7,971 matches
-
de-atâta singurătate caii nu se depărtau deloc de noi, pășteau prin preajmă, adulmecând mirosuri de fiare sălbatice. “ Dă-mi mâna, Mihaly!”,mi-a cerut ea mâna pentru a se sprijini de mine în timp ce coboram o vale domoală; femeia a alunecat și s-a rezemat cu amândouă mâinile de mine, luîndu-mă aproape în brațe. Nu știam ce să mai fac, eram pus într-o situație umilitoare. De plăcut îmi plăcea, dar avansurile ei mi se păreau deplasate. Într-un moment de
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
care nu ne iartă concurență pe care o poate face Constantă Roterdamm-ului) și duplicitatea cancelăresei Merkel, care pare că se distrează nebăgându-l în seamă pe consângeanul sau Iohannis @ În timpul deplasării coloanei oficiale s-a repetat incidentul ” Gigină”, un motociclist alunecând și răsturnându-se pe asfaltul spălat cu apa murdară din Dâmbovița. Din fericire a scăpat nevătămat, dar asta nu înseamnă că procurorii DNA vor sta cu mâinile în sân...@ Hollande a vizitat laserul de la Măgurele (realizat în parteneriat) și nouă
Ce s-a mai întâmplat în această săptămână? Hai să răsfoim ziarele şi să revedem ştirile. [Corola-blog/BlogPost/93626_a_94918]
-
geam-vitraliu), pe care-l regăsim la vechile mănăstiri - unică formă de contact al culturii populare cu cea savantă în trecut. Turul virtual propus pe site-ul muzeului reproduce aici o istorioară legată de achiziționarea ferestrei care a devenit obiect muzeal, alunecând la sfârșit spre parabolă, așa cum avea să se întâmple și cu troița care face obiectul central al privirii într-o altă sală de la parter. Peste tot s-a urmărit însă esențializarea simbolurilor constituite de fiecare obiect muezal, încadrarea într-o
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
poetei pare a fi libertatea, temă de dinamism intelectual dar și cu multe conotații filozofice de exploatat: “mă asfixiază sclavia propriului sânge/ sunt tracul căruia i-ați biciuit cu pasiune/ speranțele rând pe rând/ prin muțenia unicei morți în care alunec ușor/ durerea va fi ciopărțită într-o clipă” (Eu sunt Spartacus) Dacă J.P. Sartre performa în paradoxul libertății cu definiția:”O libertate își află, indiferent pe ce poziție ne-am situa, singurele limite pe care le poate întâlni, în libertate
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
situat pe marginea unei râpe de câțiva metri în diametru, ca urmare a unei alunecări de teren. Maria, ținându-se de prun a încercat să întindă mâna să ia câteva prune. Dragoș nu a avut timp să o avertizeze, aceasta alunecând cu o bucată de pământ, ce s-a rupt din mal, în râpă. În alunecare s-a agățat de o viță, din rădăcina prunului și striga disperată la Dragoș să o salveze. Era murdară de mâl din cap până în picioare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
de mâl din cap până în picioare, iar Dragoș se lupta din toate puterile să ajungă la ea. Țipetele ei disperate îl panicau și-i rupeau sufletul... Chiar a reușit de câteva ori să o prindă de mână, însă mâna-i aluneca din mâna lui și din nou o scăpa. A reușit, în cele din urmă, să o prindă bine și să o scoată pe mal... - Dragoș,... Dragoș! Ce este cu tine prietene? Hei! Gata! A trecut! Profesorul doctor Vlad Lăcătușu, care
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
de sete și nu mă satur. Ea s-a retras în memorie, stă-n cuvintele pe care le spun, între minciună și adevăr cu dreptul de veto necontestat. E unică și celestă în felul ei, mântuită-n simboluri sub care alunecă prin pletele Domnului cu o mână tremurată. Lumina nu mai sare în așchii, umbra nu mai coboară în oglinzile scut de uitare sparge clipa văzută în trecere. Iat-o îngândurat născătoare în carnea cuvântului copt, sunetul pe care-l cântă
FEMEIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377235_a_378564]
-
să se ducă-n America, nu pleacă toți în America și acolo se fac oameni ? Ce, el cu acest geamantan de bani nu s-ar face om? Și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
nu! Nu asta! Poți să-i spui că, port în suflet un dor mai mare decât am avut vreodată pentru munții mei? “ Romanul structurat în secvențe cinematografice, debutează cu discuția dintre Nicu și o femeie despre viață și potență. Discuția alunecă, ușor, spre amintirea unei iubiri, ca o destăinuire a unui burlac ce a trecut prin paturile mai multor femei. Subiectul curge lin ca apa Arieșului ce ajunge la Câmpia Turzii, derulând retrospectiv imaginile copilului purtat de părinți în rucsac prin munți
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioan Iovan - Duhovnicul și a Maicii Cristina Chichernea - Stareța acestei sfinte mănăstiri - două personalități care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei și important centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului și a spațiului nostru sacru ce alunecă spre veșnicie, cu acest pridvor al eternității și cu această anticameră a Împărăției - care este această chinovie ce stă în calea diminuării și a deteriorării tradiției noastre sfinte și autentice!... De fiecare dată când am ajuns acolo am găsit o
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
întâlni picior de animal și nu văzu aripă de pasăre în bezna codului acela și inima i se strânse ca o gheară în piept. În inima codrului se trezi deodată în fața unei căsuțe de lemn. O rază de soare firavă aluneca de-a lungul unei crengi drept pe acoperișul ascuțit și de acolo pe fereastra rotundă, deschisă larg. Rățoiul de apropie de fereastră și privi înăuntru. Mare îi fu bucuria când îl văzu pe împăratul păsărilor, dormind în patul de sub fereastră
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: vals de fluturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
problemă, Moșule. Problema e sacul! E prea mare și prea greu pentru oricare dintre mijloacele de transport obișnuite! - Ho, ho, ho! Chiar așa! Anul acesta am avut foarte mulți copii cuminți! - Nu e de râs, Moșule! Spiridușul se lăsă să alunece la picioarele Moșului, rezemându-și coatele de genunchi, gata să izbucnească în plâns. În acel moment, se auzi o bătaie zdravănă în ușă. Petrică sări în picioare speriat. - Așteptai pe cineva? Moșul nu răspunse. Deschise zâmbitor ușa, lăsându-l să
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Badea. Punct pentru Teatrul Național din Timișoara care în-cearcă din răsputeri să iasă din umbră și anonimat și prin strategia de a-i invita pe regizorii tineri și pe val. Ar trebui măsură aici, însă, ca nu cumva să se alunece acum în extrema cealaltă, a experimentului - de text, de spațiu, de convenții, de mode - cu orice preț. Nici actorii nu sînt pregătiți, nici publicul. Și nu doar despre asta povestim într-un teatru de repertoriu.
Femeia si Barbatul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8219_a_9544]
-
continuă să se lupte cu cu demonii din perioada comunistă". Mai mult, jurnalistul Financial Times consideră că ”adoptarea a mii de pagini de legi UE nu pot transforma culturi politice peste noapte și că progrese democratice obținute cu greu pot aluneca înapoi". Ultimele evenimente de la București repun în dezbatere ”decizia politică de a admite România și Bulgaria în UE, în 2007, în pofida faptului că reformele lor se aflau în urma celorlalte opt țări foste comuniste care au aderat în 2004", apreciază analistul
Financial Times: România, o încurcătură balcanică () [Corola-journal/Journalistic/82229_a_83554]
-
surpare de pietre, Ion Mărgineanu dorește de la un timp a-l distila, a-l muzicaliza. Re-pre-zentările magic rustice se conservă, însă încrînce-narea se fluidizează formal, trece în melopee: "Doam-ne, ai putea să-ntuneci / chiar zarul celestei plîngeri, / și oracole, s-aluneci / dalb alai de tineri îngeri, // să mă simt și eu o dată / vis nu truditorul pîntec - / naștere nevindecată / sub Jarul dintr-un descîntec. // Să îmbătrînesc pahare, / Doamne, într-un colț de Rai, / să le umple cu amare / zilele ce le mai
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
sau Marin Preda? Deschideți dicționarul și citiți la rubrica respectivă. Dicționarul seamănă cu acele uriașe frigidere din morgile moderne: un perete plin cu sertare din care poți trage la alegere cînd de un mîner cînd de altul, sub ochii tăi alunecînd amintirea cadavrului dorit. Scriitori, politiceni, militari de carieră, voievozi, actori etc. se înșiruie într-o procesiune livrescă a spectrelor defuncte. Iar lectura, se înțelege, place pînă la atingerea voluptății de înfiorare morbidă. Două sunt concluziile care se impun în urma lecturii
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
estetic unde efectul era scontat, căutat. Ce știm despre adolescenții lui Gus Van Șanț? Totul, adică nimic. Le putem supraveghea gesturile, atitudinile, îi auzim vorbind și, pe masura ce filmul feliei lor de viață se derulează, simțim cum ceva ne scăpa, cum alunecam pe lînga ceva esențial pe care nu reușim să-l definim, iar senzația de vis cu ochii deschiși se accentuează. Există un loc care-i definește pe protagoniști, cel pe care adolescentul friabil, solitar îl transcrie pe caiet, scena reluată
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
Euridice palid în oglinzi/ m-am spânzurat de seninul unei grinzi/ și am o aură galbenă, hepatică aș zice/ ca o înjurătură nihilistă de Nietzsche". îmi pare sincer rău că lucrurile nu merg bine pe nici un plan, că totul a alunecat spre o ratare pe care nu v-o reproșați. Cinci pahare - ilustrează senzația generală că trăiți de multă vreme aceeași zi, după un program nesmintit: "am ciocnit vreo cinci pahare și-am plecat cam beți acasă/ urmărind în depărtare restul
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
cer. Rămâne să ne spui tu, care știi cel mai mult, Micaela Lungu. Mai mult decât că era în niște zori iunieni, și părea că doarme liniștit, la cinci, acoperit de sânziene aurii și albe, ca între timp el să alunece tăcut din somn în somn, până-n departele de neatins, de neînțeles, de neacceptat... Rămâne să ne spui tu mai mult decât că era în niște zori, și să plângi că nu ți-a dat de înțeles ce se va întâmpla
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
mereu în brațele îngerului și îngerei... Ne rămâne de citit și de recitit poezia lui, acum într-o cheie alta decât cea de până mai ieri. Ne rămâne de citit cu altă atenție, acutizată de durerea uimitoare că el a alunecat într-o direcție misterioasă. De recitit, cu sufletul nostru scurtându-se și el vertiginos încordat peste destinderea sufletului său. Iubirea noastră, amintirile noastre cu el din orice loc, din orice vremuri amestecate, acum limpezindu-se în tăcere. Cândva, după 1973
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
al Egiptului eminescian nu convinge decât, cel mult, prin poezie. Sunt multe asemenea elucidări pe care, printr-o excelentă posesie a datelor, Ilina Gregori le pune în serviciul, de veche tradiție, al interpretării. Din biografie, cam ca la Balzac, se alunecă în contextul mai amplu al vieții citadine. De aici, prin bizare calcule psihanalitice, se ajunge la foarte subtile aproximații vizând ultimii - și atât de controversații - ani ai lui Eminescu. Dacă algoritmul acestei cărți cu nume patetic mi se pare, pas
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
stilului de pionier - chiar și la ilustrația absurdă a copertei, unde cuvântul "Rai" servește drept cache-sexe". (Viața literară, nr. 156, 25 februarie 1934.) Autoarea - studentă la Litere - în nemăsurata ei venerație față de magistru e totuși malițioasă față de incongruențe și nu alunecă în hageografie. Judecățile de valoare ale exegeților diferă atunci când discută anumite pasaje ale romanului. Sinuciderea din final a lui Pavel Anicet e considerată de Dan Petrașincu nejustificată psihologic. Spre deosebire de el, Octav Șuluțiu pledează susținând caracterul ei autohton: " Ea nu e
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
anonimat cu The Sixth Sense (Al șaselea simț, 1999), urmat de Unbreakable (Indestructibilul, 2000), Signs (Semne, 2002), The Village (Satul, 2004) și Lady in the Water (Doamna din apă, 2006), filme nu numai inegale ca valoare, dar riscînd adesea să alunece spre kitsch-ul bine fasonat al filmului hollywoodian. Am preferat povestea familiei din Semne pentru modul în care evoluează psihoza într-o celulă de criză a unei familii incongruente, cu o notă de maladiv și paradoxal de cea mai bună
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
La nivelul execuției lucrării de către interpretul-secund, variabila de libertate-rigoare determinată prin gradul de originalitate lingvistic-muzicală a concepției componistice, capătă un efect paradoxal: cu cât compozitorul se propune mai discret (retras) prin notație, cu atât instrumentistul va interpreta mai neliber (disciplinat), alunecând (aparent salvator pentru el) în tradiția din care provine, in extremis putând chiar eșua în raport cu intenția compozitorului de a se extinde în/prin competența de libertate creatoare a celuilalt (presupus ca) interpret. Invers, cu cât notația componistică este mai inflaționar-amănunțită
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]