696 matches
-
ne înlocuiesc dând ordine ofițerilor din etapă să ia parte la ceremonie. S-au și fotografiat în fața mormântului. Tot astfel procedase prea amabilul colonel încartiruit la d-na Anica Filipescu când, la înmormântarea ei, se puse în capul convoiului și amărî astfel pe întreaga familie și prietenii, deja prea încercați de a o pierde în momente atât de tragice.](Ibidem, pp. 172-173.) părintele moșoaia. tifosul exantematic Tot în acea zi sosi părintele Moșoaia de la Biserica Popa Chițu. A cerut să mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aflat, bolnav pe d-l Vlahuță ; pe lângă altele face o gripă cu mare temperatură și poate o congestie pulmonară”. Ca la 24 noiembrie 1919 să aflăm dintr-o altă scrisoare (cota 26371, B.C.S.) că îi anunța moartea scriitorului-prieten : «Am fost amărât și sunt cu moartea lui Vlahuță », pe care, spune Ion Apetroaie, Vasile Voivulescu l-a asistat «ca medic în boala ce-i va aduce sfârșitul». Soarta țării, vârsta și boala, l-au doborât pe Vlahuță. Împreună cu ceilalți bârlădeni el editase
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Voiculescu la Casa cu nr. 34, din str. Dr. Staicovici care din toamna anului 1919, cu o anumită excepție, va deveni locul unde familia dar mai ales tatăl său va trăi, va gândi, va visa, va spera sau se va amărî, adică își va trăi viața, cu bune și rele, până la sfârșitul ei, în 1963: ... Aici, precum altădată la Bârlad, când Vlahuță sau Tutoveanu își primeau oaspeții literari, tot așa casa lui Voiculescu devenea de la o zi la alta tot mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Ferenczi (4), Marceta (2), Talas (2), Lucic (1), Komporaly. Antrenor: Vlad Caba. ȘTIINȚA: Tevzadze, Tamaș - Moskalenko (7 goluri), Bondar (7), Iacob (6), Păunică (2), Prachar (1), Onyejekwe (1), Ghiță (1), Gurkovsky (1), Iancu. Antrenori: Otto Heel și Gabriel Armanu. Deși amărât după înfrângerea suferită în ultima secundă a meciului cu Știința Bacău, antrenorul Odorheiului a acordat un interviu pentru bacaulsportiv.ro. Bacăul Sportiv: Care sunt primele dumneavoastră impresii despre meci ? Vlad Caba: După cum anticipam, a fost un meci extraordinar de greu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
1-0): Care e în Liga a II-a și care în a III-a ?! Începută cu o oră mai târziu decât era programată, din cauza întârzierii oaspeților, partida amicală dintre FCM Bacău și Gloria Buzău n-a făcut decât să ne amărască și mai tare, fiindcă elevii lui Gheorghe Poenaru au dominat copios echipa care le a luat locul în eșalonul al doilea la masa verde. Cu o formulă de start în care tinerețea unor jucători ca Mihălăchioaie, Luncanu sau Vraciu s-
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și-au pârlit aripele ca Icar, vroind prea să se apropie de soare. Totuși, voi avea mângăierea că în timpul urcărei mele spre astrul arzător și al recăderei pe prozaicul pământ, voi fi avut momente de uitare a multor necazuri ce amărăsc zilnic viața omenească și aceste momente pentru mine tot sunt un câștig. ............................................................................................................................... Vezi așa, iubite cetitor, a fost povestea încuscrirei mele cu arta, acum 37 de ani!... ANEXE (Album realizat de Corneliu Grigoriu) Bustul lui Nicolae Gane, în Parcul Copou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a moa’, a zis, doar dacă-i așa acceptă o bere și invitația noastră de a lua loc de masă. Sau un vin, că nu-i berea cum e vinul, nici mâna ca vaginul. N-are bani deloc, un salariu amărât de lector universitar în dactilografie. Deși pe vremuri a fost mare, a fost stenograful lui Ceaușescu. La fiecare examen e o tradiție să strângem ceva bani, să punem mână de la mână și să-i luăm ceva. Are o singură pereche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mult prin politică decât prin economia lor politică, pe doi din colaboratorii noștri la câte un scaun ministerial). „Preocupați“ - vorba vine! Să le zicem mai nimerit: interesați, fără nici o vocație, după o carieră oarecare, după o căpătuială În viața lor amărâtă cu neveste prea devreme pe cap și blagosloviți cu copii. Așa au sfârșit mai toți, fără merite deo sebite și fără urme. școala profesorului și filozofului C. Rădulescu-Motru Încă n-a dat vreo figură filozofică remarcabilă. Asta din vina lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
niște victime nefe ricite ale femeilor, ba Încă ale celor mai ispititoare dintre ele, dar de o natură inumană - cum am cunoscut atâtea și cum Îi spu neam uneia: „Acum Înțeleg de ce ajung bărbații pederaști“ -, femei În stare să ne amărască sufletul și carnea de pe noi, să ne dezguste de tot neamul lor muieresc prin dificultățile și complicațiile lor morale și fiziologice.) Nu-i nici o săptămână de când s-a mutat din blocul În care locuiesc un fabricant recent de romane cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urmărirea nocturnă a celor doi de către „un roi de dansatori cuprinși de furie“, Înscrierea lor Într-un corp al pompierilor chilieni, Încîntătoarea escapadă a pepenilor și urma lăsată pe apă de cojile lor sau enigma fotografiei imposibile dintr-o colibă amărîtă de pe-un deal din apropierea Caracasului. Una dintre ultimele ieșiri În scenă ale motocicletei La Poderosa este relatată cu efecte cinematografice, iar noi părem s-o urmărim Într-o liniște precum aceea din sala de cinema: „...am aruncat frîna de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În aur. Faptele lui Valdivia simbolizează setea neostoită a omului de a deveni stăpîn al unui loc unde să-și poată exercita autoritatea totală. Cunoscuta expresie, atribuită lui Cezar, care declara că preferă să fie primul conducător al vreunui sat amărît din Alpi decît adjunctul la conducere În Roma, se repetă mai puțin pompos, dar nu mai puțin adevărat, În campania de dimensiuni epopeice care este cucerirea teritoriului chilian. Dacă, În momentul În care conchistadorul Își vedea moartea cu ochii, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Sicuani, cu același camion, și am ajuns acolo la mijlocul după-amiezii, copleșiți de frig, ploaie și foame. Ca de obicei, am petrecut noaptea la oficiul Gărzii Civile și, ca de obicei, am fost primiți foarte bine. Prin Sicuani trece un firicel amărît de apă, numit Vilcanota, pe cursul căruia am mers, Înnămoliți, o bună bucată de vreme. În piața din Sicuani ne-a uimit varietatea de culori care se revărsa de pe tarabe, amestecîndu-se cu strigătele monotone ale vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
urât în serile prea lungi de primăvară: se întâlnea cu inginerul și se plimbau ore în șir până la șosea și înapoi. Un lucru nevinovat... și acum, îl pierdea și pe acesta! Pe când el, Pierre, ce câștiga? Nimic! Un biet om amărât între două vârste, în căutare de angajament și cu o mamă bolnavă pe cap, fără casă (fără „coteț“, cum se zice) în care să poată să-și primească amicii (oful cel mare al lui Atti, pesemne...), temător de propria lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vorba. Într-o zi, la întoarcerea ei de la serviciu, Mama îmi povesti între altele și despre o convorbire cu totul întâmplătoare pe care o avusese cu cineva în tramvai. Nu știu cum veni vorba, dar Mama îi mărturisise persoanei respective că era amărâtă din pricina bolii fiului ei, ce părea că nu vrea să se mai termine odată. și persoana, bine intenționată, i-a dat un sfat băbesc, pe care mama mi l-a comunicat și mie, cu toate că era încredințată că nu-l voi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
uiumul, domnule morar-șef, zise Mircea. Ce uium, măi Mirciucă, ce uium? Ce să vă mai iau și ce să vă mai las? Cât să vă iau? Cu ce să mai ajungeți acasă, când aveți și voi aicea o baniță amărâtă de făină... Mergeți cu bine și Dumnezeu să aibă grijă de tinerețea voastră! Vă mulțumim frumos, domnule morar-șef, vă mulțumim din toată inima. Vă lăsăm cu bine! Și am pornit la drum cu Leu în frunte. Oamenii prezenți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
surprinde și ușurința cu care bătrânii satelor, incapabili să-și muncească singuri pământul sau să suporte uriașele cheltuieli ale lucrărilor pentru cultivarea lui, se dscotorosesc de el vânzându-l pe te miri ce urmând ca ei să-și trăiască bătrânețile amărâte cu o pensie simbolică de ceapiști sau cu un ajutor bănesc din partea Statului. Eh, dacă România ar fi avut după 1989 conducători înțelepți și patrioți, lucrurile în agricultură și în întreaga economie ar fi fost orânduite altfel, în folosul poporului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
modul lor de-a fi, să vorbim, să arătăm și să acționăm ca ele. Avem impresia că asta ne va contamina și pe noi cu ceva din condiția lor de supraoameni, din gloria și bogăția lor. În acelați timp, ne amărâm că, oricâte eforturi am face și oricât de mult neam strădui să le copiem, viața noastră e în continuare fără sare și piper, că nu avem abdomenul mai suplu și pectoralii mai vânjoși, că soția sau iubita nu arată ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
picteze o frescă făcută din bucăți, lăsând spectatorului sarcina de a le lipi. Cât de mult ai chef să o faci depinde de cât de mult îți place filmul. Revoluțica Pensionarul Pișcoci (ex-Moș Gerilă, actualmente Moș Crăciun într-un bloc amărât dintr-un cartier amărât al orășelului unde nu se-ntâmplă nimic, în care se-ntâmplă A fost sau n-a fost ?) spune la un moment dat, în cursul emisiunii de televiziune care ține jumătate din film : la centru (adică la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
devoranta către artă plastică, o emoționantă dragoste filiala, semnele unei boli chinuitoare și dorul de locurile natale. Scrisorile în sine cuprind pagini dramatice despre o sfâșiere lăuntrica a artistului grijuliu, prins între două viituri: pe o cale să nu și amărască părinții, adică să studieze medicină și pe cealaltă cale să-și urmeze vocația de artist. Personal, confesiunile epistolare ale artistului Viorel Huși îmi par de o dramatică autenticitate, iar pictorul - un personaj dilematic, într-o dramă psihologică. Chiar în scrisoarea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Poate cînd ne vom dezmetici și noi, producînd niscaiva mărfuri de consum, vom fi prețuiți. Deci să ne lăsăm de poezie și să intrăm în producție. Cred că v-am obosit și mă opresc înainte de a protesta. Sînt însă prea amărît de atîtea măsuri îndreptate împotriva scriitorilor (chiar dacă la unele, temporar, s-a renunțat) ca să mă rezum la cîteva convenționale rînduri de răspuns. A sta cuminte în bancă este mai înțelept dar uneori și nebunia poate fi... înțeleaptă. Alăturat vă trimit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
astfel de atitudine. Dar toate acestea sînt lucruri ce nu vă interesează și-mi cer iertare că v-am făcut să pierdeți timpul cu ele. Din păcate, așa este făcut omul, nu-și poate ține necazurile doar pentru sine, mai amărăște și pe alții cu ele. Sper că v-ați revenit complet. Nu știu cum e timpul pe la Bacău, dar aici, la noi, e plăcut, e soare, încît nu-ți vine să intri în casă. Se pare că se apropie primăvara. Ce mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
reclamase și pe „Speculantul Zegrea (fost legionar acum membru al F.P.)” care „...a fost prins când cu camionul Federalei (cooperației, n.n.) scotea din județ 24 de porci, 2 boi și o vacă”. Unde Încăpuse atâta lămustie zootehnică Într-un camion amărât din deceniile 3-4 ale secolului trecut, nu putem ști dar, probabil, Terdiman avea informatorii săi de nădejde care chiar număraseră șeptelul hușean. Spre marea sa dezamăgire, a aflat că „...Zegrea a făcut numeroase intervențiuni timp de 3-4 zile Împreună cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
stau În espectativă”. Dacă pe săraci Îi cumpăraseră cu un kil-două de făină de păpușoi și o jumătate de kil de fasole, cu cei ceva mai Înstăriți nu le-a mers șantajul celor din CDE iar șeful acestei organizații notase amărât următoarele: „O parte din populația evreească care (sic!, n.n.) se compune din comercianți, stau În espectativă cu teamă și neîncredere În noi și În ziua de mâine, privitor la zvonurile cu nouile legi economice ce vor veni”. Rămâne un mare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
acela s-a arătat din nou lui Lot și i-a cerut să bea. De data aceasta Lot nu i-a dat și atunci i s-a descoperit lui Lot că este diavolul. Văzând pe cine adapă și fiind foarte amărât din aceasta pricina, Lot s-a rugat la Milostivul Dumnezeu să-l ajute. Și când a turnat apă pe cele trei surcele au crescut deodată. S-au făcut cât un copac. Era un copac anume, cu trei crengi deosebite, nici una
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vai de capul meu, și am făcut prima comandă de haină la un croitor evreu. Când a fost gata, la un alt drum, sunt invitat la masă. Nu pot să refuz din cauza candelii de bunătate din ochii lor. Erau amărâți fiindcă aveau un băiat în armată și primeau vești că era mereu înjosit și agresat. și nu era altceva decât un ostaș credincios al Armatei Române! Oameni și oameni, lume ca vai de lume. În fine, la 31 august 1929
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]