2,720 matches
-
și ispite îmi spui cuvinte care par nimicuri pe răni mereu otravă îmi picuri. Mă rog în fiecare seară-n taină dezbrac din suflet o păgână haină mă spovedesc cu-a mea durere aștept din nou a ta mângâiere. Mă amețești cu noiane de cuvinte în mine clocotesc fierbinți dorințe deschizi nasturii de la cămașă mă îmbată iubirea ta pătimașă. Iubite,trăiește mereu în mine fără de tine cărările îmi sunt străine zilele și nopțile sunt efemere albastrul zărilor sunt false himere. Ești
DESTĂINUIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382985_a_384314]
-
apa aceea curgătoare și peste ea cofetăria așezată pe sticlă... -La primii pași, continuă ea, am avut senzația că o să cad pe spate , că mă ia apa și chiar m-am prins cu mâinile de-un scaun . Parcă și eu amețesc puțin.... -Era fabulos ! Mese cu scaune, toate albe, peste unele se aplecau sălcii, vitrine frigorifice, expoziție cu prăjituri. Sucuri de toate felurile, sortimente de înghețată. Din nou, feerie de culori și arome apetisante... În aer liber ! aș vrea să mergi
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
acea casă în care se adăposteau împreună cu alți vagabonzi. Zilele treceau cu repeziciune una după alta se termină și campania porumbului era tot mai rece afară se apropia iarna erau deja în luna noiembrie. Într-o seară Vladimir veni puțin amețit de băutură fusese toată ziua plecat în oraș îl chemă pe Mihai deoparte și îi spuse: Îmi pare rău dar vestea ce am să ți-o dau e cam tristă pentru tine eu am intrat într-o echipă de docheri
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
au lăsat-o în durerea ei, fiecare văzându-și de treburi. Prin puhoaiele de lacrimi, Irina și-a derulat filmul vieții distruse de cei doi bărbați,care, acum petreceau în separeu,față-n față. Trecutul i se perinda cu viteză ameți toare prin fața sa: Dan, premiul întâi în fiecare an, ea premiul doi și Umflatul, al treilea. Ba, nu! în ultimul an o întrecuse. L-a iubit pe Dan din primul an de liceu, iar nenorocitul de Umflat a sâcâit-o
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
în cârligul căsniciei nicio fâță de voinic. Aoleu! Hai, că m-am încurcat! Am prins eu unul, dar l-am aruncat înapoi, în mocirlă. Ha, ha, ha! Adică...în baltă. (râde) Cred că am băut cam mult, de m-am amețit așa. Ce faci, tanti? Când ne dai păpușoii ăia de cârpă, să avem și noi cu cine dansa? Toate începură să râdă, înțelegând că nu trebuia să pomenească de bărbatul Cameliei. Maria deschise televizorul, spunându-i Irinei: - Nu-ți dau
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
vorbi să țin timpul pe loc Se-asează noiembrie prin case și plouă Privesc prin ferestre al stropilor joc Când valsul culorilor prinde grăbit S-agite prin parcuri și frunze și flori Noi știm îmbatați că e timp de iubit Desculți, amețiți de-un arcuș de viori E-n noi întrebarea , ghicind adevărul În ochi saltă toamna, în suflet -lumina Dezleagă-mi, tu, toamnă și gandul și părul Și smulge-mi din piept și păcatul și vina Se-ntoarce natura cu florile
COPIII NEBUNI AI PENULTIMEI LUNI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385336_a_386665]
-
italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin Marea Mânecii, conturând arhipelagul britanic și...ce să vă mai spun? După ce ne-am bălăcit prin Marea Baltică, conturându-i golfurile și țărmurile riverane, după ce am urcat amețiți prin puzderia de fiorduri norvegiene, am înfruntat furtuni de zăpadă și gerul arctic, am coborât pe sub poalele munților Urali și din nou ne-am îmbarcat pe un vapor, plutind pe Volga, prin Caucaz, iar în final am conturat și țărmurile
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
la Constanța. În acel moment conturul continentului Europa a înflorit pe tablă, cu petale halucinante. - V-a plăcut călătoria? Ne-a șoptit „ghidul” care ne-a copleșit cu atâtea informații. Eram muți. Nu știu ce au simțit colegii, dar sufletul meu plutea amețit de parfumul florii albe de pe tablă. Din acel moment cunoșteam Europa cu ochii închiși, cu toate țările și locurile sale importante. Când am dat bacalaureatul, la geografie, trebuia să arătăm rapid pe harta Europei unele locuri, râuri, orașe, munți cu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mine-n trup și-n gînd.... XIV. NOUĂZECIȘICINCI PLUS UNU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecați zăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții, cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții,cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînăla sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo,pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanelecurbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului.“ Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru,le-am spus sălbăticiunilor apropiindu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de busuioc, prinse de băț, după priceperea și simțul artistic al fiecăreia.Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mâncare îl împinge de la spate. Trec orele încet ,soarele dogoare din ce în ce mai tare ,iar grămada albă nu pare să se termine... La catedră era cu mult mai umbră ,iar Steluța avea -n dotare chiar și aer condiționat. Un leșin cumplit îi amețește trupul, ar vrea să se așeze,să renunțe la tot și să se-nece în marea cea albastră. „De ce n-oi fi murit în accident ? Scăpeam acum de toate astea ! ” Își alungă rapid gândurile necurate,totul depinde de cum lași subconștientul
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
acum, patru copii și gușă. Burtă. Ar fi bombănit toată ziua. Noaptea ar fi visat că dansează, m-ar fi trezit lovindu-mă cu genunchii, și-ar fi fluturat brațul peste plapumă. Un romancier! Asta i-a luat mințile. Au amețit-o, mai degrabă, cărțile mele, alte minciuni, și-a dat seama până la urmă. A crezut că va fi înțeleasă de către Filozof. Filozoful și femeile! Să înnebunești de râs! A nimerit-o și mai prost, alt hârțogar. Ei i se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decât logoreica doamnă Înșelată În așteptările matrimoniale, cu care mă Întreținusem cordial În avionul de Paris. 13 - Vedeți, domnule Adam, că am avut dreptate pe Orly? m-a Întâmpinat, zglobie și pempantă, doamna psiholog În cabinetul ei, in care năvălisem amețit de uimire, dar - de ce să nu fiu sincer? - și animat de un Început de speranță. Fără obiect, fără rațiune - speranță, pur și simplu. - Intuiția mea feminină Îmi spunea că o să ne mai Întâlnim undeva, cândva, și uite că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și-i trimitea, la rându-i, răvașe cu observații, Îndreptări și sugestii de o pertinență care, uneori, Îl lăsau pe Aristotel mut de admirație. Dar elaborarea Codului lui Alexandru n-a putut fi ținută până la capăt secretă. Unul dintre ucenici, amețit de vin și de orgoliu, a vorbit mai mult decât se cuvenea În fața unui nobil atenian, pe a cărui fiică o curta cu asiduitate. Tatăl fetei era unul dintre membrii Centrum-ului din capitala Atticei și și-a Încunoștințat camarazii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
finalizare. Mulțumit de Înfățișarea Codului, care se apropia de forma definitivă, Alexandru a organizat În aceeași seară un banchet in timpul căruia a Închinat sibilinic pentru gloria nepieritoare a imperiului și pentru strălucirea viitorului său. Destul de repede, regele s-a amețit. De la o vreme, devenise bun tovarăș cu Bacchus, fluidul dulce-otrăvit al alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin tare, dintr-o vorbă aruncată de bunul său camarad Kleitos cel Negru, sângele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
singurul lucru pe care-l puteau face era să se încreadă în bunăvoința lui Allah. Și să aștepte. Sub soarele ca plumbul topit, doar umbra vulturilor se mișca în jurul corturilor, căci nici măcar muștele nu erau în stare zboare și căzuseră amețite pe pieile uscate, așteptând momente mai prielnice ca să se pună din nou pe mâncat. Acel masiv stâncos, care probabil nu figurase niciodată pe o hartă, se înălța aproape în inima celui mai mare deșert și la doar câteva zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l scoată din acea capcană infernală, dar Ajamuk era amețit și nu reușea să reacționeze, iar în această nisipul continua să cadă peste ei inexorabil. De pe ghizdul fântânii, Moartea surâdea. Nu în fiecare zi avea ocazia să-și arate chipul cel mai lugubru. Nu în fiecare zi putea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
același lucru. Făcu și o cafea foarte tare și le oferi bărbaților havane veritabile, care-l făcură pe voinicul Suleiman să tușească, să se albească la față și, în cele din urmă, să stingă țigara de foi, căci începuse să amețească. Și acum, spuneți-mi... - zise Gacel Sayah, care se străduia să fie cât mai precaut, dar era ros de curiozitate. Unde vă duceți atât de grăbiți în plin deșert? — La Cairo. Se lăsă o liniște apăsătoare, căci neîncrederea pusese stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se scurg lent undeva În adînc, pe fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șeful de gară care a întrebat câți scamatori ca asta există, pentru că și el a văzut unul la poalele cetății, cu un pistol în mână, dar era deja ciuruit. De gloanțe. Atunci, mămica a început să i se facă rău. Amețea în tăcere, apoi s-a sprijinit de masa din birou și a început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Niște tipi plictisitori au încercat să danseze seducător în fața mea, dar i-am ignorat. Muzica era excelentă. Am făcut câteva opriri pe la bar, însă nu am vrut să vorbesc cu nimeni, doar să dansez până la epuizare, până simt că am amețit complet și nu mă mai gândesc deloc la Nat. Momentul închiderii a venit repede. Ca un raid de poliție, oameni masivi în uniforme au pus lumini puternice pe noi și ne-au scos pe rând afară. Mayfair la ora două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-a auzit un sunet puternic; una din fabricile vecine, care lucrează probabil până târziu. Asta însemna că mai sunt oameni prin preajmă. M-am simțit mai în siguranță. Dintr-o singură mișcare două faruri s-au aprins la maxim, amețindu-mă ca și cum aș fi pășit în fața unui reflector. Am realizat prea târziu că zgomotul nu venea de fapt de la vreo fabrică, ci de la un motor pornit. Mașina a demarat din locul în care era parcată și se îndrepta vertiginos către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]