2,496 matches
-
raționalitate; este singura ipostază care are acces și atributele necesare pentru a acționa asupra celor două Lumi, pentru a le garanta unitatea. El este principiul uniunii și al dispersiei, datorită substanțelor contrare imanente lui impar, indivizibil (Identitate) și par, divizibil (Alteritate, v. supra), este cauza Multiplului, adică a lumii materiale incluzând-o pe cea astrală, intermediară, a sufletelor individuale și a unității, a comuniunii sufletelor multiple în cadrul lui (I, 14, 7), a omului ca microcosmos (unitatea suflet-trup, II, 12, 11, I
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este una din regulile istoricului literar, evidentă în studiile despre Anton Pann, C. A. Rosetti, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu. Același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
nici Don Giovanni Giavini nu se scandalizează; în plus, trebuie amintit că homosexualitatea Sfântului Augustin este de acum, dacă nu chiar dintotdeauna, acceptată, întrucât el însuși și-a mărturisit-o). Asupra Sfântului Pavel, care probabil că era inconștient de această alteritate a sa (care, fiind reprimată, crea în el acea stare patologică universal admisă și care e la rândul ei mărturisită în Scrisori), a fost necesară intervenția psihanalizei, ca să se interpreteze simptomele, ca să se încerce un diagnostic. A se vedea, din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fac să mă minunez în fața ignoranței totale a celei mai mari părți a intelectualilor italieni - și nu doar a celor mai demni de milă, ca Barbato 1 - cu privire la aceste probleme. În general, „poporul” este perceput psihologic și mitic drept o alteritate cotidiană atât de ontologică, încât nu merită să fie aprofundată. Nu se caută legături între dialect și cultura populară; se ignoră sedimentarea de coduri de comportament datorate unor civilizații precedente; se consideră pur teoretic și „îndepărtat” aportul unor culte anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a cărui cultură cu siguranță că nu este populară (chiar dacă nu este, la fel de sigur, literară). În realitate, Sciortino a „devenit” pe deplin un mic-burghez. Iar la închisoare, evident, și-a făcut și o cultură livrescă. Însă trăsăturile sale populare - aparținând alterității culturii populare- rămân de neclintit. În cartea sa, Sciortino opune adesea, în mod foarte conștient, Mafia și Statul. Ei bine, cultura sa reală a fost cea a Mafiei, chiar dacă apoi Statul i-a pus la dispoziție o bibliotecă de închisoare
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
luptă între exotism și occidentalism sau, în ziua de azi, între acel "boom" și o literatura care nu mai are nevoie să arate pașaportul." Gustavo Guerrero, Nueva narrativa del extremo Occidente, Letras Libres, Buenos Aires, ianuarie 2007, p. 1. Identitate și alteritate este laitmotivul când se încearcă a defini raportul dintre literaturile din așa-numita "Lume Nouă" și Europa, efortul acestora de a-și găsi un loc în cultura lumii, orice cultură având ca obiectiv păstrarea propriei identități și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o lume dominată de o modernă putere coloniala europeană, cu naturaliștii săi, cu comercianții și cu propriile lor interese, prejudecăți și idealuri. America Latină apare în conștiința europeană ca entitate independența, are deja dublă amprenta: distanță-diferență și exotism, poartă sigiliul unei alterități radicale. Poate că la începutul secolului al XX-lea putem încă spune, ca și iezuitul Acosta în secolul al XVI-lea, ca a compara Europa și America este ca și cum ai confundă ouăle cu castanele. Lucrurile se schimbă când, alături de Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
conștiințe că un obiect străin cu viața proprie", spune autoarea citată. A lua act de această nouă conștiința îl plasează pe personajul din Greață în alt gen de raport cu lumea, unde tocmai conștiinței îi revine rolul de a aduce alteritatea, contrariul, în fața unei lumi amenințate de reificare, însă aceste perspective noi o fac "străină" altor conștiințe: S-a produs o schimbare în ultimele săptămâni. Dar unde? Este o schimbare abstractă care nu poate fi definită nicicum. Oare sunt eu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
argentinas, teorías e investigaciones, con un ensayo sobre el tango, Buenos Aires, Ricordi Americană, 1936. VUARNET, J.N., Le philosophe-artiste, Lignes Essais, Paris, 2004. REVISTE Acta Yassyensia Comparationis, Editura Universității Al.I. Cuza Iași, numerele 1/2003: Occident / Orient; 2/2004: Identitate / Alteritate; 3/2005: Imagologia exodului. . Editură JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, țel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED ÎN ROMÂNIA 1 Ernesto Sábato, Abaddón, Exterminatorul, Univers, București, 1986, p. 37. 2 Cioran, Tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
21-22; Gabriel Coșoveanu, Autonomia și puterea criticii, R, 1997, 1-2; Al. Pintescu, „Apărarea și ilustrarea criticii”, PSS, 1997, 1-2; Ilie Gyurcsik, Eseuri în paradigma postmodernității, O, 1997, 6; Florin Mihăilescu, Starea de postmodernitate, VR, 1997, 7-8; Ioan Stanomir, Critică și alteritate, LCF, 1998, 44; Ioan Lascu, Interpretarea - un viciu fără frontiere, R, 1999, 1; Sabina Fânaru, „Interpretarea fără frontiere”, RL, 1999, 36; Cărtărescu, Postmodernismul, 175-178; Ion Bogdan Lefter, Romanian Writers of the ’80 s and the ’90 s, Pitești, 1999, 270-272
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
însele, ci este călăuzirea privirii interioare pe propria cale. Dacă sistemul este sau pare a fi același pentru toți, privirea fiecăruia dintre cei ce parcurg calea este unică. Refuzul unicității și astfelalautenticității hrănește sistemele și ideologiile. Supraevaluarea diferențelor și a alterității, respectiv a unității și a uniformității, fără a i reda omului chipul prin unicitate, reprezintă instrumentul prin care este promovat, „implementat“ și perpetuat ideologicul. Reconfigurarea ideii de comunitate și a celei de autoritate, precum și a elementelor-cheie care li se subsumează
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu totul altfel" pe care l-a explorat cu atenție fenomenologia religiei, de pildă Rudolf Otto, survine masiv un "altfel" cât se poate de profan, comun sau chiar de-a dreptul trivial. Nu știi deocamdată ce ascunde acest gen de alteritate comună, vulgară, care inundă uneori complet viața noastră cotidiană. Dar nu poți să nu-i observi forța aparte și unele consecințe grave pe care le are. Toate acestea țin de una și aceeași istorie cotidiană, cea recentă, chiar dacă ea comportă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de acolo să fie taxați drept violatori! O generalizare nepermisă și infinit păguboasă. Mai regăsesc în exemplul discriminării românilor din Italia și expresia actuală a ritualului de tip pharmakos, cel prin care o comunitate majoritară (cea italiană) își sacrifică constant alteritatea (străinul din Carpați) pentru a-și defula umorile, tensiunile, frustrările și neputințele de orice fel. Oarecum la fel se întâmplă și cu musulmanii europeni, (auto)stigmatizați după interzicerea construirii noilor minarete în Elveția. 3. Prostia ca privare. În altă ordine
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ducea și la templul budhist, la festivalul chinezesc de Anul Nou, la altarul șintoist și la cimitirele vechi din Hawaii" (p. 212). Prin urmare, putem spera la o politică externă și la o diplomație americană bazate pe cunoașterea și acceptarea alterității religioase. Toate acestea sunt semne bune ale salvării visului american, atât de prețuit de chiar părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii. Obama, avortul și Vaticanul Cu ceva timp în urmă, Barack Obama a luat curajoasa decizie de a finanța organizațiile nonguvernamentale americane
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
o " baie de mulțime" și de creșterea capitalului social mai ales în anii electorali politicienii români vor frecventa tot mai des centrele de pelerinaj, cu ocazia marilor sărbători religioase. Prin intermediul cercetării invocate am putea cunoaște și adevărata reprezentare socială a alterității. Vom pleca de la rezultatele unei mai vechi cercetări sociologice privind pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva din Iași. Deși au fost implicați real în ritualul creștin-ortodox al pelerinajului, majoritatea credincioșilor nu au manifestat o deplină încredere în aproapele lor. Astfel, la
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
nu neapărat ai Bisericii, ci și ai familiei), bătrâni cu școala vieții etc. Tratamentul lor presupune, în esență, interiorizarea permanentă și transformarea în fapt de viață a unor străvechi valori creștine: cumpătarea, credința, spiritul de sacrificiu, asceza, postul, dăruirea, acceptarea alterității, responsabilitatea, sinceritatea, prietenia, ordinea și rânduiala în viața personală și în cea comunitară etc. Nu există rețetă unică, soluție magică. Cert este faptul că ai nevoie pentru a putea simți eficiența terapiei spirituale de ani și ani de rugăciune, lectură
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
voioșie menționarea în Constituția UE a rădăcinilor creștine ale Europei. Președintele francez s-a declarat în favoarea construirii de minarete în Franța, dar fără provocări și manifestări ostentative ale religiei. Olanda și-a reactivat și ea spiritul național și oarecum ostil alterității religioase. Cred că aici este adevărata problemă. În faptul că europenii nu mai trăiesc ca pe ceva viu, real, autentic, propria lor religie și identitate națională. Există anumite semne exterioare, clasice, istorice, ale manifestării apartenenței la o națiune. Aceste semne
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
distructiv"360. Nu lipsesc nici trimiterile la filozofia existențialistă, la iluzoriul chin sisific pe care-l reprezintă existența individului privat sau îndepărtat, printr-o insulară întorsătură a destinului, de esența lui adevărată. Locuri comune ale existențialismului precum îndoiala sau excluderea alterității revin în acest "roman secund" care este jurnalul personajului Robinson: Iar singurătatea nu atacă numai partea inteligibilă a lucrurilor. Le macină până și temelia existenței. Din ce în ce mai des sunt năpădit de îndoieli cu privire la adevărul mărturiei simțurilor mele. acuma știu că pământul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este când omul, când insula și care mă preface, rând pe rând, când în om, când în insulă". Întâlnirea cu Vineri care se produce de-abia către finalul cărții maschează, de fapt, o altă problemă de ordin filozofic: relația eu alteritate. Sub aparența unei parodii relativ fidele originalului, Vineri sau limburile Pacificului își deconspiră caracterul problematizant doar o dată cu pregătirea deznodământului, prin intermediul căruia se introduce și fundamentala schimbare de optică. Mitul născut o dată cu Robinson Crusoe, cel "al puterii cu care e înzestrată
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pe structura lui, datorită unor scheme generatoare, s-au fixat de-a lungul timpului în mentalul colectiv diferite moduri de a gândi existența, de a proiecta lumi posibile, compensatorii față de realitatea insuficientă, de a construi imagini ale identității și ale alterităților reale sau abstracte (inclusiv ficționale). Despre mit, schemă, mentalitate și reprezentare socială, despre narațiune și timp, dar și despre metoda de arheologie cu care poate fi abordat imaginarul vom discuta în continuare. În cadrul acestei "lumi interne" a mentalului colectiv, mitul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al operelor scrise și al reprezentărilor vizuale, al ceremonialurilor publice și al discursurilor despre sacralitate sau al experiențelor singulare (eroice), cunoscute de comunitate direct sau prin intermediul povestirii (legendă, mit etc.). Timpul, spațiul, corpul, precum și raportul (de putere) dintre sine și alteritate − teme cu o bogată morfologie și semantică, fundamentale pentru imaginar, în toată istoria sa − au încadrat permanent reprezentările identitare și legătura dintre trecutul memorat și necesitățile de autolegitimare ale comunității sau ale individului. Constatarea cu privire la funcția istorică a imaginarului, de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
am raporta, constatăm că spiritualitatea colectivă nu e caracterizată de haos (cum s-a văzut de altfel mereu din manifestarea sa ritualică și instituțională), ci e guvernată, aș spune, de legile "reprezentării necesare", a propriei existențe, a sinelui și a alterității (cum precizam și mai devreme). Gesturile și actele ritualice sunt memorate în imaginarul colectiv prin intermediul unor scheme care organizează spațiul de confluență dintre potențialitatea simbolică a obiectului, psiho-senzorialitate, intelect intuitiv (precum în definiția aristotelică, el sprijină cunoașterea directă a principiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
grec și mitul memoriei Ce anume asigură coerența acestui "fenomen" de gândire colectivă, imaginarul, garant identitar, depozitar de reprezentări colective, cu o capacitate reactivă proprie, necesară discursului legitimant pentru comunitate, atât în raport cu individul particular, cât și cu feluritele chipuri ale alterității sale? Ce a semnificat la originile sale cuvântul "imaginar", utilizat astăzi în multiple contexte, domenii și discipline? În ce relație semantică a stat el cu ceilalți termeni din propria familie lexicală, precum "imaginea" și "imaginația"? Dar cu cetatea filosofilor, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
teocrație corelate, pe baza cărora a guvernat. Ea a provocat implicit schema după care a fost memorată și proiectată în imaginarul colectiv experiența creștină. Prin mnemotehnicile culturii orale, comunitățile și-au stabilizat atât imaginea identitară proprie și pe cea despre alteritate, cât și a puterii înseși; aceasta însă a folosit în beneficiul mesajului ei, în plus, simbolistica iconografică și scenografia publică. 4. Natura profundă, "filosofică", a creștinismului ortodox a fost reafirmat de teologia (monahală) isihastă (ca practică, interiorizată, ascetică, respectuoasă față de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
modului în care un text citește istoria și se inserează în ea" (J. Kristeva apud DSL: 272). În viziunea autoarei, cvasi-sinonimul intertextualitații este dialogismul, concept preluat din studiile lui M. Bahtin, cu scopul de a explica modul de raportare la alteritatea textuală, în general ("Dialogismul, observă J. Kristeva, mai mult decât binarismul, va fi poate baza structurii intelectuale a epocii noastre" J. Kristeva, 1966: 112). Dintre numeroasele concepte bahtiene ce stau sub incidența dialogismului amintim doar pe acela de plurilingvism. Aplicația
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]