1,052 matches
-
Își așteptau prăzile care, mai devreme sau mai tîrziu, sucombau, din prostie sau din neglijență. În opinia lui, societatea civilă avea multe de Învățat de la insecte. Aldaya era un caz clar de ruină morală și fizică. Îmbătrînise vizibil și arăta amărît, fără tonus muscular. Fumero detesta oamenii fără tonus muscular. Îi făceau greață. — Javier, Îmi merge ca naiba, l-a implorat Aldaya. Îmi poți da o mînă de ajutor pentru cîteva zile? Teribil de curios, Fumero s-a hotărît să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
încât n-am mai răbdat și mia venit graiul. Auzi colo, să se spânzure! Ionică: Ce-aș putea face altceva, n-am nimic pe lumea asta. Cotoșman: Nimic? Dar ce, eu sunt nimic? Ionică: Ba ești ceva, ești un cotoi amărât și de aceea tragem amândoi Mâța de coadă. Cotoșman: Fiindcă nu vrei să lupți, totul e să vrei și să judeci, iar de crengile pomilor, lasă să se spânzure veverițele cu coada, nu ditai flăcăul ca tine!... Ionică : Ai dreptate
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându-l pe Sacripant mai amărât și mai deznădăjduit de cum fusese. În tăcere el s-a urcat pe calul Angelicăi, luând-o pe prințesă îndărătul lui pe crupă și porni în căutarea unui adăpost mai sigur. Dar abia de au străbătut două mile când un nou
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
gât și mi s-a încleiat limba-n gură, că mă mir și eu cum de-am mai fost în stare să-i dau bună-ziua! ― Și-acu' ce vrei de la mine? ― Cum ce vreau de la tine? Păi eu vin fript, amărât, și tu mă iei repede? Ce pot să vreau? Să-i torni o scrisoare de despărțire, în care să-i spui tu ce crezi că e mai potrivit în ocazia asta; și, printre altele, poți să-i spui că am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în urma ta. Un soare blând și stele coapte le ai pe veci în fața ta; Furtuni și lacrimă în noapte tu le-ai lăsat în urma ta. Și liniștea, și pacea-n suflet le ai deja... în viața ta Frânturi de viață amărâtă lăsate sunt în viața mea... Suprem legământ Când norul stingher ce plutește agale Ușor este împins de-o petală de vânt, în zborul de fluturi și-n cântece-astrale, E dragostea noastră, un suprem legământ. Când gândul se-ndreaptă spre tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pietrele sfărâmate, i-am putut auzi pe barbari chiuind. Imaginea mă îneca, de parcă fumul încă mai plutea în aer. Un soare de bronz privește cercetător în jos peste festivalul în mișcare. Ne continuăm lunga călătorie spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului meu. Miniștrii și prinții, în haine minunate, sunt purtați în palanchine bogat decorate pe umerii cărăușilor care înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nicicum de pescuit și parcă uitaseră cu totul de ce veniseră acolo. Plasa atârna, obosită și murdară, Între aracii Înfipți În pământ. Blondul Își zise chiar că, așa cum stătea ea acolo părăsită de toți și nebăgată În seamă de nimeni, era amărâtă și supărată. Îi fu milă de ea și o mai Îndreptă nițel, Îndepărtând unul de altul aracii. Încet-Încet, pentru că era singurul care se pricepea la gătit, Lică Îi luă locul Scurtului și Începu să dea ordine. Îi trimise pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pomezi, sufeream puțin În timpul primelor mișcări, apoi durerea Începea să devină plăcută și se topea, În cele din urmă, cu totul În acel amestec, singur pe lume, de duioșie și deznădejde. Timpul, care păruse că se scurgea undeva, În afara garsonierei amărâte, nu avea de gând, totuși, să ne ocolească la nesfârșit. Bătăile În ușă nu mai vesteau faptul că urma să primim provizii: vorbele camarazilor mă aduceau cu picioarele pe pământ („Monstrulică, gata cu huzureala! Te cheamă patria la datorie! Locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grijă. N-am înjurat, n-am bătut, n-am umilit și chinuit pe vreunul din ostașii mei, oricât mi-ar fi greșit. Vinovații erau supuși judecății camarazilor lor și de cele mai multe ori pătrundeam în inima și sufletul lor chinuit și amărât mai lesne decât aș fi putut-o face cu asprimea legii și a ordinelor pe care le aveam. Datorită șansei de a învăța carte, mă aflam în postura de ofițer de rezervă și nu în rândul celor călcați în picioare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Iași, la o petrecere între prieteni - dar și aici apar primele semne vădite ale bolii de inimă ce-l va răpune peste două luni. Profesorul ieșean Paul Bujor relatează: „Caragiale era abătut și foarte suferind...și a plecat tăcut și amărât cum nu l-am văzut niciodată. Probabil că, trecând prin Roman, Caragiale telegrafiază lui Gherea „Să ne vedem cu bine și cu cinste la toamnă”, sperând că se vor revedea și că se vor reîntâlni. Pe 23 mai îi sosea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mi-i făcusem, mi i-ați luat împreună cu preotul și ați plecat: ce-mi mai rămîne? Cum puteți dar să-mi spuneți: "Ce ai?" 25. Fiii lui Dan i-au zis: "Să nu-ți auzim glasul, căci altfel niște oameni amărîți se vor arunca asupra voastră și te vei pierde și pe tine și pe cei din casa ta." 26. Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sunt mai tari decît el, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
După trei secunde și jumătate, timpul legal dumnezeiesc de gândire, Dumnezeu ia spus părintește, „Fiule, asta o să se întâmple după 20 de ani de la moartea mea”. Când a auzit aceasta americanul s-a pus pe plâns și a plecat foarte amărât. Următorul a fost un rus vioi, poate chiar prea vioi pentru situația dată, care a întrebat, fără nici un preambul: „Doamne, oare când va mai fi Rusia așa de puternică și mare, cum a fost pe timpul lui Stalin”. După timpul reglementar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun produs din această categorie, care odată cu trecerea timpului și-a sporit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rucsac. — Vezi geanta aia, a bolborosit Mike arătând cu degetul spre ea. Am dat din cap. —E pentru mine, mi-a explicat el. Eu am dat din nou din cap. E plină cu niște biscuiți nenorociți, mi-a spus el amărât. După care a plecat. La ce-mi trebuie mie biscuiți? a mai strigat peste umăr. Nu știu, am spus eu nervoasă. După care m-am îndreptat spre sala de mese. Coridorul era plin de copii fericiți care se băteau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o femeie, în camera pe care Nancy și Misty o împărțeau era un pat liber... Dacă n-ai altă soluție, poți oricând să împarți patul cu mine, i-a propus Mike. Am simțit că mă cuprinde furia. Nevasta lui Mike, amărâtă, muncită și slabă țâr, era la numai câțiva pași de el. Clarence a încercat s-o mângâie pe Helen pe păr. — Termină, i-a spus ea cu asprime. Dacă vrei să mă mai mângâi, îmi dai zece lire. Clarence a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și să anunțe că sunt bolnavă. Zi că ești fratele meu, mi-am amintit că-i spusesem. —în cazul ăsta, a zis Luke, cu chipul împietrit și punând pe masă restul de înghețată, te las să-ți vezi de treabă. Amărâtă, conștientă de cât de prost gestionasem întreaga situație, conștientă că era numai vina mea, m-am uitat în urma lui pe când ieșea pe ușă. Am vrut să-l opresc, dar tot trupul, cu excepția creierului, îmi era paralizat. Era ca și cum m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
forță invizibil care mă avertiza să nu încerc, sub nici o formă, să-l ating. Cum merge, Rachel? a încercat el, în sfârșit, să deschidă discuția. —Grozav! m-am trezit eu zicând. — Asta e bine, a spus Luke dând din cap amărât. Nu eram obișnuită să-l văd într-o stare așa de mizerabilă. De obicei arăta așa de plin de viață. Erau multe lucruri pe care îmi doream cu disperare să le aflu. Ai o prietenă nouă? E la fel de drăguță ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sperat. Să-i dau posibilitatea să se lanseze direct într-una din tiradele ei favorite. — Mă bucur foarte tare că tu consideri că programul meu ar trebui să se învârtă în jurul programului tău, Claire! Nu-ți cer decât zece minute amărâte. Crezi că poți să te rupi de toate astea - face un gest larg, cu mâna, către largul camerei în care mama, Lucille și Bea stau acum cu gurile căscate - pentru ceva atât de frivol și atât de insignifiant cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
plâns în după-amiaza asta. Ceremonia de absolvire avea să aibă loc peste doar câteva săptămâni. Reușisem deja să pun mâna pe o altă ofertă de slujbă din partea unei mari edituri - ca rezultat al multor excursii în New York City, în mașina amărâtă a lui Bea - dar, când am izbutit să obțin o întrevedere cu legendarul Jackson Mayville, i-am spus tipului de la Resurse Umane de la cealaltă companie că mai am nevoie de ceva timp ca să-mi evaluez toate opțiunile. În fond, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în aceeași buclă a conversației? Randall Cox mă iubea? și voia să locuim împreună? Ăsta era momentul la care eu și Beatrice visasem cu atâția ani în urmă - și, în sfârșit, se împlinise! Îmi venea să alerg pe strada mea amărâtă și să urlu din fundul plămânilor și... — Înțeleg dacă ai nevoie de ceva timp ca să reflectezi la asta, mi-a spus Randall oarecum posomorât. Hopa! Uneori uiți să bărbații nu pot citi gândurile. — și eu te iubesc, Randall! am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sinuciderii lui Pinkerton. Dacă Williams n-ar fi anunțat că-i bolnav și nu poate veni, nu s-ar fi întâmplat nimic, explică Wilt. El e întotdeauna bolnav când are ore cu anul III Tipografi. Domnul Morris clătină din cap amărât. — Nu mă interesează ce an erau. Pur și simplu nu-ți poți permite să-i agresezi pe elevi... — Eu să-i agresez pe elevi? în viața mea nu m-am atins de... — Bun, dar oricum ai folosit un limbaj agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sau, și mai grav, nici unul. Preotul se repezi, clătinându-se pe picioare, până în biroul său, de unde luă binoclul și ieși pe terasă ca să-i regleze lentilele. Dar între timp fenomenul ceresc dispăruse. Părintele paroh St John Froude clătină din cap amărât. Lucrurile - și în special ficatul lui - se cam stricaseră în ultima vreme dacă ajunsese să aibă halucinații atât de devreme dimineața. Se întoarse în casă și încercă să-și concentreze atenția asupra unui caz în care fusese implicat un arhidiacon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atâtea nepotriviri, încât preotul ezită înainte de a o absolvi. O confesiune încărcată de prefăcătorie nu era semnul căinței veritabile. Din câte înțeleg, ești măritată, zise el șovăitor, iar Henry este soțul tău legiuit, nu? — Da, zise Eva. Dragul de Henry. „Amărâtul de el!” se gândi parohul, dar era mult prea plin de tact ca s-o spună cu voce tare. — Și l-ai părăsit? — Da. — Pentru un alt bărbat? Eva clătină din cap. — Ca să-i fie învățătură de minte, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
America, în pantalonii scurți înflorați și pantofii de tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
te detest, i-a răspuns fostul iubit. N-ai înțeles până acum? Nu, Gordon. Mă iubești. M-ai iubit dintotdeauna. — Harry, la tine totul mă dezgustă. Gura care-ți miroase. Varicele. Părul vopsit. Bancurile proaste. Burdihanul gras. Genunchii noduroși. Scula amărâtă. Tot. Fiecare părticică din tine îmi face silă. — Atunci de ce te-ai întors, după atâția ani? Nu puteai să mă lași în pace? După tot ce mi-ai făcut? Ești nebun? Mi-ai distrus viața, Harry. Acum e rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]