629 matches
-
treime dintre vasele otomane au fost scufundate. Unele ele, grav avariate, dar încă capabile să plutească și posibil să fie reparate, au fost sabordate sau incendiate de propriile echipaje, pentru a fi luate pradă de război de către aliați. Pierderile otomane, algeriene și egiptene au fost uriașe, numeroși membri ai echipajelor au pierit fiind prinși în capcana vaselor incendiate sau care au explodat. Pierderile pe care le-a raportat Letellier lui Codrington au fost de aproximativ 3.000 de morți, 1.109
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Ciuma (în ) este un roman scris de Albert Camus și publicat în 1947, care prezintă cazul unei epidemii de ciumă din orașul algerian Oran. El ridică o serie de întrebări legate de natura destinului și a condiției umane. Personajele din carte, de la medici și până la turiști și fugari, sunt folosite pentru a arăta efectele pe care le are ciuma asupra populației. Romanul este
Ciuma (roman) () [Corola-website/Science/325581_a_326910]
-
(în ; n. 22 februarie 1985) este un jucător francez născut din părinți algerieni, care în prezent joacă la clubul Red Star F.C. și la echipa națională de fotbal a Algeriei. El deobicei joacă ca aripă stângă dar poate evolua și pe partea dreaptă. Cea mai mare parte a carierei sale a jucat în
Hameur Bouazza () [Corola-website/Science/322189_a_323518]
-
Arles-Avignon la Milwall F.C. până la sfârșitul sezonului. El și-a făcut debutul pe 19 februarie. A înscris din lovitură liberă la 10 minute după ce a fost introdus în eșecul 2-3 cu Middlesbrough. Născut în Franța el a primit aprobarea federației algeriene să joace pentru Algeria. El a declarat:""Am crescut la Paris, însă eu întotdeauna m-am considerat algerian. Toate rudele mele sunt de acolo."" Debutul l-a făcut la 7 februarie 2007 într-un meci cu Libia și primul gol
Hameur Bouazza () [Corola-website/Science/322189_a_323518]
-
lovitură liberă la 10 minute după ce a fost introdus în eșecul 2-3 cu Middlesbrough. Născut în Franța el a primit aprobarea federației algeriene să joace pentru Algeria. El a declarat:""Am crescut la Paris, însă eu întotdeauna m-am considerat algerian. Toate rudele mele sunt de acolo."" Debutul l-a făcut la 7 februarie 2007 într-un meci cu Libia și primul gol l-a înscris în noiembrie în victoria 3-2 cu Mali. După o serie de meciuri, echipa națională a
Hameur Bouazza () [Corola-website/Science/322189_a_323518]
-
Zaiad Mucasi și Al Bashir au fost împușcați în Cipru, ultimul, într-un hotel pe data de 11 Aprilie. Abdel Hamid Shibi și Abdel Hadi Nakaa au fost incendiați în propria mașină în timp ce aceștia se aflau în Roma. Mohammad Boudia, algerian, comandantul operațiunilor lui Black September a fost detonat pe data de 28 Iunie 1973 la Paris cu o bombă amplasată sub mașină. Mossad a continuat să-l caute pe Ali Hassan Salameh, numit „Prințul Rosu” care era șeful operațiunii Force
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
său fiind dat de populația Thai. Populația colonială franceză în 1940 (prezența cea mai mare) era de numai de 34 000 de persoane (față, de exemplu Algeria, unde erau în jur de un milion de europeni față de 9 milioane de algerieni în 1954). Vietnamul de Sud, anticomunist, cu capitala la Saigon, și-a câștigat independența în 1949 și era condus de fostul împărat Bao Dai. După acordul de la Geneva din 1954 Viet Minh a primit conducerea Vietnamului de Nord, pe când guvernul
Indochina Franceză () [Corola-website/Science/327763_a_329092]
-
mobilizat și au asediat orașul pe 9 februarie. Insurecția a fost declanșată într-un moment în care forțele naționale turce urmau să se implice și în luptele pentru apărarea Marașului. Garnizoana franceză formată din 473 de militari (soldați senegalezi și algerieni ai trupelor coloniale și armeni din Legiunea franco-armeană) a opus o rezistență puternică atacurilor naționaliștilor turci și kurzi timp de 61 de zile. pe 7 aprilie, comandantul francez Hauger, luând în considerație faptul că rezervele de alimente și muniție ale
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
a construit-o la Damasc. În ultimii ei ani s-a împrietenit cu Richard Francis Burton și cu soția acestuia, Isabel Burton, în timpul când Burton era consul britanic la Damasc, precum și cu Abd al-Kader al-Jazairi, un proeminent lider al revoluției algeriene, care trăia în exil la Damasc. A murit de febră și dizenterie la Damasc la 11 august 1881 și a fost înmormântată la cimitirul protestant de acolo, unde mormântul ei poate fi văzut și astăzi.
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
din statele partenere. După 1990, oportunitățile de afaceri au creat centre de interes care au adus noi cetățeni de confesiune musulmană. Astfel s-a constituit o comunitate eterogenă, atât din punct de vedere al cetățeniei - sirieni, irakieni, palestinieni, libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani, cât și din punct de vedere al confesiunii - suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi. Subcomunități s-au constituit pe aceste criterii. Odată cu înăsprirea condițiilor oferite de mediul de afaceri, numărul musulmanilor a suferit o regresie accentuată însă
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
o altă față a monedei și anume pericolul infiltrării organizațiilor teroriste. Recent, în luna Ianuarie 2013 a avut loc un caz regretabil de luare de prizonieri în Algeria. Au murit 38 de ostatici și 29 de islamiști. Forțele de securitate algeriene au informat Reuters ( și această problemă a fost luată în discuție în parlamentul Canadian) că două dintre cadavrelele islamiștilor uciși au fost identificate ca fiind cetățeni ai Canadei. Chiar coordonatorul atacului, numit „Chedad” era canadian și totodată un personaj de
Islamul în Canada () [Corola-website/Science/329089_a_330418]
-
de la o formă la alta bazate pe modificarea unor condiții politice sau geostrategice regionale. Sursele islamului radical în Franța sunt două: una internă - "efectul islamist"- tineri musulmani neadaptați care provin din "banlieu", respectiv una externă, constituită în principal din rețele algeriene extremiste, precum "Grupul Islamic Armat (GIA)", condus de facțiunea armată a "Frontului Islamic al Salvării (FIS)". Primele semne ale terorismului islamic au apărut la începutul anilor 90, după victoria FIS în alegerile parlamentare din Algeria și răsturnarea guvernului. "Efectul islamist
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
a doua sau de-a treia generații de imigranți este văzută ca o amenințare la adresa societății seculare.. În cazul Franței sursa radicalismului islamic o constituie tinerii nemulțumiți de origine Nord-africană sau convertiții din "banlieu", deși rețelele sunt de cele mai multe ori algeriene (conexiunea GIA- Al-Qaida) sau, în sens mai larg, Nord-africane , de aici derivând unicitatea fenomenului. De asemenea, atât în Germania, cât și în Franța se observă o accentuare a terorismului de sorginte fundamentalist- islamică în zonele suburbiilor, fapt datorat, în parte
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
( limba arabă: لطيفة بن منصور, n. 1950 la Tlemcen) este scriitoare de origine algeriană, psihanalist și lingvist. Se preocupă constant de probleme precum rolul femeilor în societatea algeriană , extremismul islamic, traumele și memoriile victimelor. Este fiica unui renumit profesor algerian de matematică, Mohammad Benaouda Benmansour. Face parte dintre cei circa 400.000 de intelectuali
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
( limba arabă: لطيفة بن منصور, n. 1950 la Tlemcen) este scriitoare de origine algeriană, psihanalist și lingvist. Se preocupă constant de probleme precum rolul femeilor în societatea algeriană , extremismul islamic, traumele și memoriile victimelor. Este fiica unui renumit profesor algerian de matematică, Mohammad Benaouda Benmansour. Face parte dintre cei circa 400.000 de intelectuali algerieni care au decis să-și părăsească țara natală pentru a evita posibilele acțiuni
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
( limba arabă: لطيفة بن منصور, n. 1950 la Tlemcen) este scriitoare de origine algeriană, psihanalist și lingvist. Se preocupă constant de probleme precum rolul femeilor în societatea algeriană , extremismul islamic, traumele și memoriile victimelor. Este fiica unui renumit profesor algerian de matematică, Mohammad Benaouda Benmansour. Face parte dintre cei circa 400.000 de intelectuali algerieni care au decis să-și părăsească țara natală pentru a evita posibilele acțiuni violente realizate de fanaticii religioși împotriva intelectualilor. În ultimii 30 de ani
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
psihanalist și lingvist. Se preocupă constant de probleme precum rolul femeilor în societatea algeriană , extremismul islamic, traumele și memoriile victimelor. Este fiica unui renumit profesor algerian de matematică, Mohammad Benaouda Benmansour. Face parte dintre cei circa 400.000 de intelectuali algerieni care au decis să-și părăsească țara natală pentru a evita posibilele acțiuni violente realizate de fanaticii religioși împotriva intelectualilor. În ultimii 30 de ani a locuit în Franța, însă continuă să păstreze legătura cu oamenii de știință din Algeria
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
obținând diplomă în psihologie clinică. În aceeași perioadă a predat la Universitatea Denis Diderot (Paris VII) și la Institutul Charles V din Paris. A scris ficțiune și non-ficțiune. A publicat romane, nuvele, opere de teatru, esee sau articole despre societatea algeriană, a criticat grupările aflate la putere în Algeria, totalitarismul, violențele realizate de Frăția Musulmană, a analizat discursurile islamiste și a pledat pentru protejarea drepturilor femeilor și ale imigranților. În lucrările „Cântecul crinilor și al busuiocului” (1990), „Rugăciunea Fricii” (1997) și
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
femeilor și ale imigranților. În lucrările „Cântecul crinilor și al busuiocului” (1990), „Rugăciunea Fricii” (1997) și „Anul Eclipsei” (2001) a încercat să contrasteze cultura tradițională și cea modernă algeriană cu viziunea islamistă, cu abordările fundamentaliștilor, evidențiind mai ales chinurile femeilor algeriene. Operele sale pot fi incluse în "literatura mărturiilor" aparținând secolelor XIX-XX. În romanul „Cântecul crinilor și al busuiocului” este vorba despre o fată pe nume Meriem/Maria, care este rănită într-un accident misterios. În timp ce se afla în spital, Meriem
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
direct afectt de acest război) și tulburările civile care au avut loc în Algeria în ultimele decenii. Fiind un fin psiholog, Ben Mansour consideră că este datoria sa morală să prezinte (prin intermediul romanului) atrocitățile la care au fost supuse femeile algeriene în perioada analizată. Lucrări traduse în limbile: germană, italiană și greacă. • Trente-trois Tours à son turban - piesă de teatru (martie 2003 ), regizor Boubacar Ibrahim Dambagi; • L'Année de l'éclipse (Anul Eclipsei) - roman (2001) ; • La Prière de la peur (Rugăciunea Fricii
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
(în ; ) este un atlet algerian specializat pe cursă de semifond. A fost laureat cu medalia de aur în proba de 1.500 m la Jocurile Olimpice de vară din 2012 și cu două medalii de argint în probele de 800 m și de 1.500 m
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]
-
aur în proba de 1.500 m la Jocurile Olimpice de vară din 2012 și cu două medalii de argint în probele de 800 m și de 1.500 m la Jocurile Olimpice de vară din 2016. Este cel mai medaliat sportiv algerian. S-a născut în Souk Ahras, în nord-estul Algeriei. S-a apucat de alergare din copilărie în clubul Protecției civile. Primele rezultate naționale le-a obținut în categoria de cadeți, apoi de juniori. Și-a făcut debutul internațional la Campionatul
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]
-
apoi medalia de aur în proba de 1.500 m, devansând favoriții keniani. La Jocurile Olimpice din 2012 a concurat în probele de 800 m și de 1.500 m. După ce s-a calificat în finala la 1.500 m, federația algeriană a uitat sa-l retrăgea de proba de 800 m, chiar dacă el vrea să se concentreze pe proba de 1.500 m. El s-a aliniat la start în calificările, dar a abandonat cursa după doar 150 m. IAAF l-
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]
-
pe proba de 1.500 m. El s-a aliniat la start în calificările, dar a abandonat cursa după doar 150 m. IAAF l-a descalificat din motivul că nu a depus toate eforturile necesare pentru a câștiga. Totuși, federația algeriană a prezentat un certificat medical în care se precizează că el suferă de probleme la genunchi și excluderea a fost anulată. În ziua următoare Makhloufi a câștigat ușor proba de 1.500 m. La Jocurile Olimpice din 2016 a obținut argintul
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]
-
proba de 1.500 m. La Jocurile Olimpice din 2016 a obținut argintul la 800 m și la 1.500 m, fiind bătut de kenianul David Rudisha și respectiv de americanul Matthew Centrowitz Jr. Astfel a devenit cel mai medaliat sportiv algerian. Cele două medalii pe care le-a câștigat au fost singurele cucerite de delegația algeriană la aceasta ediție olimpică. Chiar după cursa de 1.500 m a criticat dur Comitetul Olimpic Algerian, spunând că acesta „a trădat încrederea a poporului
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]