875 matches
-
cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un concurs pentru ocuparea... conform H. C. M. (Hotărârea Consiliului de Miniștri) nr. ... din ...” etc. Se află și fără să anunți... Și încep să vină candidații. Îi primești binevoitor, cu același zâmbet afabil, sorbind din cafea cât mai rar, indiferent, răsfoind alene niște hârtii. De partea cealaltă emoția crește! Tu cântărești, cântărești, până când una dintre candidate îți face oarecare impresie. Îi spui că, deocamdată, postul este „blocat”, dar să mai treacă, eventual să încerce o colaborare externă, dacă are timp, dacă nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
afla acolo de peste treizeci de ani, de când bătrânul general don Fernando de la Marca Îl luase ca pradă de război cu ocazia ultimei jefuiri a Anvers-ului pe vremurile glorioase ale marelui rege Filip al II-lea. Acum, fiul său, Álvaro, mesteca alene În fața lui, cugetând. Apoi Îl privi din nou pe Alatriste. — Mascații aceia care te-au plătit pentru serviciile tale pot fi agenți În slujba Veneției, Savoiei, Franței sau mai știu eu a cui... Ești sigur că erau spanioli? — Tot atât de spanioli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de nădejde, un băiat sensibil și cu suflet mare. Crescuse fără tată, acesta dispăruse la un moment dat din viața lor și nimeni nu mai știa nimic despre el. Învățau la aceeași școală. După ore, se așteptau și o luau alene spre casă. Se mai abăteau din drum prin parc, lenevind câte o oră, două pe sub castani. În apropiere se afla liceul de artă și de foarte multe ori, prin ferestrele deschise, aveau prilejul să asculte, de la distanță, piese cântate la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai necăjească, are destule pe cap. În casa lor nu miroase a vanilie și cozonac proaspăt. Nu e frig, dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la Radu Tudoran, pe Șipotul Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu, într-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un șezlong pe pajiște și tricota. Alături, taică-său privea alene, cu o săpăligă, buruienile dintr-o grădiniță alpină. Cînd Thaw se apropie, doamna Thaw îi strigă cu reproș: — începusem să ne facem griji din cauza ta! Avusese de gînd să nu spună nimic despre ascensiune - pentru că o făcuse în sandale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de structura cuibului de viespi sau de albine decât prin ciudățenia, neîntîlnită-n natură, că Bătrânul și sfinții săi sânt masculi, pe când lumea insectelor sociale e pur feminină)... Abia după ani sau decenii mi se-ntîmpla să găsesc, în vreo enciclopedie răsfoită alene sau în vreo emisiune științifică de la televizor, informațiile pe care, cine știe cum, Herman le știuse mult înainte ca ele să fie descoperite în laboratoarele științifice. Pentru că existăm, trebuie să știm totul, căci existența însăși e totul și ea nu ni se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și goală, cu degetele mâinii stângi între picioare. Tânărul nu se putu stăpâni să nu privească după ea ca să-i vadă părul de un cărămiziu palid coborând până la șalele asudate, sub pielea cărora jucau pernițe de grăsime ademenitoare. Cedric scoase alene de sub pernă un pistol cu țeava la fel de neagră ca și pielea lui și, înainte chiar de a se ridica el însuși în capul oaselor, îl îndreptă încet către pieptul străinului. Liniștit, acesta așeză pe pat, la picioarele lui Cedric, valijoara
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
convinși că vor cumpăra accesul în cărțile de istorie. Numai sensurile pe care le-a căpătat nemurirea o dată cu apariția noastră în univers nu le-am deslușit încă." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 23. ABURII CARE SE RIDICAU alene din cada Oksanei trasau contururi complicate în aerul supraîncălzit al băii. Femeia își privea corpul în căutarea primelor semne ale vârstei. Pielea îi era încă întinsă pe mușchii duri ca niște cabluri de oțel și nicăieri nu se putea vedea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pîne neagră și străină și din nou simțeam durerea, Urmăream * cu ochii-n lacrimi zborul paserilor mării, Întrebam pe rândunele * ce vin de-ntunecă [zarea]: Ați [văzut] pe-a voastră cale, paseri albe, și Moldova? " 2276 Și-mi venea, suind alene, și-mi suna pe vântul sării Zborul stolului de paseri, glasul valurilor mării. 2260 Să ating cu fruntea numa grinda porții din Suceavă. * {EminescuOpVIII 232} 2277 Și, pe când urmam pe mare a singurătății cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iar vodca era parcă mai altfel, mai uleioasă, mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă ridic alene, pun receptorul la ureche, aveam un telefon gălbejit, ca un ou amărât de trecerea timpului, și aud glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e rău, căci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe jos și a rămas În picioare În fața mea, goală, doar cu portjartierul, ciorapii și pantofii. M-am dat Înapoi, sprijinit pe pulpe, și, cu o excitare care se cerea dureros să fie eliberată, am privit-o cum se Întoarce alene În fața mea, oferindu-mi profilul părului pubian și al sfârcurilor ridicate, panta lungă a spatelui ei și cele două jumătăți care se potriveau perfect ale fundului, iar apoi, din nou, ridicătura abdomenului, fanionul negru care părea să Înțepe aerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
masă, ca niște jucării confiscate de un Învățător sever. Cu fața la peretele din fundul Încăperii și stând aliniați În poziție de drepți, erau vreo douăzeci de prizonieri cărora mi s-a ordonat să mă alătur. Un tânăr Sturmann SS se mișca alene dintr-un capăt În altul al șirului, țipând la unii prizonieri și lovindu-i pe alții cu bocancul În spate sau În fund. Când un bătrân s-a prăbușit pe pardoseala din piatră, Sturmann-ul l-a lovit cu bocancul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aflau cărți. Covorul era presărat cu firimituri de pâine, bunica le mătura mereu de pe masă cu palma. „De când nu mai văd bine, am devenit și eu mai îngăduitoare”, se scuza ea oarecum. M-am ridicat și am făcut câțiva pași alene prin cameră. Ceșcuțele de porțelan ale bunicii stăteau de ani de zile în același loc, ca și farfuria cu chipul Madonnei, cumpărată de tata la Roma. Ea se rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era lene să mai cerșească. Studenții și elevii plecaseră la țară sau la mare și toți ceilalți se ascundeau în locuri mai răcoroase. Curțile din spatele blocurilor stăteau goale și asfaltul era încins. După vizita la bunica, mi-am purtat pașii alene prin piața principală a orașului - într-o parte opera unde mama cânta la vioară, în cealaltă catedrala. Am luat-o de-a dreptul prin piață și am intrat în Parcul Central. Îmi rămânea destul timp până la întâlnirea cu Ariana. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trage aer mult în piept va urma un moment decisiv. Ridică paharul ca o tragediană. EFIMIȚA (patetic): Hai, mamițo, să te culci și dumneata. (ordonă sieși) Scurt mișcarea! (dă paharul pe gît și cade moartă). Leonida se trezește. Se întinde alene, ia gazeta, se uita superficial pe ea. O vede pe Efimița lată. Se uită la ea, îi ia pulsul. Se adresează publicului calm, didactic: LEONIDA: Stăm foarte rău domnule. Statul nu vrea să se gîndească. Nu este nici o încurajare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
antrenori, fiind martori involuntari, fapt cu atât mai penibil pentru ea. Toți cei prezenți, chiar și Marius, se așteptaseră la o explozie de indignare în fața criticilor lui, îndreptățite totuși. Dar fata nu replicase în nici un fel. Ascultase tăcută, lovindu-și alene cu cravașa cizmele de călărie. Doar bărbia ce pornise să tremure subțire îi trădase tulburarea interioară. La vremea respectivă întâmplarea făcuse senzație printre obișnuiții hipodromului și nu numai. Cine nu o cunoștea pe doamna Sofia Hagiaturian, mama Smarandei? Ultima descendentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continue, Smaranda se uită concentrată la chipul de azi al lui Marius, căzut într-o dureroasă reverie. Tresare ușor atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la prima treaptă a scării ce duce către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându-și coada înfoiată de sus în jos, pornește liniștit să-și curețe penele cu ciocul mic și subțire. Marius înregistrează absent apariția păsării, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
proptit în șold, cel care provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile îi prezintă onorul. Le răspunde cu o înclinare scurtă a capului, apoi dispare în interior. În holul mare, chiar lângă monumentalele scări ce urcă la etaj, un uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica aceasta!... Mamă, mă doare! Vântul smulgea din copaci frunzele îngălbenite înainte de vreme. Timpul trecea alene, ca un râu de șes pe sub sălcii pletoase. Arm lucra in grădina cu flori, care erau pasiunea sa din fragedă copilărie. Anii aceia nevinovați și atât de plini de gingășie și farmec îi rămăseseră adânc întipăriți în ființa ei afectivă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
inainte, asigurându-l că nu era nevoie să se mai ostenească în plus. Când reveni cu cele două căni roșii, purtând inscripția unei vechi și cunoscute mărci de ness și cumpărate de ea nu de mult, din care se înălțau alene aburi de cafea pregătită cu meșteșug, îl găsi pe Bart căzut parcă în transă, stând pe scaunul de la biroul său, în fața calculatorului. Îi lăsă cana dinainte pe tăblia mesei fără să-i adreseze nici un cuvânt și, căutând din ochi un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prin blana ei și parcă mă scufundam în păr înainte să ajung la o fâșie de piele trasă peste oase. Nu mieuna, nu se freca de mine. Într-o sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te înghețau. Se apropia înserarea. Soldații trebuiau să pice dintr-o clipă în alta. Deja frunzele copacilor tremurau. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]