735 matches
-
încît totul să rămînă proprietate comună"215. De aici se va naște și argumentul care va servi mai tîrziu la justificarea expansiunii teritoriale Lebensraum-ul a popoarelor mai bine dotate de la natură. În cele din urmă Herder apare contradictoriu, confuz și ambivalent. Tot astfel el subscrie și altor idei, mai puțin belicoase, cu scopul de a idealiza meritele propriului său popor și originalitatea fără pereche a acestuia. "Numai gloria națiunii germane, observă el cu complezență, a servit de drum al libertății întregii
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un plus de autenticitate față de agitat-verbigerantul Matei, spre exemplu, care-și declamă nuntirile ideologice cu Partidul, insensibil la farmecele Evei (la propriu și la figurat). Eva nu lasă nicio îndoială asupra identității sale, ea este, ca și Anghel, un personaj ambivalent, disputată de agenții răului, dar și de cei ai binelui, un teren de luptă al virtuților cu viciile în toiul prefacerilor revoluționare la care contribuie din plin tatăl său. Eva ilustrează în roman cazul unei rătăciri urmate de o izbăvire
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu întreruperi în funcție de condițiile de reîntemeiere a sociologiei. Acest proces a fost influențat și de interesele intelectualității și de coflictele din interiorul partidului, dar și de dinamica contextului internațional. Rezultanta acestor interacțiuni a fost o sociologie precar instituționalizată, cu legături ambivalente cu trecutul ei interbelic și contextul comunist. Motivele discrete ale acestei evoluții vor forma subiectul altor studii. Bibliografie Bădina Ovidiu, Dimitrie Gusti. Contribuții la cunoașterea operei și activității sale, Editura Științifică, București, 1965. Bădina Ovidiu, Neamțu, Octavian, Dimitrie Gusti. Viața
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în întregime. O categorie aparte ar fi de altfel cea a foștilor membri ai partidului comunist deveniți după 1989 anticomuniști patetici, un fenomen psihosociologic care ar merita o analiză aprofundată. M-am aflat astfel de multe ori într-un raport ambivalent cu ceilalți, o ambivalență care putea lua și forme polemice, dar care n-a dus însă niciodată la rupturi, cel puțin până în 1989, dar și o bună vreme după aceea, poate cel mult la distanțări prudente. Pentru mine, "grupul" a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a face mai repede", dar și de a face altceva decât ceea ce era deja în natură. Acesta este motivul pentru care în societățile arhaice, topitorii și fierarii sunt renumiți ca "stăpâni ai focului", alături de șamani, vindecători și magicieni. Dar caracterul ambivalent al metalului 53 T. A. Rickard, Mân and Metals, I, p. 149. 54 Vezi M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 46 sq. 55 Ibid., pp. 61 sq. Unele populații africane împart minereurile în "bărbați" și "femei"; în China antică, Marele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii, într-un spațiu al umbrelor înșelătoare. Universul astfel constituit e mai puternic, mai pregnant decât orice realitate. Eumene, numele folosit pentru eufonie, cu rezonanțe grecești, are o semnificație ambivalentă, sugerând o făptură neomenească la marginea dintre vis și realitate, a cărei existență, dar și sexualitate e incertă. Numele, masculin în zona de proveniență, a fost asociat, mai târziu, cu feminitatea. În cazul lui Stelaru, se constată evidențierea unor trăsături
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
facă să prindă contur jocul impalpabil al sentimentelor, sugestie a ceva ce poate fi doar intuit, a unor trăiri pe care subiectul se surprinde încercându-le. Cadrele se fluidizează în încercarea de a surprinde inefabilul, focul comorilor rămâne un simbol ambivalent, e iluzoriu, ispită a unei posibile bogății, dar, în egală măsură, poate fi și atribut al maleficului. Focul iubirii/ al inspirației/ al arderii interioare în căutarea sinelui are aceleași caracteristici, e o reunire a contrariilor, căutare în concret și abstract
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de efortul repoetizării limbajului folosind ca sursă grotescul. Astfel se revalorifică imaginea câinelui, animalul psihopomp, gardian al infernului, dar și credincios apărător al omului, care, chiar și pe tărâmul de dincolo, este, în general, valorizat pozitiv (deși e un simbol ambivalent ca majoritatea structurilor care iau naștere din noaptea inconștientului, de acolo de unde contrariile nu sunt diferențiate). Aici însă trecerea câinilor prin sângele uman echivalează cu apropierea lentă de moarte; verbul "a linge" adesea utilizat ("Ploile-n haltă băloase, și-n
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fugise în circul lunii", Saltimbancul; "Viață? Uriașă povară a iluziei:/ Întotdeauna nimeni n-a fost", Altul). Sensul se constituie printr-un permanent dialog cu simbolurile culturale și literare. Cecitatea inspiră teamă, dar și respect. Ca în atâtea cazuri, simbolul este ambivalent, reliefând izolarea, voită sau impusă, dar și legături magice. Orbul, căruia îi este străină vederea lumii exterioare, pare să fie un bun observator al activității interioare, sufletești. Se sugerează astfel fie lipsa capacității de a vedea ceea ce este evident, fie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
uităm nici apropierea de bufon, suprapus adesea peste simbolismul morții, pornind de la conceptul că moartea este cea care râde la urmă. 227 Măturatul este, de altminteri, un act de separare a cosmosului de haos, se constituie însă într-un simbol ambivalent pentru că actul poate fi revendicat de oricare dintre cele două "sisteme" pe care le separă (v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timișoara, 1994, p. 104). Aici prezența măturătorului în arenă, îl include în universul circului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
avem în vedere în această carte. În primul rând, teoriei democrației radicale îi lipsește o definiție clară. Astfel, această abordare ar putea să fie utilă pentru problematizarea canonului democrației, însă ea se dovedește problematică atunci când vine vorba de cercetarea raportului ambivalent între populism și democrație, dintr-o perspectivă empirică și mai puțin dintr-un unghi normativ sau teoretic. Mai mult, nu suntem convinși de faptul că democrația liberală exclude, prin definiție, un model conflictual al politicii. În esență, Laclau și Mouffe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că populismul poate fi privit, în același timp, ca un remediu și ca o amenințare la adresa democrației. Mai exact, din punct de vedere teoretic, populismul este în mod fundamental democratic (Canovan, 1999; Laclau, 2005a, Tännsjö, 1992), însă acesta se raportează ambivalent față de democrația liberală (Canovan, 2002; Decker, 2006; Mudde, 2007; O'Donnell, 1994; Plattner, 2010)5. Așa cum am arătat, relația între populism și democrație este transparentă și pozitivă. Cel puțin în teorie, populismul susține suveranitatea populară și regula majorității. Însă, așa cum
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Levitsky și de James Loxton și Slovacia sub primul-ministru Vladimír Mečiar (1992-1998), analizată în capitolul 9 de Kevin Deegan-Krause. După ce am explicat procedura de selecție a studiilor de caz, putem dezvolta un set detaliat de întrebări de cercetare cu privire la relația ambivalentă între populism și democrație liberală. Propunem următoarele ipoteze adiționale. Ipoteza 4) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile consolidate va avea efecte pozitive modeste asupra calității democrației. Ipoteza 5) Populismul aflat în opoziție, în democrațiile neconsolidate va avea efecte pozitive moderate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al acestui volum. Întâi, am propus o serie de definiții pentru populism, democrație și democrație liberală. În al doilea rând, plecând de la aceste definiții am argumentat că, cel puțin teoretic, populismul are o relație pozitivă cu democrația, însă o relație ambivalentă cu democrația liberală. Cu alte cuvinte, populismul poate să fie, în același timp, un remediu și o amenințare. În al treilea rând, am sugerat o serie de efecte (pozitive și negative) posibile ale populismui asupra calității democrației. În al patrulea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismui asupra calității democrației. În al patrulea rând, am lansat o serie de ipoteze cu privire la condițiile care influențează intensitatea efectelor și tipul acestora. Am cerut contributorilor acestui volum să accepte definiția populismului, pe care am propus-o, cât și relațiile ambivalente între populism și democrație liberală. Acest lucru a contribuit la constituirea unei lucrări consistente și coerente, făcând totodată posibilă o comparație a diverselor studii de caz. De asemenea, am încurajat foarte mult abordările critice la adresa ipotezelor noastre privind efectele populismului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
capitol. Vom încheia volumul cu o serie de sugestii pentru cercetări viitoare ale relației între populism și democrație. Pe scurt, acest capitol introductiv nu are ambiția de a fi versiunea definitivă cu privire la modalitatea cea mai bună de a studia relația ambivalentă între populism și democrație. Ne-am propus doar să construim un cadru teoretic, clar și concis, pentru a analiza impactul populismului asupra democrației, dintr-o perspectivă empirică și nu normativă sau teoretică. Astfel, direcția de studiu prezentată aici poate fi
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
împotriva partidelor consacrate și introduce o distincție de tip prieten-dușman în politica belgiană, care se află în contradicție cu caracterul incluziv și pluralist al democrației liberale. Astfel, decizia partidelor consacrate de a exclude VB-ul cu ajutorul cordonului sanitar, are efecte ambivalente asupra calității democrației. Se poate deci concluziona că exemplul belgian conține numeroase trăsături ale unei hegemonii a democrației liberale. Partidele populiste sunt puternice în acestă țară, însă ascensiunea lor nu a avut un efect generalizat asupra democrației liberale. Calitatea procesului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o amenințare și/sau un remediu pentru democrație. Capitolele acestui volum oferă o bază solidă pentru o asemenea analiză. Prin urmare, în acest capitol concluziv, facem un prim pas în acest sens, cu scopul de evaluare și regândire a relației ambivalente dintre populism și democrație. Vom pune accent mai ales pe identificarea aspectelor care, pe de o parte, ar putea apărea doar în anumite contexte regionale, și pe de altă parte, ar putea fi prezente în diverse conjuncturi geografice și socio-politice
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că definiția minimală a lui Dahl (1971) a democrației este o bornă crucială care poate trasa o linie de demarcație între regimurile autoritare și cele democratice. În același timp, acest concept este util pentru emiterea de ipoteze referitoare la relația ambivalentă dintre populism și democrație. După cum afirmam în capitolul introductiv, populismul poate avea un impact pozitiv pentru democrație în termeni de îmbunătățire a "incluziunii" și negativ în privința "contestării publice". Studiile de caz din prezentul volum confirmă sau resping această teză? General
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care este (aproape) imposibil de soluționat prin intermediul canalelor democratice. Astfel nu ne surprinde faptul că, una dintre principalele măsuri ale strategiei izolării este cea a formării unui cordon sanitar care, după cum demonstrează Lange și Akkerman pentru cazul Belgiei, are efecte ambivalente asupra calității democrației. O altă opțiune este confruntarea, caz în care actorii politici tradiționalii nu doar neagă legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști, ci decid să-i și atace. Considerând că "toleranța față de cei intoleranți" trebuie să aibă o limită
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai multe țări europene s-au format guverne de coaliție împreună cu populiștii și guverne minoritare tolerate de partide populiste radicale de dreapta (De Lange, 2008). 10.2.4 Populismul și arena internațională Capitolele acestui volum au arătat faptul că relația ambivalentă dintre populism și democrație poate fi studiată și dintr-o perspectivă internațională. Actorii transnaționali și instituțiile supranaționale sunt conștienți de "provocarea populistă". De exemplu, acordurile Uniunii Europene (UE) și cele ale Organizației Statelor Americane (OAS) conțin o clauză democratică invocată
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mass-mediei și cu atât sporește intervenția statului spre a se asigura "democratizarea" accesului la exprimare în spațiul mediatic. O a cincea temă viitoare de analiză se referă la dezvoltarea unei abordări comparative originale a populismului în general și a relației ambivalente dintre acesta și democrație în special. Chiar dacă în cuprinsul acestui volum ne-am concentrat asupra populismului contemporan, studiile ulterioare pot oferi perspective noi prin elaborarea unor comparații intertemporale, cu caracter intraregional (în America Latină, de exemplu) sau interregional (de exemplu, între
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Rise of Urban Policies in Flanders, Belgium", în International Journal of Urban and Regional Research 29(1): 152-71. Deegan-Krause, K., (2000), Accountability and Party Competition in Slovakia and the Czech Republic, South Bend, IN: University of Notre Dame. ------ (2003), "The Ambivalent Influence of the European Union on Democratization in Slovakia", în P. Kubicek (ed.), The European Union and Democratization, London: Routledge, 56-86. ------ (2004), "Uniting the Enemy: Politics and the Convergence of Nationalisms in Slovakia", în East European Politics and Societies 18
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă a infinității, dar discuția despre incapacitatea noastră de a „străbate” infinitatea divină sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează de la una la alta, în funcție de perspectivă din care o
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
această observație le face cu privire la zborul fundamental pentru viață. Howells se ocupă de practica jurnalistică obiectivă și depersonalizată în două din romanele sale importante Hazardul noilor bogății și O judecată modernă. Sentimentele lui Howells față de jurnalism privit în ansamblu erau ambivalente. Pe de o parte își amintește cu tandrețe de zilele în care lucra ca băiat bun la toate la ziarul tatălui său din Ohio (Din anii tinereții mele, 131). Mai mult, există dovezi ale modului favorabil în care privea jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]