621 matches
-
și continentale ale Franței. Pentru că, în cazul în care această putere ar fi refuzat oferta Rusiei de a media pacea ei cu Franța, în condițiile impuse de cea din urmă, tarul se angaja să facă "căușe comune" cu noua să aliata și să rupă raporturile diplomatice cu Marea Britanie 37. Și nu numai atât, deoarece următorul articol angaja Rusia în susținerea noului "sistem continental", impus de Napoleon împotriva Angliei, prin "Decretul de la Berlin", din 21 noiembrie 1806. Iar între cele care urmau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
nu dorea o Rusie stăpâna pe intreg Orientul European, de unde ar fi putut pune sub un grav semn de întrebare realizarea propriei sale politici orientale și chiar continentale. De aceea, a inserat o precizare care o împiedică pe noua să aliata să devină prea puternică în Orientul European, exceptând Constantinopolul și Rumelia din categoria provinciilor europene ale Imperiului Otoman ce urmau a-i fi "sustrase" de către Rusia, cu sprijinul Franței 39. Zvonurile privind grabă Rusiei de a profita de conjunctură creată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
știe, de tratatul de pace ruso-turc, de la București, din 28 mai 1812. Deci, si Convenția de la Erfurt lasă loc ipotezei potrivit căreia, în realitate, principala preocupare a lui Napoleon o constituia anihilarea puterii economice și militare a Angliei și "pedepsirea" aliatei sale, Suedia, pentru "nesupunere", idee reliefata de articolul 13, în conformitate cu care părțile contractante, "voulant reconnaître la loyauté et la persévérance avec laquelle le roi de Danemark a soutenu la căușe commune, s'engage à lui procurer un dédommagement pour șes
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
În acea zonă se aflau, însă, turcii care, datorită "dezorganizării" lor, nu puteau fi luați în considerare că aliați ai polonezilor și cu atât mai puțin ca adversari redutabili ai Rusiei. Poartă Otomană putea, totuși, să-și respecte calitatea de aliata a Poloniei, așa cum fusese întotdeauna în trecut, doar dacă reușea să restabilească ordinea și liniștea în Imperiu. El vedea, însă, această perspectivă ca fiind foarte puțin probabilă, deoarece Imperiul Otoman ajunsese, deja, într-o avansată stare de "agonie". De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
229. Temerea cercurilor conducătoare ruse, cauzată de posibilitatea reunificării Poloniei s-a diminuat, însă, considerabil, odată cu încheierea păcii franco-austriece de la Viena (Schönbrunn), din 14 octombrie 1809, în baza căreia Austria ceda o parte a Galiției Rusiei, în calitatea sa de aliata a Franței, deși nu a participat, efectiv, la războiul franco-austriac. Astfel că, aprecia Alexandru I, "l'Autriche reste comme jusqu'ici, notre Voisin en Galicie, leș provinces Polonaises, en lieu de la réunion qu'elles se prometaient seront à jamais partages
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a pus, însă, în mod clar în evidență incompatibilitatea Suediei cu calitatea de membră a Neutralității Armate. Planul suedez de a determina Danemarca, chiar și prin forță armelor, să cedeze Norvegia, care a fost dezavuat, cu promptitudine de către Rusia, vechea aliata a Danemarcei, a constituit, de altfel, și ultimul episod din istoria atât de efemera a Neutralității Armate 253. Încordate, până la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea, relațiile suedo-ruse au intrat într-o perioadă de acalmie consacrată, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe care le-ar fi antrenat asupra pozițiilor sale în zona baltica, în cazul în care acolo ar fi izbucnit un nou conflict militar. În primul rând, pentru că Rusia nu ar mai fi putut să fie considerată că o virtuală aliata a sa, în iminentul război cu Franța, care a și izbucnit, după cum se știe, la 22 mai 1803, fiind în imposibilitatea de a da curs eventualelor demersuri ale sale, în acest scop. În schimb, Suedia ar fi putut trece, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
întreține comunicațiile comerciale cu Europa de Răsărit, prin Marea Baltica, o obligă să aibă bune raporturi atât cu Danemarca, cât și cu Suedia. Ce-i drept, poziția acesteia din urmă față de Marea Britanie era cu mult mai bună decât cea a Danemarcei, aliata Franței, si, deci, "a part of the continental system"274, dar nu suficient de sigură, de vreme ce sub presiunea Franței, rupsese relațiile diplomatice cu Marea Britanie, în vara anului 1810. Incertitudinea era alimentată și de alegerea mareșalului francez Jean Baptiste Julles Bernadotte
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1791. În acest timp, Rusia continuă războiul împotriva Imperiului Otoman 2. Un război pe care l-a putut susține, concomitent cu cel împotriva Suediei, și datorită eșecului tentativelor Prusiei, Suediei și Poloniei de a încheia o alianță împotriva Rusiei, chiar dacă aliata celei din urmă, Danemarca, a cedat presiunilor diplomatice ale Prusiei și a ieșit din război, declarându-și, la 9 iulie 1789, neutralitatea față de conflictul suedo 1 Cf., Ingvar Andersson, A History of Sweden. Translated from Swedish by Carolyn Honay, Natur
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
autres parties du monde depuis 1761 jusqu'à présent... par M.de Martens. Seconde édit. Revue et augmentée par Bon Charles de Martens, Tome V, 1791-1795, À Gottingue, 1826, p. 265 (în continuare, Martens, op. cît.) renunța să apere interesele aliatei sale Poartă Otomană, de la care nu a ezitat, totuși, să pretindă subsidii, tocmai în numele acelei alianțe pe care o ignoră, însă, în raporturile sale cu Rusia. Mai mult chiar, aceeași dorința a lui Gustav al III-lea de a crea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care nu a fost, însă, în măsură să răspundă, după cum nu a putut să-i ofere detalii, în legătură cu evenimentul, nici diplomatul rus, desi invazia rusă produsese o puternică consternare la Istanbul 133. În noile împrejurări politice internaționale, valoarea Suediei că aliata a Porții Otomane și a ambelor că partenere ale Franței împotriva Rusiei a fost pusă în evidență cu și mai multă vigoare de diplomația franceză 134. Pe de altă parte, însăși Poartă Otomană și-a manifestat, în aceeași măsură, interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Tratatul de pace și prietenie dintre Franța și Rusia, semnat la Tilsit, la 7 iulie 1807, care lasă deschisă această posibilitate 139, a consacrat și aderarea Rusiei la blocada continentală și, deci, ieșirea ei din coaliția antifranceză. Cum Suedia era aliata Mării Britanii, cei doi semnatari ai tratatului de la Tilsit au somat-o să părăsească și ea coaliția antifranceză și să se alăture blocadei continentale 140. Suedia a refuzat, însă, să dea curs acelei somații, motiv pentru care Danemarca i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
une intervention seule qu'on propose" (s. Ven.C.)165. După cum se știe, pacea dintre Rusia și Turcia s-a încheiat, în cele din urmă, la București, dar fără medierea Suediei, declinata de Poartă Otomană care consideră că Suedia, în calitate de aliata a Rusiei, i-ar fi favorizat interesele 166, ca și de Rusia, ci doar sub presiunea evenimentelor configurate de iminentă declanșare a operațiunilor militare franceze împotriva Rusiei. În schimb, Bernadotte a reușit să adjudece pentru Suedia Norvegia, care i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Zwiazek Polakow w Rumunii, Suceava, 2002, p. 35-46. 9 Europe and the Port, Vol. IV, doc. nr. 6. 10 Loc. cît. În ceea ce privește rolul rezervat Suediei în politica europeană a Porții Otomane, acesta îl incumba nu numai pe cel de virtuală aliata, în scopul susținerii eforturilor sale de a stopa expansiunea Rusiei în Europa, ci și pe cel de "consilier" avizat în realizarea programului de reformare, "calitate" care i-a fost atribuită lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson și care și-a însușit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pur defensivă și părea absolut realizabila, de vreme ce, pe de o parte, cea dintâi încheiase pacea cu Franța, la Basel, la 5 aprilie 1795, iar pe de alta, participarea ei la cea de a treia împărțire a Poloniei o transformase în aliata Rusiei și a Austriei, devenind, totodată, si vecină nemijlocita a acestora, situație în care se află și Imperiul Otoman. Astfel că, atât acesta, cât 77 Cf., raportul lui von Knobelsdorff către rege, din 25 aprilie 1796, în Europe and the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Poartă Otomană suporta, cu stoicism, și presiunile diplomației franceze vizând determinarea ei să atace Rusia. În acele împrejurări, rezistența otomanilor era justificată nu numai de faptul că un război cu Rusia ar fi însemnat, după convingerea lor, și unul cu aliata acesteia, Austria, ci și de o importanță mutație politică produsă în Rusia care părea să dea justificate speranțe de amânare, cel putin, a deznodământului multiplelor și deosebit de complexelor contradicții de interese dintre cele două Imperii. Este vorba de decesul Ecaterinei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fi explicată, în afară altor motivații, și prin interesul celei dintâi că Rusia să nu fi avut o posibilitate în plus de a produce un dezechilibru în cadrul alianței care ar fi defavorizat-o, date fiind suspiciunile sale că cele două aliate ar fi putut să-și coordoneze din nou politică lor orientala. De aceea, era nevoie stringenta de o contrapondere ce putea fi reprezentată, înainte de toate, de Prusia, adversara ireconciliabila a Austriei în spațiul german, si a Rusiei, deși în alți
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
clasă Partidele de clasă sunt poate cele mai cunoscute partide care s-au dezvoltat de la sine, cel puțin în Europa de Vest și în diverse avanposturi europene (Australia, Noua Zeelandă) unde sistemul politic se caracterizează prin prezența unor mari partide muncitorești sau socialiste aliate cu mișcarea sindicală și uneori chiar susținute de aceasta. Partidele bazate pe clasă sunt mai puțin vizibile în celelalte părți ale lumii, deși în Statele Unite și în unele părți din America Latină, clasa (împreună cu alte componente) a jucat un rol în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
un salt pînă la măsura extremă: pentru a dezarma toate antinomiile ființei și devenirii, el propune să ne facem pur și simplu aliații intimi ai contradicției, deschizîn-du-i concepțiile noastre pînă la fundamentele lor. Ei bine, credem că ar fi o aliată mult prea periculoasă. Ar însemna să ne încredințăm siguranța între mîinile prea puțin sigure, prea în-clinate să confunde gestul hazardat, sau chiar arbitrar, cu gestul experimentat, și prin asta, eficace. Într-un cuvînt, soluția domnului Lupasco ne pare inadmisibilă în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
hotărârea de a concentra conducerea războiului într-o “singură mână”, care nu putea fi, evident, decat a sa. Pentru a masca aparențele, Fuhrerul l-a asigurat pe Ion Antonescu că va avea grijă ca “independența și prestigiul personalităților conducatoare ale aliatilor noștri, față de poporul și armata lor, să fie respectate în cel mai înalt grad” și l-a rugat să-i îngăduie să-i transmită “din când în când”, dorințele 1 Alessandru Duțu, Între Wehrmacht și Armata Roșie. Relații de comandament
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
vieți omenești, pe care îl cifrează la 270.000. În opinia acestuia, exterminarea evreilor din unele teritorii și localități din România, în procesul general al Holocaustului din Europa, prezintă unele particularități. În majoritatea țărilor cotropite de naziști, precum și în cele aliate, autoritățile locale nou instalate au colaborat la identificarea evreilor și la încarcarea lor în trenuri destinate lagărelor germane de exterminare, din Polonia. Gazarea și arderea cadavrelor în aceste lagăre au fost executate, însă, numai de către naziștii germani. Din România, sub
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
vieți omenești, pe care îl cifrează la 270.000. În opinia acestuia, exterminarea evreilor din unele teritorii și localități din România, în procesul general al Holocaustului din Europa, prezintă unele particularități. În majoritatea țărilor cotropite de naziști, precum și în cele aliate, autoritățile locale nou instalate au colaborat la identificarea evreilor și la încarcarea lor în trenuri destinate lagărelor germane de exterminare, din Polonia. Gazarea și arderea cadavrelor în aceste lagăre au fost executate, însă, numai de către naziștii germani. Din România, sub
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
punctuale, dar nu a fost capabilă să mobilizeze masele, dimpotrivă, a provocat, mai ales în marile orașe, o mobilizare civică exemplară în sprijinul guvernării. Pe de altă parte, spre deosebire de mineriadele din 1990 și 1991, instituțiile statului nu au mai fost aliatele minerilor, ci bariera care le-a oprit înaintarea spre București. E drept că, într-un prim episod, forțele de poliție, lipsite de experiența confruntărilor masive în teren, și trădate de câțiva dintre comandanții lor, au fost depășite de forța și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Armatei Roșii și a unor forțe de rezistență "patriotice" conduse de comuniști. Într-adevăr, Armata Roșie ocupa România, Bulgaria, Ungaria, partea estică a Austriei și teritoriile germane dintre Elba și linia Oder-Neisse. Ea era însă prezentă, ca țară cobeligerantă și aliată, în Polonia și Cehoslovacia. Numai în Albania și Iugoslavia nu se făcea simțită prezența trupelor sovietice, întrucât eliberarea acestor două țări s-a făcut de către propriile forțe militare de rezistență, formate în majoritate din comuniști. Dacă avem în vedere cuvintele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și pentru cele ce urmează, a se vedea Gh. Bichicean, Introducere în istoria modernă universală, pp. 29-53. 208 Un conflict independent, Războiul de 80 de ani dintre Spania și Provinciile Unite a contribuit la direcționarea armatei spaniole către țările germane, aliate ale Imperiului. De fapt, după distrugerea Invincibilei Armada, Spania nu mai deținea supremația asupra mărilor. Deplasarea trupelor pe cale maritimă (Oceanul Atlantic, Canalul Mânecii, Marea de Nord) fiind prea riscantă, mijlocul cel mai sigur pentru deplasarea trupelor spaniole din Peninsula Iberică spre locul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]