselor origeniste din secolul al VI-lea sînt unele scrisori (600-607) în care Varsanufie și Ioan îi răspund unui călugăr care a citit scrieri ale lui Origen, Didim și Evagrie; Varsanufie încearcă întîi să-l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atît exegeza propriu-zisă, cît educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Hesychius preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sînt reduse, în cazul lui Origen și întîlnit și la Ieronim) se explică dacă ne gîndim că acest comentariu al lui Hesychius este destinat liturghiei. Comentariul poate fi completat într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
altă formă literară, care era practicată deja de multă vreme, aceea a „întrebărilor și răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în general dogmatic și exegetic. Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămîne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în exegeza textului biblic, sînt lăsate deoparte problemele cu caracter filologic și istoric. Bibliografie. Pentru o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la început pe exegeții creștini, pentru că nu permiteau o interpretare morală, Olimpiodor susține că acestea nu conțin reflecțiile lui Solomon, ci ale personajului care îl simbolizează pe cel ce iubește această lume. Interpretarea operei, ca de obicei, este de tip alegoric și alexandrin. înaintea acestui comentariu, Olimpiodor ar fi scris un altul, la Cartea lui Ezdra, care s-a pierdut. Mai pot fi menționate: un Comentariu la Ieremia, care cuprinde și cartea lui Baruh și Plîngerile, păstrat în cea mai mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Septuagintei ca text de bază, pe margine fiind adăugate lecțiuni extrase din alte traduceri în grecește; fiecare capitol era precedat de un scurt rezumat și, de asemenea, erau inserate explicații cu caracter lexical ce puneau în lumină semnificația literală și alegorică a pasajului. Compilatorul care a alcătuit catenarul a omis aproape cu totul introducerile și a păstrat observațiile privitoare la text. Un catenar consacrat lui Iov, compilat de Niceta, mitropolitul de Heracleea, în secolul al XI-lea, conține fragmente dintr-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
formă de „divan”, ce amintește de Dimitrie Cantemir, o scriere simbolică, în care Critil semnifică judecata, în timp ce Andronius reprezintă bărbăția. Cucerit de Critil, care îi dezvoltă rațiunea, tânărul are revelația divinității. Tipărind cartea, S. împărtășea gustul epocii pentru romanul baroc, alegoric și satiric, ce relua tema inițierii unui ingenuu de către un înțelept. Repere bibliografice: Melchisedec, Chronica Hușilor și a Episcopiei de Roman, București, I, 1874, 342-371; M. Mihăileanu, Viața și activitatea mitropolitului Moldaviei și Sucevei Iacob II Stamate, București, 1895; Iorga
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj. Un studiu comparatist temeinic și nuanțat stabilește înrudirile operei în epocă, punând în lumină originalitatea lui Cantemir în seria autorilor de povestiri alegorice cu semnificație satirică. Exegeta subliniază faptul că scriitorul a ales alegoria nu atât din prudență socială, ci mai curând din plăcerea de a provoca perspicacitatea cititorului prin substituiri simbolice, caracterul ludic al operei fiind sporit și de limbajul cifrat, pentru
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Părinților Bisericii. Imaginea lui însă, remodelată, revalorificată, pusă într‑o nouă lumină, continuă să frământe spiritele, mai ales în perioadele tulburi de care istoria modernă nu a fost cruțată. În sânul creștinătății, a avut câștig de cauză interpretarea „colectivă” și alegorică. Anticristul nu mai este conceput ca un personaj individual care își va face apariția pe scena istoriei într‑un anumit moment de la sfârșitul veacurilor (deși o atare credință revine în fiecare moment de criză). El este conceput mai curând sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
faptul că ea a fost rostită de Mântuitorul Cristos. Iar dacă Isus însuși nu cunoștea data exactă a întoarcerii Sale pe pământ, ce pretenții ar fi avut creștinii obișnuiți? Această afirmație, preluată mai târziu de subordinaționiști, avea să primească interpretări alegorice din partea „ortodocșilor”. „Mica Apocalipsă” conține mai multe motive care se regăsesc în „mitul standard” al Anticristului: 1) înșelăciunea; apariția falșilor profeți și a falșilor mesia (v. 22) - Isus atrage atenția asupra faptului că adevărata parusie va fi precedată de pseudoparusii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]