768 matches
-
posibil, orașul real ca veșnic pretext pentru imaginar. New York este un "muzeu imaginar urban", care își găsește sursele în cele patru mari mituri americane epoca de aur, natura brută care trebuie domesticită, colonizarea Vestului și Tărâmul Făgăduinței dar reprezintă și ambivalența mitului Americii (care este atât Eldorado cât și contra-utopie dezumanizantă și mecanicizantă). Mitul său comportă două aspecte antagoniste și complementare: pierderea specificității în "nebuloasa memoriei culturale", dar și imaginea cu puternic efect de anamorfoză (cadre deformate, grotești, ale cartierelor), și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lustruit pe fiecare pedală. —Ai avut vreodată sentimentul că vrei să pleci și totuși să rămâi? a fredonat ea, imitându-l pe Jimmy Durante. Fusese de asemenea surprinsă că știam starurile de cinema și artiștii americani. Este un semn de ambivalență, a zis ea despre picioarele mele. Așa conduc eu, i-am spus, deși după aceea am încercat să folosesc doar un picior, așa cum îmi spusese că fac ceilalți. Dar după o săptămână sau două am revenit la vechile obiceiuri. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dau, parcă-i o vrajă, de același tribun iubăreț de popoare, zice: „Există o dedublare comportamentală, mai ales În România, la un popor care-a fost nevoit să treacă prin cîte a trecut”. Lăsînd la o parte că dedublarea semnifică ambivalență, simptom ușor de diagnosticat În diverse manii, cum ar fi mania paranoiei, prin dedublare poporul român va fi mult mai numeros, Într-un cuvînt, aproape dublu. În totuși iubirea lui, directorul ei nu ezită să ne extazieze pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mălăele și o foarte captivantă prefață semnată de Ion Vianu, din care aflăm printre altele că un celebru psihiatru a creat termenul de masochism după numele autorului de blănuri. Dacă Ion Vianu ne spune că blana e un simbol al ambivalenței sexuale, Sacher-Mason susține că Venus o poartă ca să nu răcească. Cartea Înflorește În descrieri de peisaje și toalete și e hașurată cu nenumărate conversații cu replici lungi, filozofice, oribile, ca Între iubiți. Dacă așa se vorbea spre sfîrșitul secolului XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ați iubit, nu-i așa?// Iar coapsele mele se întind încet în pat, mai puțin/ albe, mai puțin fierbinți decât la început.// Și dacă această tristețe vă molipsește, înseamnă că e/ a voastră de mult.". Se remarcă ușor ezitarea și ambivalența subiectului cunoscător. Viața în colectiv îi apare, pe de o parte, ca un cadru osificat de rutină, uzură, masificare progresivă. Pe de altă parte, nu se poate dezice de acest set de experiențe (de)formatoare. Ele au intrat în alcătuirea
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de note comune. În primul rând, evidentă este europenizarea istoriei naționale românești prin integrarea acesteia în matca istoriei occidentale. Apoi, cu câteva excepții (Constantinescu, 1928; David, 1937), toate celelalte manuale afișează o ambivalență față de momentul 1600 în istoria românilor: chiar dacă există un consens unanim asupra faptului că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu a fost motivată de idealuri naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea conștiinței naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca o manevră politică justificată pragmatic. Facțiunea radical-naționalistă evoluată în interbelic avea să schimbe ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre manualele interbelice pătrunse de naționalismul cel mai patetic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poezia trebuie să fie rage de l'expression, adică, în limbajul gramatologiei lui Derrida, literalitate. Imaginea literalității ființei ca tăcere o găsim în insula lui Euthanasius, unde îndrăgostiții ajung "dezbrăcați", într-o lume devenită lumen, transparentă. Mircea Eliade a sesizat ambivalența insulei eminesciene, deopotrivă "cea mai desăvârșită viziune paradiziacă din literatura românească", împlinire a clipei de iubire a perechii Ieronim și Cezara, dar și tărâm al morții 173. Totuși, el înclină să accepte interpretarea călinesciană în spiritul metafizicii romantice, ca recuperare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
împlinire a clipei de iubire a perechii Ieronim și Cezara, dar și tărâm al morții 173. Totuși, el înclină să accepte interpretarea călinesciană în spiritul metafizicii romantice, ca recuperare a paradisului pierdut. Dar nu e vorba doar de atât, căci ambivalența dată de statutul de "insulă în insulă", ne trimite nu la monismul metafizicii tradiționale, ci la arheitate, care transcende dualismul spirit-materie174, căci "insula în insulă" nu mai e centrul, ci stă între antiteze, la "margine", sau cum intuiește chiar Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru a minți, atunci nu poate fi folosit nici pentru a spune adevărul"305. Iată de ce "logica dinamică a contradictoriului", își are dramatismul ei. Ștefan Lupașcu vorbește chiar de o tragedie a energiei.306 Psihismul este "sediul prin excelență al ambivalențelor, al tensiunilor, al pulsiunilor, al tendințelor contradictorii", spune filosoful în Les trois matière (1960)307. Toate logicile și sistemele politice monovalente devin incapabile să înțeleagă natura umană a antitezelor care sunt viața (Eminescu), ducând fie spre dictaturi, fie spre anarhism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acumulate de-a lungul timpului, care impun necesitatea unei individualizări a predării și a strategiilor de învățare, a unui mediu securizant și suportiv; - transformările fizice, psihologice și sociale consecutive vârstei, care generează nevoi specifice, interese și obiective diferite; - anxietatea și ambivalența experimentate de adult, ce se regăsesc în orientarea lui spre învățare, putând inhiba încercările de a deveni mai autonom. Toate aceste lucruri pot fi identificate de educator în primele sesiuni (prin discuții informale, de grup, evaluare de nevoi), în încercarea
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
acumulate de-a lungul timpului, care impun necesitatea unei individualizări a predării și a strategiilor de învățare, a unui mediu securizant și suportiv; - transformările fizice, psihologice și sociale consecutive vârstei, care generează nevoi specifice, interese și obiective diferite; - anxietatea și ambivalența experimentate de adult, ce se regăsesc în orientarea lui spre învățare, putând inhiba încercările de a deveni mai autonom. Toate aceste lucruri pot fi identificate de educator în primele sesiuni (prin discuții informale, de grup, evaluare de nevoi), în încercarea
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai multe subtipuri (metamorfoza unui pește, o mreană de aur, o căpățână de cal, un rac, un porc). Prin metamorfoza unui pește apare deseori viitorul erou În narațiunile populare românești. Peștele, simbol arhetipal cu substrat sexual pronunțat, prezintă semne de ambivalență: el apare atât ca simbol feminin (Îl aflăm În imaginea monstrului marin), cât și ca simbol falic (prezent În basme, unde eroinele rămân Însărcinate mâncând un 32 pește Întreg, sau numai un os). În planul simbolismului cosmic, peștele se asociază
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
societate. Cu toate acestea, favorurile regelui erau condiția de bază pentru ascensiunea socială. Ambiguitățile, conflictele și jocurile de culise care aveau loc la curte, și-au găsit reflectarea în arte. Un bun observator al naturii umane, Molière a dezvoltat această ambivalență și a folosit-o în subiectele operelor sale. Viața celor bogați era compusă dintr-o succesiune continuă, circulară, de ritualuri, simboluri și mod de comportament în lupta perpetuă pentru a cumpăra favorurile regale.„Teatralitatea, neclaritatea și permeabilitatea clasei sociale a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
zero ridică o problemă de interpretare, pentru care se pot propune cel puțin două soluții. Se poate considera că o atitudine este fără autoritate când reprezintă punctul de cumpănă În conflictul de evaluare pozitivă negativă, reflectând prin aceasta o atitudine ambivalență. O a doua interpretare este bazată pe șirul de rezultate fără autoritate obținut prin răspunsuri neconcludente. Aceasta Însemnă că la subiectul care posedă asemenea rezultate nu s-au Închegat atitudini clar definite față de obiect. Valoarea negativă a atitudinii indică reacții
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
au finisat cu grijă canaturile din care scoseseră scândurile vechi și putrede ce o urâțeau (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) filozoful nu numai că nu face abstracție de condiția apartenenței sale la natura obiectului pus în joc, ci, dimpotrivă, acceptă ambivalența subiect-obiect proprie disciplinelor umaniste în absoluta ei indistincție (G. Liiceanu, Tragicul) Varianta nu numai că..., dar relaționează - de obicei - două predicate afirmative: Părinții lor nu numai că știau ce-nseamnă toate prostiile, dar le și făceau pe ascuns, ca să facă
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
a cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de empatie II.5.2.1. Complementaritatea rolurilor Profesia/ocupația de cadru didactic are un statut cuprinzător în orice societate modernă. În ciuda unei recunoașteri de statut, există și abordări nu lipsite de interes care pun în evidență: a) particularitățile de ambivalență ale profesiunii, în special atribute - calități cu expunere și percepție publică, precum forță și slăbiciune, siguranță și îndoială, certitudine și incertitudine, afecțiune și detașare, solidaritate de grup - asumare decizională unipersonală, entuziasm și prudență, libertate și constrângere, independență și dependență de
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
dialog între Pașaliu și Antipa. Pașaliu îl întreabă pe Antipa de ce a ales această pictură. Cum Antipa îi răspunde printr-o întrebare, Pașaliu se lansează într-un discurs despre detaliile și semnificația picturii flamande. Chiar din debut, se poate observa ambivalența construcției ekphrastice. Fragmentul descrie pânza și reacția personajului descriptor, în timp ce finalul lui marchează comentariul compoziției plastice. Prima componentă a descrierii ekphrastice reflectă mimetic organizarea spațiului pictural din această scenă de interior: Așadar, domnilor studenți, închipuiți-vă o încăpere nu prea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă a simbolizatului, imaginile apropiindu-se de nucleele arhetipale. De aceea, imaginile simbolice favorizează creativitatea imaginativă, în măsura în care ambivalența și opoziția devin factori producători de imagini esențiale. Gilbert Durand decelează operația participativă, declanșată de trecerea de la sensul propriu la sensul figurat al imaginii, care ia naștere din jocul subtil dintre absentia și praesentia. Făcând apel la problema platoniciană a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mai multe subtipuri (metamorfoza unui pește, o mreană de aur, o căpățână de cal, un rac, un porc). Prin metamorfoza unui pește apare deseori viitorul erou în narațiunile populare românești. Peștele, simbol arhetipal cu substrat sexual pronunțat, prezintă semne de ambivalență: el apare atât ca simbol feminin (îl aflăm în imaginea monstrului marin), cât și ca simbol falic (prezent în basme, unde eroinele rămân însărcinate mâncând un pește întreg, sau numai un os). În planul simbolismului cosmic, peștele se asociază cu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o subsumare a elementelor epicului este binevenită. Acest lucru duce la o apropiere prototipică în relație cu studiul empiric al literaturii. Totodată, atitudinea estetică ne învață că opera de artă nu poate fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale. De aceea, romanul și drama respectă natura dublă a obiectului, fără a se prezenta sub o categorie specifică esteticii, la care se adaugă tropii specifici constituenți romanului și dramei. Stratificarea ontologică se aplică și romanului sau dramei, dar o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
demersului critic, ce converg spre conturarea unei semiologii a creației dramatice. Într-o perspectivă similară, cel de-al doilea studiu, Dramatis personae (1980), se concentrează asupra personajului, interpretat prin prisma conceptelor theatrum mundi și mască. În opinia autoarei, ambiguitatea și ambivalența ca simbioză între eroul prezent în text și actor, între ficțiune și realitate apar evidente îndeosebi prin procedeul teatrului în teatru, care deschide o problematică existențială în relație cu ideea de theatrum mundi. Prin analiza procedeului, prezent în întreaga istorie
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
celorlalți sunt și ei implicați în cursa pentru putere. Astfel, un agent de pe scena politică este tot timpul un potențial stăpân și un posibil supus. În timp ce încearcă să obțină putere asupra celorlalți, ceilalți caută să câștige putere asupra sa. Acestei ambivalențe specifice oamenilor ca ființe politice îi corespunde ambivalența evaluării morale a condiției respective. Cei implicați își vor considera justă dorința de putere și o vor condamna pe a celorlalți ca fiind nedreaptă. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere. Astfel, un agent de pe scena politică este tot timpul un potențial stăpân și un posibil supus. În timp ce încearcă să obțină putere asupra celorlalți, ceilalți caută să câștige putere asupra sa. Acestei ambivalențe specifice oamenilor ca ființe politice îi corespunde ambivalența evaluării morale a condiției respective. Cei implicați își vor considera justă dorința de putere și o vor condamna pe a celorlalți ca fiind nedreaptă. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, rușii și-au justificat aspirațiile de putere prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]