1,026 matches
-
aproape geometric, nu se știe ce impulsuri magnetice o atrag când de o parte, când de alta, astfel că nu depășește o anumită limită, nu se aventurează dezordonat, ci se oprește exact Înainte de a Încălca o linie precisă, ca acei alergători de viteză ce nu ies din culoarul de alergare. În timp ce o privesc, mă Întreb prin ce se deosebește, de exemplu, mișcarea lui Ahile de aceea a muștei; și el se Înscrie Într-o traiectorie simetrică Între corturile aheilor și locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gunoi. - La naiba, murmură Burke, simțind cum pielea de la cot îi este jupuită. Nenorocitul dracului! - Nu am făcut nimic! încercă motociclistul să se apere. Ce ai cu mine? - Taci din gură! Burke îi puse cătușele și, pentru că tipul era un alergător destul de bun, folosi și o legătură de plastic pentru glezne. Elegantă și eficientă. Își examină apoi cotul însângerat. - La naiba, pierd sânge! Au, doare... Nenorocitule! - Dar eu nu am făcut nimic. Eram și eu la târg acolo. Eu doar... Scuipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca alergător, știa cum trebuie să procedeze. Probabil nu mima - agonia părea veritabilă, iar piciorul era tare ca piatra. - Iisuse! țipă de durere Weir. Cătușele! - Trebuie să i le dăm jos, spuse partenerul ei. - Nu, repetă Welles ferm. Culcă-l la podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Iar când ți-a căzut cordonul, ne-am întors în păduricea de pini și l-am lăsat în scorbura unui trunchi să-ți aducă noroc. Eu o iubesc, Angela. O iubesc pentru cum a fost și pentru cum suntem. Doi alergători bătrâni în drum spre o linie de sosire din țărână. Plouă ușor. Apă vaporizată care pare polen ud. Am deschis dulăpiorul, m-am dezbrăcat, m-am îmbrăcat. Am mers pe jos și am intrat în această cafenea modernă, plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lungit pe burtă? O fi contemplând vreo furnică, sunt sigur! Furnica, uf!, unul din cele mai ipocrite animale! Nu face decât să se vânture de colo-colo, făcându-ne să credem că muncește. E ca puturosul ăla, care merge în pas alergător, împungându-i cu coatele pe toți câți îi ies în cale, și nu mă-ndoiesc că n-are nimic de făcut. Ce să facă, dom’le, ce să facă, ce treabă are el! E un trântor, un trântor ca... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mă întreb câteodată, cu legitimă curiozitate, dacă în tinerețea lui bărbătească n-a ratat câțiva Ramseși de calibru meu, deși am doi frați, oameni aproape cumsecade. Unul din ei, caligraf la o mare societate pe acțiuni, celălalt, mai tânăr, abil alergător pe sârmă după gologani, amenințat să-și crape capul la fiecare demonstrație. Cu mama, lucrurile stau azi ceva mai puțin limpede. Cred, însă, că a presimțit că în pântecul ei coace nebunia unui strămoș șugubăț și alcoolic, căci altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Legiunea Condor a noastră ajuta Spania cu cele mai noi arme să se elibereze de pericolul roșu. În pauză, în curtea școlii, jucam „Alcázar“. Și cu puține luni înainte ne entuziasmau Jocurile Olimipice cu ploaia lor de medalii. Mai târziu, alergătorul nostru minune se numea Rudolf Harbig. Iar la jurnalul săptămânal, Reich-ul german strălucea în lumina concentrată a proiectoarelor. Încă din ultimii ani ai orașului liber - eu împlinisem zece - băiatul care purta numele meu a devenit, absolut de bună voie, membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice caz, nu-i lipsește poanta. Cu noaptea în cap, mă văd bâjbâind printr-o bucată de pădure ninsă, dar încă întunecoasă, cu căni de tablă atârnându-mi și pe dreapta, și pe stânga. La dus am mers în pas alergător, acum nu mai înaintez decât agale. Ascuns în pădure, dar semnalat de ferestre luminate, se află un conac care seamănă cu un castel și în care - așa se bănuiește - sunt încartiruite gradele mai înalte. O dată mi se pare că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
minute care mai rămân le folosesc ca să scot noroiul uscat rămas de ieri din țoalele de instrucție și să le perii, așa că, în repetate rânduri, sar în ochi la apelul de dimineață și trebuie să fac exerciții de pedeapsă: pas alergător cu echipamentul de campanie și masca de gaze pe figură pe un câmp în pantă, în sus și în jos, pe pământul moale care rămâne lipit de tălpi; o tortură care-l aprovizionează pe recrutul mascat cu o ură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dă valorosu lui ajutor. Zarlenga s-a inervat cu furie și a zis că care ie glumețu dă pusese fumeganta. Io zic sus și tare că mai bine să nu te pui cu furioșii: așa că mi-am luat tălpășița pas alergător la cotezzo, da iera să dau bot În bot cu rusticanu, că venea cu ochii holbați cât cepele, ca spiritistu. Io cre că săritu o Îmbulinase ș-acu fugea pă contrasens, fincă se băgase În gura lupului, mai pe-nțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alea. S-a râs singur, ca marele bun ce ie; a Împărțit, ca să ție deciuplina, câte-un genunchioi pretinar (uite colțu care mi l-a săltat, care i l-am cumpărat după, amintire dă suvenir), apoi strângeți rândurile și pas alergător: la mare! Ce ți-e și cu adeziunea asta! Coloana chipeșă se Înfiltra ba În lagunele inundabile, ba În munții dă gunoane, care-și fac intrarea În capitală, fără să peardă decât a treia parte, grosso modo, dân adunătura dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și la spital. Eram celebru. Bolnavii au Înțeles și m-au lăsat În pace. Le citeam În ochi Înțelegerea, sufereau În tăcere ca să nu mă mai deranjeze, unii chiar mureau așa. Și, deși În postfață Mircea Ciobanu a scris că „alergătorii” dintre paginile volumului nu pornesc Într-o competiție, eu am fost convins că pornisem exact Într-o competiție, cea mai importantă dintre toate. De altfel, peste doi ani aveam să-i spun, În piață, unei mătuși Înmărmurite cu plasa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Lean e de o stupizenie toridă, plin de grimase, nisip și arabi capricioși, falsificați la masa de montaj. Și 1962-ul lui Lawrence nu-i o scuză, iată ce se Înregistra În acest an: Copilăria lui Ivan (Tarkovski), Singurătatea alergătorului de cursă lungă (Tony Richardson), Ce s-a Întîmplat cu Baby Jane (Robert Aldrich), Procesul lui Welles, aproape imediat o altă capodoperă, Îngerul exterminator (Buñuel), iar la 6 iulie murea Faulkner (o lună mai tîrziu și Marilyn). În scurtul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ora două și un sfert, iar biroul ei era la etajul șapte. Ar fi putut lua liftul, dar lifturile erau lente și, Înainte, rămăsese blocată, așteptîndu-le, așa că recurse la scări. Mergea repede, fără să se oprească, la fel ca un alergător de cursă lungă: Își Încrucișase brațele sub piept, ținea tocurile mai sus, pentru că treptele erau tari, din marmură, iar tocurile făceau zgomot. CÎnd trecu pe lîngă un bărbat, acesta rîse. „Da’ ce-i atîta grabă? Știi ceva ce noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scaunelor lui Ben sau spunem că e Încă În așteptare și că niște prune i-ar putea face bine. Altfel lăsăm bilete. Uneori de-abia ne privim În ochi. Kate și Richard, ca o echipă de ștafetă În care fiecare alergător Îl suspectează pe celălalt că ar fi veriga slabă, dar ce contează e să continue să alerge pe pistă pentru ca batonul să poată fi pasat de la unul la altul, iar Întrecerea să continue la nesfârșit. „O, dragostea e mândră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
însângerate, iar una dintre mânecile uniformei murdare este smulsă, lăsând vederii un braț slab, la fel de negru ca și al unui lucrător într-o mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți brancardieri și medici care se apropie în pas alergător de arătările fantomatice care odată se chemaseră oameni. Câte un strigăt slab și epuizat răzbate peste forfota generală: "Apă ... vă rog, apă!". Grăbiți, șoferii dau și ei o mână de ajutor personalului medical care se agită ager și precis. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă scundă. Manfred scoate din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scene cotidiene, banale, umile, lipsite de anvergură epică. Cu excepția povestirii titulare, autobiografică, creionând cu umor și duioșie prima promoție de seminariști după instaurarea regimului comunist, celelalte texte prezintă întâmplări despre mici sau mari păcate omenești, dureri, neînțelegeri (Încurcătura, Pe câmp, Alergătorul), despre singurătate (Plouă), despre doi rivali îndrăgostiți cândva de aceeași femeie (O întâlnire) etc. Mai degrabă poetice decât epice, povestirile ascund nuanța moralizatoare sub vălul renunțării și al plictiselii. După nouă ani de la debut, V. surprinde cu un roman despre
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
New York, 1950. Amzulescu, Al.I., Cântecul nostru bătrânesc, Editura Minerva, București, 1986. Andea, Avram „Libertate și proprietate În concepția lui Simion Bărnuțiu”, În Studia Universitatis Babeș-Bolyai. Historia, 1973, fasc. 1. Anderson, Benedict, Imagined Communities, Verso, Londra, 1983. Andreescu, Gabriel, Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă, Editura Polirom, Iași, 1998. Andreescu, Gabriel; Molnár, Gusztáv (coord.), Problema transilvană, Editura Polirom, Iași, 1999. *** Anglo-Romanian Relations after 1821, Editura Academiei, Iași, 1983. Antohi, Sorin, Civitas imaginalis. Istorie și utopie În cultura română, Rditura Litera, București, 1994
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iulia Motoc, „Prefața ediției În limba română”, În Samuel P. Huntington, op.cit., pp. 15-23. Este vorba de invitația adresată de Gabriel Andreescu, pe care o evocam la Începutul acestor rânduri. Pentru relațiile dintre Andreescu și Molnár, vezi Gabriel Andreescu, Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă, Editura Polirom, Iași, 1998, pp. 99-100. Devoluție = transferul unei părți a competențelor de drept public ale unui stat către parlamente alese la nivel regional. Virgil Nemoianu, Diagnostic românesc: prezent, trecut, viitor, În Iordan Chimet (coord.), Momentul adevărului
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
afecta corectitudinea. - se va urmări lucrul corect al brațelor, îndoite din cot, și coordonate cu execuția picioarelor (braț - picior opus); 3.Alergarea cu genunchii sus (a.G.s.)- aspecte generale Este exercițiul cel mai complex și mai eficient pentru corectarea pasului alergător (în special al pasului lansat de viteză), fiind un mijloc care are la bază succesiunea de contacte cu solul când pe un picior când pe celălalt, alternate cu o fază scurtă de zbor. Acest tip de alergare educă capacitatea de
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
singură fază a alergării de viteză și nu două, iar finișul nu este totuna cu sosirea. Explicații mai pe larg în descrierea fazelor. 1. Startul În literatura de specialitate, este definit ca fiind „pozițiile fixe pe care le ia un alergător și mișcările pe care le efectuează pentru a atinge viteza de regim în timpul cât mai scurt” (Alexandrescu, 1999). În practica atletismului, startul se poate lua fie de sus (din picioare - ), fie de jos (din blocstart, Startul de sus (din picioare
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
sprijin se duce ușor spre înainte îndoit din articulația cotului, celălalt braț ducându- se ușor spre înapoi. În această poziție se așteaptă comanda finală. Este o poziție încărcată izometric (tensiune musculară crescută). Startul de jos se caracterizează prin faptul că alergătorul folosește un dispozitiv fix (blocstart) ca punct de sprijin pentru declanșarea impulsiei la nivelul membrelor inferioare. Poziția trunchiului este una ghemuită, relaxată, cu sprijin pe sol pe un genunchi și pe palme (de regulă, pe degete aflate în extensie), așteptându
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
să aștepte înapoia blocstarturilor (pentru a fi verificați de arbitrii judecători dar și pentru a fi prezentați publicului). Astfel, la startul de jos întâlnim, în competițiile oficiale, 4 comenzi: „la start” / „pe locuri” / „gata” / semnalul sonor La comanda „pe locuri”, alergătorul se așează în blocstart într-o poziție favorabilă lui, cu talpa piciorului puternic în blocul dinainte, cu mâinile pe sol, înapoia liniei de start (nu are voie să atingă această linie), cu brațele ușor depărtate la lățimea umerilor, cu umerii
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]