1,253 matches
-
va apropia de tine! Să ai o viață fără prihană și plină de bucurii! Sufletul meu te binecuvântează, copil care încă n-ai cunoscut vină! Rămas singur, după ce călătorii au plecat și nu se mai vedeau în zare, omul cel amărât se tot uita la smochinele cele ademenitoare din mâinile sale. Ce dar ceresc! Mulțumi Domnului pentru acest dar nesperat. Apoi, cu multă bucurie, degustă din fructele binecuvântate de Cel de Sus. Gustând aceste fructe, simți cum puterile îi revin, cum
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
am auzit de el când românii au răstignit pe învățătorul Iisus din Nazaret, de care a auzit tot Ierusalimul și de care se zvonește acum că ar fi înviat. Ce vă pot spune e ca la o altă masă un amărât dintr-ăștia de-i găsești cu grămadă mi-a plătit cu o monedă de aur! I-am dat înapoi niște drahme de argint. Cei doi perși ,,ciuliră” urechile și se priviră cu subînțeles. -A stat la masă cu un alt
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
dintr-ăștia de-i găsești cu grămadă mi-a plătit cu o monedă de aur! I-am dat înapoi niște drahme de argint. Cei doi perși ,,ciuliră” urechile și se priviră cu subînțeles. -A stat la masă cu un alt amărât pe care aproape că l-a bătut, continuă hangiul. Nu știu ce au vorbit, însă de vre-o două ori asta care m-a plătit la lovit cu palma peste gură pe amaratul ăla care stătea la masă cu el. -Cum arată
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
-mi ierți, Curățindu-l de păcate, Părintește să mă cerți, Că le-am săvârșit pe toate!. Și să nu nu mă judeci aspru, Ca pe-o vită, ca pe-un pom, Că nu sunt nici sfânt, nici astru, Sunt un amărât de OM. Mi-ai dat suflet să mă doară, Să mă-ndemne, să tânjească, Să-l păstrez ca pe-o comoară, Să suspine, să iubească; Mi-ai dat inima să-mi zburde, Să se-aprindă nebunește Și să-mi dea
DOAMNE, SUFLETUL SĂ-MI IERȚI ! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375087_a_376416]
-
celor care meritau asta, respectiv aleșii nației, cei care-i vindeau ponturile și-i făceau acoperirea. Desigur toate aceste afaceri, fiind considerate investiții strategice erau scutite de orice taxă ori impozit așa că bietul domn Lingurel figura în evidențe drept un amărât de asistat social lipsit de orice mijloace proprietăți sau conturi în bănci. Vai de capul lui! Și atunci, se-ntreba poporul, cum se face că un asemenea om să ajungă la pârnaie!? Nenorocirea venise, așa cum bine știm, de acolo de unde
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
și minte să le cuprindă. Este necesar un mic efort din ambele părți și viața se poate schimba de la o zi la alta. Ce folos să cârtesc alinând supărarea cu un țoi de tărie? În loc să astup o gaură cu un amărât de ban sau o oră de muncă, le pierd pe amândouă la crâșma satului cot la cot cu semeni în mizerie din propria lor vină. Acești cârcotași veșnic nemulțumiți sunt carnea de tun cu care unele partide, în special PSR
A DUBLA, DUBLARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371920_a_373249]
-
Te urci într-unul că știu ei unde să te ducă. Eu mă duc să trezesc loazele astea puturoase care nu se mai satură de somn ! Dar ce-și imagina,că o să-i dea vreun Mercedes particular ? E doar un amărât de ospătar, să zică mulțumesc că nu l-a trimis pe jos până la locul de filmare.Se bucurase de priveliștea oferită de autostradă în urmă cu doar câteva zile. Muntele ,pe ale căror serpentine rulau acum,își găsea liniștit sfârșitul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
binevoitor la noua membră a consiliului, proaspăta ei fină, o bleagă din filiași căsătorită cu nepotul ei favorit Nelu Tzipar. Oftă și îi spuse calm: - Auzi, fă Marcico, las’ că ție-ți mai ține dă cald, o vreme, ștremeleacu’ lu’ amărâtu’ dă Nelu! Aș zice io să mă plâng, da’ io-te-te că n-o fac, fă, că-nvățai la școală că mai fu vremi d-astea ș-acu f’o mie dă ani, dă mâncau ăia câcat cu polonicu
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
populiste ale guvernelor care iau bani de la cei care muncesc și le dau tuturor profitorilor și luzărilor incapabili de reușită în viață. Îmi vine să chem conductorul și să-i spun să ia măsuri, să nu-l mai văd pe amărâtul acesta în fața ochilor fiindcă-mi strică ziua. Nu o fac pentru că figura lui mi se pare totuși foarte cunoscută iar zâmbetul lui devine cam tăios: - Nu te mai gândi la prostii, rămâi la zona plină de bani în care te
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
vorbă din străbuni, Cei ce strigă nu-s mai buni Și din culmea disperării Toți se vreau la cârma țării, Biată Țară Românească, Dumnezeu să o trezească, Numai Singurul mai poate Să dea la români dreptate, Că de mult îi amărât Cu funia ei la gât! Frunză arsă de pelin, Sufletul de-amar mi-e plin , Frunză arsă de durere, Toți se vreau azi la putere, Dar vă spun, prietenii mei, Fără noi, puterea ce-i? Referință Bibliografică: Frunză arsă de
FRUNZĂ ARSĂ DE DURERE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372469_a_373798]
-
le-a spus: a fost o metaforă !! Și a mai precizat că pe Liiceanu, fost filosof cum îl numește, nici nu l-a avut în cătare, doar, doar și-o reveni mai repede. Fără rezultat, inutilă metaforă populară adresată unor amărâți limitați cu tot IQ-ul lor normal, pe care-l folosesc anormal, fenomen foarte des întâlnit în România de azi la boierii minții din capitala de pe Dâmbovița. După unii specialiști, ăștia doi plus unu, care întotdeauna se bagă ca musca
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
să spui asemenea lucruri?! -Iertare ilustre... dar asta spune poporul nu eu! se dezvinovăți Macro care nu păru înfricoșat de vocea tunătoare a companionului său mai tânăr. -Taci! spuse Caligula. Mai bine spune cum am putea să ne lipsim de amărâtul ăsta de Gemellus... -O săgeată bine țintită ilustre ar rezolva chestiunea, spuse iarăși Macro alegând între două cupe de vin. Am oameni care îți lovesc o monedă de la o sută de pași. -Ba bine că nu, prefect de două parale
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
De aceea a preferat doar să-și bârfească la cârciumă superiorii și, bineînțeles, să-i „sape”. Din care cauză era considerat un „indezirabil necesar”, permanent ținut în zăbale și călărit cu mânie. De câte ori i se ivea ocazia să servească vreun amărât cu vreo încurcătură, intra rapid în pielea de specialist și-l trata pe umilul solicitant de la înălțimea acestui rang. Însă, Mărășteanu, nu i se păru a fi un biet „ageamiu”. De aceea îl privi circumspect, cu scârba strunită sub lentilele
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
moale, lucios, puternic în zvârcoliri, mai, mai să-ți scape din mâini. Era o mare mândrie dacă reușeai să prinzi un păstrăv. Numai că, de cele mai multe ori, munca de copil pescar era răsplătită cu vreo doi, trei boișteni, din cei amărâți și... atât. Unii erau, totuși, mai măricei, aveau chiar mustăți! Erau multe povești pe tema prinsului păstrăvilor. Se lăudau băieții adesea: eu am prins atâta pește de mare, eu am prins unul și mai și. Ca să fii pescar de păstrăvi
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Făți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit ca dintr-un somn profund, și văzând pe Costică pădurarul cum îl privea cu ochii deschiși, implorându-i milă, a scăpat pușca din mână, apoi a zis
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
țară? Ați jupuit zilnic poporul român, v-ați îmbuibat și v-ați înfășurat în ziduri groase de epidermă porcină, ca să nu vă mai deranjeze nici măcar un cuvânt din partea celor obidiți. Cum faceți voi, mă, zilnic teoria solidarității și o adresați amărâților țării, când ați furat și furați - legal și ilegal - tocmai averea celor mulți? Înapoi în zoologie, căpuși portocalii! Poate ați uitat un banc sinistru care circula acum câțiva ani prin estul Europei: a fost descoperită mama lui Lenin. Ea e
CE AVEŢI CU ACEASTĂ ŢARĂ? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345008_a_346337]
-
români, nu-i cumva printre voi și frate-meu, Ion Pintilii?" A întrebat și de data asta, dar acum a facut-o sub impulsul unei speranțe pe care n-o mai avuse până atunci. Simțea că de undeva, din mulțimea amărâților care mergeau către "Golgota" lor de muritori, o voce îi va răspunde: "Unul Pintilii îi mai la coadă...". Sergentul care-și căuta cu ardoare fratele crezu că răspunsul la întrebarea de acum e doar ecoul speranței lui. Dar vocea era
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
la un liceu renumit, ATL, din Botoșani,cu media 6,70.Cu semibursă. Nu luase bursa întreagă nu atât din cauza mediei, cât mai ales datorită faptului că era singur la părinți! Mama, țărancă din tată -n fiu (!), iar tatăl, un amărât de tractorist! Două avantaje în favoarea lui Dio se conturau totuși în ochii pedagogului: 1.Primea semibursă și 2.Avea origine socială sănătoasă! Și... 3.I-a găsit, pe patul fără nicio cută din dormitor, un dicționar al buneicuviințe! -Este al
DEŞERTUL DE CATIFEA (32) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345993_a_347322]
-
fotografia sub titlul: „UN MAIMUȚOI !. Profesorul Valentin Stan la universitatea de vară a extremiștilor maghiari''. Nu mi s-a părut un maimuțoi, ci mai degrabă un șoricel amețit între doi motani unguri, care păreau în dilemă ce să facă cu amărâtul de șoricel bucureștean: să-i mai dea pălincă sau să-l dea pe labele pisoilor secui - Tinerii Maghiari din Transilvania - să se joace cu el de-a prinsul șoricelului de ceafă! Se pare că până la urmă le-au făcut pe
SZTÁN... PĂPUŞA SECUILOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347843_a_349172]
-
ucenici, Înveți încet-încet să mori. Toți te ajută. Niște-amici M-au ars de douăzeci de ori. Lucius Annaeus Seneca - “De gustibus (et coloribus) non disputandum” “Moartea-i amară, simți că-ți stă în gât” “Ba-i dulce” -l contrazice-un amărât. Lor, amical dar ferm, le spun: “Ia du-te ! După părerea mea, este prea iute” Babă a schimbat puțin un străvechi proverb latin (Gaius Plinius Secundus - “În vino veritas”) Adevăru-i doar în vin ! Zise mosul la beție. -Ba te contrazic
CITATE CELEBRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347418_a_348747]
-
români, nu-i cumva printre voi și frate-meu, Ion Pintilii?" A întrebat și de data asta, dar acum a facut-o sub impulsul unei speranțe pe care n-o mai avuse până atunci. Simțea că de undeva, din mulțimea amărâților care mergeau către "Golgota" lor de muritori, o voce îi va răspunde: "Unul Pintilii îi mai la coadă...". Sergentul care-și căuta cu ardoare fratele crezu că răspunsul la întrebarea de acum e doar ecoul speranței lui. Dar vocea era
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
domnul doctor..., dar cum vă numiți? - Sunt Iuliana Dobrescu și... - A!! Da, da, da! Este bine domnul Iustin... Stați să vă dau un halat, că la ora asta nu are voie nimeni, doamnă... Și așa avem aglomerație mare cu niște amărâți pe care a căzut malul când săpau un șanț adânc, mai apucă să vorbească asistenta, în timp ce luase un halat agățat pe partea interioară a ușii. Așa... acum... sunteți de a noastră, dacă intră cineva... Eu sunt Lidia, ca să știți... - Mulțumesc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
învârte pământul în jurul lui, iar lucrurile stăteau pe loc, și amorțeala îi dispăruse, și-a făcut curaj, rezimându-se cu pamele de pridvor, a privit în grădină, apoi strigat câinele. - Murgea!... Cîinele îl privea cu ochii înlăcrimați. Andrei știa că numai amărâtul ăsta de câine credincios îl înțelegea. Tocmai trecea prin dreptul porții Costică Ciungu căruia, în loc să-i răspundă la bună ziua, începe să-i arunce vorbe de șagă. - Auzi vecine, coana Morticica îmi dă ocol, dar eu i-am spus că a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Fă-ți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit ca dintr-un somn profund, și văzând pe Costică pădurarul cum îl privea cu ochii deschiși, implorându-i milă, a scăpat pușca din mână, apoi a zis
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
năvalnice, a uitat de îndatoririle ce le avea față de cel căruia îi jurase credință pe biblie, că-l va iubi și cinsti până la moarte, sau erai lihnit de foame și nimeni nu se uita la tine, nici ca la un amărât de păduche. Fii cinstit măcar cu tine și recunoaște, nu ai dat dovadă de lașitate? Ai tăcut și ți-a convenit că aveai mâncare și băutură, trai bun, femeie la pat, nu?... iar proasta te te slujea, numai să-ți
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]