1,411 matches
-
Musei «Nicolae Bălcescu»”, „Almanahul Societății România Jună” (Viena), „Revista germaniștilor români” ș.a. Este unul din coordonatorii și autorii operei bibliografice Publicațiile periodice românești (II-III, 1969-1987). R. elaborează, împreună cu soțul ei, Nicolin Răduică, două lucrări fundamentale de informare. Prima, Calendare și almanahuri românești (1731-1918). Dicționar bibliografic (1981; Premiul Academiei Române), înregistrează și prezintă monografic, din punctul de vedere al bibliografiei, 450 de colecții de calendare și almahuri, cu un total de peste două mii de volume, apărute în Muntenia, Transilvania, Moldova, Bucovina, Crișana, Banat, Oltenia
RADUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289097_a_290426]
-
Brașovului (1731). Pentru prima dată sunt prezentate multe publicații puțin cunoscute, editate în Transilvania, Banat, Bucovina și Basarabia, între care și acelea scoase de prizonierii români în lagăre, de meglenoromâni sau istroromâni și de românii din exil. SCRIERI: Calendare și almanahuri românești (1731-1918). Dicționar bibliografic (în colaborare cu Nicolin Răduică), pref. Mircea Zaciu, București, 1981; Dicționarul presei românești (1731-1918) (în colaborare cu Nicolin Răduică), București, 1995. Repere bibliografice: Mircea Zaciu, Calendare și almanahuri, T, 1980, 2. I.D.
RADUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289097_a_290426]
-
și de românii din exil. SCRIERI: Calendare și almanahuri românești (1731-1918). Dicționar bibliografic (în colaborare cu Nicolin Răduică), pref. Mircea Zaciu, București, 1981; Dicționarul presei românești (1731-1918) (în colaborare cu Nicolin Răduică), București, 1995. Repere bibliografice: Mircea Zaciu, Calendare și almanahuri, T, 1980, 2. I.D.
RADUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289097_a_290426]
-
1877 este ales membru onorar al Societății Academice Române, iar în 1900 membru titular al secției literare. A colaborat cu articole de popularizare și versuri umoristice la „Aurora română” și „Viitorul”, periodice care apăreau la Budapesta, la „Telegraful român” și „Almanahul scriitorilor de la noi”. Prima lui carte, Orele libere (1867), e semnată cu inițialele I.c.d.P. A mai folosit pseudonimele Ioan de la Buceci, Non quis, sed quid, Un contemporan. P. a fost unul dintre animatorii vieții culturale a românilor din
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
și teatru, ieșea din șabloanele propagandei de partid se expunea stigmatizării, ca abatere, fie „naturalistă”, fie „idilică”, fie „negativistă”, fie „obiectivă”, de la tipic, de la ceea ce trebuia să fie „semnificativ” din punct de vedere ideologic. Un articol de direcție, publicat în „Almanahul literar” de George Munteanu, descria astfel culpele raportabile la p.: „Formalismul, schematismul, idilismul - aceste piedici în calea dezvoltării poeziei noastre - își au rădăcinile nu numai în necunoașterea realităților actuale, ci și în subaprecierea tacită de către anumiți poeți a câștigurilor realizate
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
1872 judecător la Bistrița. Debutând cu versuri în 1864, la „Aurora română” din Pesta, devine, din 1866, când îi este premiată o nuvelă, unul dintre colaboratorii statornici ai revistei „Familia”, unde publică, până în 1903, versuri, povestiri, nuvele. Mai scrie în almanahul orădean „Fenice”, în revistele „Amicul familiei”, „Minerva”, „Lumea literară”, „Rândunica” ș.a. La Gherla îi apar volumele Poezii (1881) și Novele (1902). Dacă în versuri - de dragoste, mergând spre istorie ori avându-și sorgintea în poezia populară - R.-B. îi imită
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
vizând politica, dragostea, morala. În „România literară” lui R. îi apare O scrisoare de pe Bosfor, în care orice urmă de blazare și de mizantropie s-a șters, deși acum era bolnav și singur. O proză, Soarta cânelui, e inserată în „Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
1937, 854; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 266; Perpessicius, Opere, IX, 156-158, 433-435; Călinescu, Ist. lit. (1941), 844, Ist. lit. (1982), 929; Popa, Dicț. lit. (1977), 469; Opriș, Reviste, 99-100; Traian Stoica, O convorbire cu Pericle Martinescu despre Neagu Rădulescu, „Almanahul «Flacăra»”, 1982, 129-135; Cristea, Teleorman, 429; Dicț. scriit. rom., IV, 35-36. N.M.
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Minulescu, G. Bogdan-Duică, Nichifor Crainic, Tudor Vianu, Panait Istrati, Ion Agârbiceanu, Peter Neagoe, Hortensia Papadat-Bengescu, George Enescu și cu George Bernard Shaw, André Maurois, François Mauriac. În 1922 și 1923 se editează un supliment săptămânal, iar în 1924 și 1925 „Almanahul «Rampa»”. În sumar intră interviuri cu actori și oameni de teatru, comentarii și corespondențe referitoare la viața teatrală din București și din țară, o bună publicitate a repertoriului teatral și a spectacolelor de teatru și de revistă. Paginile publicației, întotdeauna
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
, almanah literar apărut la Arad în 1859. Subtitlul acestei publicații a elevilor de gimnaziu și a tinerilor intelectuali români era „Almanah pe anul 1859 prin conlucrarea junimei clericale și studioase a claselor gimnaziale superioare”. Redactat de Mircea V. Stănescu-Arădanul, M. înscrie
MUGURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
, almanah literar apărut la Arad în 1859. Subtitlul acestei publicații a elevilor de gimnaziu și a tinerilor intelectuali români era „Almanah pe anul 1859 prin conlucrarea junimei clericale și studioase a claselor gimnaziale superioare”. Redactat de Mircea V. Stănescu-Arădanul, M. înscrie în sumar încercările poetice ale lui I. Goldiș, N. Christian, G. Crăciunescu, August Russu, Vincențiu și Iulian Grozescu, G. Popovici
MUGURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
M. Marienescu, I. Puticiu și Moise Bota. Atanasie Șandor e autorul unui îndemn intitulat Încurajare spre înălțarea științelor folositoare și a limbei materne, scris în hexametri și pentametri, iar N. Christian semnează un articol-program, Onorați leptori, în care susține că almanahul apare pentru a „restatornici” limba română în publicistica și printre tinerii români din Arad. Însă publicația este interesantă nu prin literatura tipărită, ci prin polemica pe care a prilejuit-o. Sărăcia inspirației, dar mai ales limba hibridă întrebuințată de tinerii
MUGURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
încorporare în armata maghiară, dar se refugiază la București. Întors la Cluj, îndeplinește diferite slujbe, în ultimii ani ai vieții fiind bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară. A colaborat la „Tribuna Ardealului”, „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, „Viața ilustrată” (Cluj), „Săptămâna” (Bistrița) și „Almanahul «Săptămâna»” (Bistrița), „Plaiuri năsăudene” (București), „Abecedar literar”, „Tribuna” și „Steaua”. Debutează editorial în volumul colectiv Versuri din Transilvania Nordică, apărut la Cluj, în 1941, sub îngrijirea lui Gh. Dăncuș. Prima carte a lui M., Vâslind pe apele destinului (1942), asemenea
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
MUZA ROMÂNĂ, almanah literar apărut la Pesta în 1865. Ioan Ioviță era „redigintele”, adică redactorul acestei culegeri de versuri, proză și articole de istorie, care se adresa „sororilor romane”. Cuvântul introductiv, scris într-un curios și aproape neinteligibil amestec de cuvinte, de altfel
MUZA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288338_a_289667]
-
altfel ca și textele literare publicate, conține câteva idei demne de consemnat cu privire la penuria de scrieri beletristice originale și la rolul educativ al literaturii naționale. I. Ioviță a avut intenția de a scoate un periodic cu același titlu, în continuarea almanahului, dar condițiile materiale nu i-au fost favorabile. La M. r. au colaborat cu lirică erotică și patriotică, alături de literații transilvăneni At. M. Marienescu, Aron Densușianu, Carol Grama, Iulian Grozescu, George Marchiș, Iosif Vulcan, Vincențiu Babeș și moldoveanul Gheorghe Tăutu
MUZA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288338_a_289667]
-
didactică, deține în primii douăzeci de ani de activitate o seamă de funcții în presa literară: cronicar (1948-1950) la „Lupta Ardealului”, unde și debutează, redactor (1949) al paginii culturale a ziarului, redactor-responsabil al secției de critică și istorie literară la „Almanahul literar” și la „Steaua” (1950-1960), redactor al paginii literare a „Contemporanului” (1960-1968). Colaborează la principalele reviste literare din țară. Micromonografia B. P. Hasdeu (1963), cea dintâi carte a lui M., se remarcă prin câteva trăsături ce vor fi confirmate de
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
intermitent, se preocupă de altceva (Despre viața viitoare la români, Credințele religioase la români). În aceeași cheie scrie la „Drepturile omului”, „Muncitorul”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Lumea nouă”, „Gazeta săteanului”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Albina” ori la „Calendarul pozitivist”, „Almanahul social-democrat” ș.a. E directoare (1894) a revistei „Evenimentul literar”, unde publică mult, uneori sub pseudonim (Elisabeta, Eva, Sonia, Sorina, Vanda D.). Recunoscută ca o vajnică militantă în interiorul mișcării social-democrate românești, se vede însă obligată să părăsească partidul în 1899, odată cu
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
1941-1945) și liceul la Sighet (1945-1949). Din 1951 până în 1953 frecventează Facultatea de Filologie, secția limba rusă, a Universității din Cluj. După absolvire se angajează la revista „Steaua”, beneficiind de sprijinul lui A. E. Baconsky. N. debutează cu versuri în „Almanahul literar” din Cluj (1952), iar editorial, cu cartea de versuri Cântecul constelației (1960). După altă plachetă, Ochii (1962), publică o lungă serie de romane polițiste și de aventuri. Această producție abundentă îi conturează un profil aparte printre autorii români de
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
București, 1995; John Knittel, El Hakim, București, f.a. Repere bibliografice: Mihail Chirnoagă, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 921; Ovidiu Drimba, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 948; Petre Pascu, „Am ucis albatrosul”, „Tribuna română”, 1943, 63; George Sbârcea, Anul literar 1943, „Almanahul ziarului «Curentul»”, 1944, 234; Iulian Vesper, „Am ucis albatrosul”, „Prietenie și luptă”, 1944, 1; Dicț. scriit. rom., III, 421-423. O.I.
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale și trece în aceeași calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus de Mircea Grigorescu. După război lucrează la „Scânteia” și la „România liberă” (1944- 1946), e redactor-șef la „Revista literară” (1947), ulterior la „Almanahul literar” din Cluj (1949-1952), după care se retrage din presă până la mijlocul anilor ‘60. Acum inițiază, cu o pasiune irepresibilă, „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” (1966-1969). Animator literar de vocație, și-a dedicat o parte însemnată a activității descoperirii
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
unchi, Sibiu, 1880; [Lev Tolstoi], Povestiri alese, Brașov, 1892; Carnetul roșu, Brașov, 1901; Din putere proprie, Sibiu, 1909; Fabule după diferiți autori, Sibiu, 1923; Istorioare orientale..., Sibiu, 1923; De braț cu Moșul în povești, Sibiu, 1924. Repere bibliografice: N. Petra-Petrescu, „Almanahul scriitorilor de la noi”, 1911, 97-104; Gh. Preda, Nicolae Petra-Petrescu (Moșul), Sibiu, 1926; Petra Dascălul [Petre Olariu], Amintiri recunoscătoare, LU, 1935, 4-6; Predescu, Encicl., 650-651; Valeriu Ciobanu, Doi nuveliști ruși în România: V. Garșin și V. Korolenko, RITL, 1955; Tatiana Nicolescu
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
cel mai înalt grad cultul exactității, P. rămâne în perimetrul istoriei literare un vrednic urmaș al lui D. Popovici și al lui Ion Breazu. S-a manifestat, sporadic, și în calitate de critic literar în paginile unor reviste precum „Gând românesc”, „Transilvania”, „Almanahul literar”, „Tribuna” și „Steaua”, ca și în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Cercetări de lingvistică”, „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, „Studii și cercetări de istoria artei”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Limba română”. SCRIERI: Studii de literatură română, Cluj, 1971
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
prozatorului stârnește la unii cronicari reacții acide, câteodată nedrepte. Cu proză, texte dramatice, articole, însemnări de călătorie P. colaborează la „Revista scriitoarei” („Revista scriitoarelor și scriitorilor români”), „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul”, „Universul copiilor”, „Duminica «Universului»”, „Rampa”, „Calendarul almanah al ziarului «Universul»”, „Vremea” ș.a. Frecventează cenaclul Sburătorul, iar din 1934 este membră a Societății Scriitorilor Români. Poate că râvnind ieșirea la rampă ca dramaturg, P. nu s-a prețuit îndeajuns ca prozatoare. Nici măcar nu a stăruit să își scoată
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
fost un remarcabil actor de tragedie, ilustrându-se în interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și versuri, originale și traduceri (din Adèle Hommaire de Hell), în foile vremii („Spicuitorul moldo-român”, „Albina românească”, „Zimbrul”, „Almanah de petrecere pentru moldo-români”, „Almanah pentru români”). În stihuirile lui de factură meditativă, autorul pare tentat de lirica de idei, muncit de întrebări nebuloase asupra veșniciei timpului și a misterului vieții („ascunsul firii”). Altă preferință, care îi vine din experiența
PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
tragedie, ilustrându-se în interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și versuri, originale și traduceri (din Adèle Hommaire de Hell), în foile vremii („Spicuitorul moldo-român”, „Albina românească”, „Zimbrul”, „Almanah de petrecere pentru moldo-români”, „Almanah pentru români”). În stihuirile lui de factură meditativă, autorul pare tentat de lirica de idei, muncit de întrebări nebuloase asupra veșniciei timpului și a misterului vieții („ascunsul firii”). Altă preferință, care îi vine din experiența de om de teatru, este
PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]