1,215 matches
-
Aceste cercetări arată în mod clar că există la oameni și la specii apropiate, cum sunt primatele superioare, predispoziții înnăscute de cooperare și ajutorare a semenilor. Sunt predispoziții promovate de selecția naturală, pe care Michael Ruse le desemnează prin expresia altruism social.33 Este vorba de imperative resimțite cu atâta forță, chiar și în comunități omenești arhaice, încât nu este nevoie ca ele să fie justificate. Un exemplu este tabuul incestului. Nu numai că frații și surorile, părinții și copiii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sigur o scăpare a autorului. La scurt timp după apariția cărții, în același an 1797, Kant a publicat în numărul din septembrie al revistei Berlinische Bläter un articol intitulat în mod semnificativ „Despre un pretins drept de a minți din altruism”. Aici el a reluat și a dezvoltat, pe baza unei argumentări mai ample, punctul de vedere formulat în Pmtv. Articolul lui Kant a reprezentat un răspuns la un text al francezului Benjamin Constant din publicația La France en l’an
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Această motivație poate fi comparată cu cea a medicului care nu va spune unui anumit pacient că boala lui este incurabilă. Și într-un caz, și în celălalt, mobilul este intenția ajutorării semenilor, resimțită ca o datorie. A minți din altruism înseamnă a minți din datorie. Iar începând cu Imm, Kant susține în mod constant că voința bună este sursa și garanția valorii morale a tuturor actelor noastre. Ceea ce ne îngăduie să apreciem mai bine cât de mare a fost provocarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obligați, Într-o formă sau Într-alta pe cei pe care Îi tratați. Cei mai mulți dintre noi au un simț bine dezvoltat al corectitudinii și ne-am putea simți prost dacă am fi mereu puși În situația de a beneficia de altruismul altcuiva. Un alt aspect al acestei probleme este că, În situațiile În care vindecarea e oferită gratuit, unii oameni ar putea profita de cel ce Își oferă serviciile, solicitîndu-l În mod repetat și așteptîndu-se să fie tratați la orice oră
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
mecanisme numite „de apărare” 110 2. Conceptul de degajare 113 3. Copingul 115 4. Premisele unei abordări integrative 116 PARTEA A DOUA DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MECANISME DE APĂRARE Activism 121 Afiliere 127 Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
motivele apărărilor, întocmește un inventar al mecanismelor descrise deja și prezintă alte tipuri de apărare (precum refuzul în fantezie sau refuzul în cuvinte și acte). Mai mult decât atât, abordând identificarea cu agresorul și ceea ce ea numește „o formă de altruism”, A. Freud ridică și chestiunea combinării dintre mecanismele de apărare și problema utilizării lor alternative împotriva amenințărilor de ordin intern și extern. Treizeci și șase de ani mai târziu, se produce un eveniment excepțional: Joseph Sandler, președintele catedrei purtând numele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și vorbire. În capitolul 8, ea descrie retracția eului sau inhibiția emoției pulsionale - mecanism inclus în lista prezentată în concluzia lucrării (această listă diferă puțin de prima). Autoarea mai tratează aici identificarea cu agresorul (capitolul 9) și o formă de altruism (capitolul 10). În fine, în capitolul 12, ea menționează ascetismul și intelectualizarea la pubertate, acest ultim mecanism figurând și în lista finală. Mai recent, în dialogurile sale cu Sandler (1985/1989)7, A. Freud precizează: „În cazul în care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Annei Freud. Singurul care nu figurează în lista lui Valenstein este transformarea în contrariu (sau răsturnarea). 2) Alte zece mecanisme - sau mai degrabă cincisprezece, dacă ținem cont și de variante - se regăsesc, în ciuda câtorva diferențe de terminologie, în alte liste: Altruismul Ascetismul Deplasarea Identificarea - cu obiectul iubit - cu obiectul pierdut - cu agresorul - autopunitivă 3) Alte douăzeci de mecanisme de apărare sunt mai degrabă specifice listei lui Valenstein. În rândul acestora, distingem un prim grup reunind treisprezece mecanisme desemnate prin substantive, și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărare sau stiluri de coping”. Celor optsprezece mecanisme din glosarul DSM IV-R li se adaugă sublimarea (numărul mecanismelor preluate din lista Annei Freud crește acum la șase) și cele treisprezece care urmează: Afirmarea de sine (numită autoafirmare în glosarul DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele de nivel adaptativ ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
plus, că un mecanism din lista dată în DSM III-R, respectiv somatizarea, nu mai figurează deloc în lista din DSM-IV. Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu apar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și care sunt desemnate prin termeni aflați în legătură cu teoria relațiilor obiectuale. 3) În a treia categorie, cea a apărărilor nevrotice sau intermediare, Vaillant clasează deplasarea, izolarea afectului, refularea și formațiunea reacțională. 4) A patra categorie, aceea a apărărilor mature, cuprinde altruismul, sublimarea, reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea și umorul. O altă clasificare ce se apropie în mod evident de aceea propusă de Vaillant apare în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996), unde sunt descrise următoarele șapte niveluri ale funcționării defensive: 1) Nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evident de aceea propusă de Vaillant apare în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996), unde sunt descrise următoarele șapte niveluri ale funcționării defensive: 1) Nivelul adaptativ ridicat. Opt apărări date ca exemplu - anticiparea, capacitatea de a recurge la celălalt (afiliere), altruismul, umorul, autoafirmarea, autoobservarea, sublimarea și reprimarea - permit o adaptare optimală la factorii de stres, accentuează sentimentul de gratificare, autorizează o percepție conștientă a sentimentelor, a ideilor și a consecințelor lor și asigură cel mai bun echilibru posibil între diferitele motivații
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Vaillant (1977) merită o atenție deosebită. Folosind un material obținut în cadrul unor interviuri clinice, acest autor constată că, dacă apărările ipohondrice, activismul, formațiunea reacțională, refuzul în fantezie și întoarcerea către propria persoană scad în perioada adolescenței târzii până la vârsta adultă, altruismul, sublimarea, reprimarea și anticiparea cresc. Alți autori au încercat să pună în relație apariția și utilizarea diverselor mecanisme de apărare cu stadiile descrise de mai multe cercetări de psihologia dezvoltării: stadiile dezvoltării eului, așa cum au fost ele determinate de Loevinger
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ani, 20-35 ani și 36-50 ani) îl conduce pe Vaillant la concluzia că, în decursul ciclului vieții, tipul de mecanisme de apărare utilizate se schimbă, această schimbare conducând la o utilizare din ce în ce mai accentuată a mecanismelor mature: reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea, altruismul, umorul și sublimarea. Dar ce se întâmplă oare la persoanele în vârstă? Ihilevich și Gleser (1986) notează că puține sunt studiile care abordează această chestiune. Potrivit lui McCrae (1982), ar exista două poziții divergente în privința utilizării mecanismelor de apărare la persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ierarhizarea apărărilor, în funcție de frecvența utilizării lor ca apărare majoră - fac dificilă orice concluzie cu privire la existența unor diferențe semnificative. Totuși putem nota următoarele: - comparativ cu subiecții din cele două grupuri masculine, femeile din „Eșantionul Terman” erau mai susceptibile de a utiliza altruismul și formația reacțională și mai puțin susceptibile de a recurge la refulare. Vaillant interpretează aceste particularități ca o consecință a diferențelor de socializare dintre bărbat și femeie; - considerate uneori mai frecvente la femei, agresiunea pasivă și refularea sunt utilizate ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sentimente: control, triumf și dispreț. Exemplul lui Jean (Jacquet, 1987) ne conduce la supoziția că activismul pe care acesta îl pune în practică față de tovarășii săi alcoolici este un răspuns legat de mecanismul de identificare proiectivă, folosit adesea de pacienți. Altruismul se îmbină adeseori cu activismul. A. Freud (1936/1993) citează exemplul unei „pedagoge altruiste”, considerată o persoană modestă și fără pretenții, care și-a înăbușit orice formă de sexualitate; pe de altă parte, „îi place la nebunie să pună la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
primește o sumedenie de confidențe amoroase. Lipsa ei de cochetărie nu o împiedică să se ocupe activ de toaletele purtate de ceilalți. Nu are copii, dar acordă copiilor celorlalți un interes care explică alegerea unei asemenea meserii. Observăm că acest altruism activ (sau activism altruist) se sprijină pe două modalități defensive: proiecția și identificarea, știut fiind că identificarea cu părintele bun participă la construirea identității unui individ care se dedică îngrijirii celorlalți. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Câmpul nosografic al
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conflictuale de moment, se miră de somnul lor și de visele avute, comentează amintiri din copilărie care le revin în minte (...), își citesc împreună scrisorile”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Afilierea diferă de altruism: a te îndrepta spre ceilalți pentru a căuta consolare este altceva decât a le oferi un ajutor. DSM-IV (1994/1996), care are grijă să opereze distincția între cele două mecanisme, desemnează afilierea în termenii următori: „Individul se întoarce spre semenul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
întoarce spre semenul său pentru un ajutor sau un sprijin, ceea ce implică o împărtășire a problemelor cu celălalt, dar nu și asumarea unor responsabilități în legătură cu acestea”. În realitate, această distincție e mai puțin clară decât pare. În studiul său consacrat altruismului participativ, adică devotamentului față de comunitatea în care individul trăiește (familie, biserică, patrie), Moscovici (1994) remarcă faptul că acest tip de altruism permite fiecăruia să-și reînnoiască apartenența la comunitate. A rupe legătura care integrează individul într-un grup ar însemna
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
asumarea unor responsabilități în legătură cu acestea”. În realitate, această distincție e mai puțin clară decât pare. În studiul său consacrat altruismului participativ, adică devotamentului față de comunitatea în care individul trăiește (familie, biserică, patrie), Moscovici (1994) remarcă faptul că acest tip de altruism permite fiecăruia să-și reînnoiască apartenența la comunitate. A rupe legătura care integrează individul într-un grup ar însemna pentru acesta, într-un fel, a înceta să mai existe, întrucât nu se poate vorbi nici de „națiune, nici de părinți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate vorbi nici de „națiune, nici de părinți de schimb”. Devotamentul față de comunitate înseamnă deci autoprotecție, conservarea „legăturii” care te unește cu ceilalți și care permite afilierea în caz de dificultate. Există și un alt domeniu în care afilierea și altruismul sunt strâns legate - acela al militantismului. Boitard (1994) notează că unul dintre motivele succesului de care se bucură militantismul rezidă în faptul că el este o sursă de satisfacții individuale. Indivizii se regăsesc într-o ambianță călduroasă și trăiesc plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu sentimentele și drepturile ce ne sunt proprii. Este esențial să știm că suntem fiecare o persoană distinctă; astfel, îi putem înțelege și accepta mai bine pe alții, câtă vreme nu mai resimțim teama de a ne pierde identitatea. Altruismtc " Altruism" Definițietc "Definiție" Devotament față de celălalt care-i permite subiectului să iasă dintr-un conflict. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Este evident că altruismul, care se aplică fără distincție celorlalți (mai puțin în cazul plăcerii de substituție, după cum vom vedea în cele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și accepta mai bine pe alții, câtă vreme nu mai resimțim teama de a ne pierde identitatea. Altruismtc " Altruism" Definițietc "Definiție" Devotament față de celălalt care-i permite subiectului să iasă dintr-un conflict. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Este evident că altruismul, care se aplică fără distincție celorlalți (mai puțin în cazul plăcerii de substituție, după cum vom vedea în cele ce urmează), trebuie delimitat de prietenia sau iubirea nutrite pentru o persoană anume. Devotamentul, chiar sacrificiul pentru o ființă iubită nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în cazul plăcerii de substituție, după cum vom vedea în cele ce urmează), trebuie delimitat de prietenia sau iubirea nutrite pentru o persoană anume. Devotamentul, chiar sacrificiul pentru o ființă iubită nu au nimic de-a face cu această apărare. Adevăratul altruism ca apărare se sprijină pe patru fundamente, legate fiecare de rezolvarea unui conflict. Acest altruism poate fi: - un tip special de formațiune reacțională. Culpabilitatea care se leagăde agresivitatea sau ostilitatea refulate este aici evitată grație altruismului; - un mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prietenia sau iubirea nutrite pentru o persoană anume. Devotamentul, chiar sacrificiul pentru o ființă iubită nu au nimic de-a face cu această apărare. Adevăratul altruism ca apărare se sprijină pe patru fundamente, legate fiecare de rezolvarea unui conflict. Acest altruism poate fi: - un tip special de formațiune reacțională. Culpabilitatea care se leagăde agresivitatea sau ostilitatea refulate este aici evitată grație altruismului; - un mijloc de a evita agresivitatea, sursă de conflict, la fel ca în cazul anterior. Soluția este însă diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]