866 matches
-
coborâseră în beci un boloboc sub privigherea băiatului Zibal. O neînțelegere se ivi între dânșii la împărțeala câștigului. Unul dintre ei luă un crâmpei de lemn ce-l găsi la îndemână și lovi în frunte pe tovarășul său, care căzu amețit și plin de sânge la pământ. Băiatul, văzând sălbăticia, dete un țipăt de alarmă, dar mizerabilul se repezi să iasă din ogradă și, trecând pe lângă băiat, ridică mâna asupra-i... Zibal pică leșinat de spaimă". Apare evident că episodul înspăimântător
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acceptă amiciția, căci doar un tovarăș fidel putea face pentru Ghiță ceea ce făcuse sămădăul pentru acesta. Bărbatul Anei primește familiaritatea celor doi ca pe o lovitură neașteptată a cărei forță prea mare îl pune pe fugă: Ghiță rămase o clipă amețit, apoi se depărtă iute, ca să nu mai vadă. El cunoaște însă destul de bine nesocotința ei copilărescă pentru a-i pune la îndoială bunele intenții: Nu!își zise de asta nu m-am temut niciodată și nu mă tem nici acum
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să cânte împreună, în emisie. Acesta nu este chiar stilul preferat de Tănase, ci meteahna lui Dinescu. Când avea emisiunea lui, proprie, la Realitatea TV, pe Dinescu l-am văzut de două ori beat în direct sau cel puțin bine amețit. Și acestea sunt permise? Eram la masă, prin '94-'95 cred, la restaurantul Moldova din Iași, împreună cu Alexandru Lăzescu, Stelian și cu tine. În tot timpul mesei nu ai făcut nimic altceva decât să-l cerți pe Stelică, pe motive
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
întoarcere tocmai spre miezul nopții. Mâncam ceea ce el gătea ca și Dan Petrescu, este un bucătar extraordinar! -, normal că mai și beam câte ceva. S-a întâmplat să ajung eu amețit la tren, dar pe el nu l-am văzut vreodată amețit. Dorin Popa: Dar Stelian a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să apară PAC-ul. E adevărat, în perioada aceea l-am văzut mai des și știu cât a muncit. După aceea, neînscriindu-mă, tu știi mai bine ce
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de anul trecut s-a repetat, dar mai rău, își lipise genunchii de-ai mei iar chipurile ne erau atât de apropiate încît am uitat că nu trebuia decât să-i șoptesc ceva și cu răsuflarea înăbușită de bătăile inimii, amețit, în prada unei mari turburări, i-am luat capul în mâini și mi-am lipit buzele de-ale ei într-o sărutare încleștată. Ea mi-a răspuns după o secundă de ezitare, timp în care am îmbrățișat-o și sărutul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de pe o zi pe alta, Împreună cu zahărul, sarea, oțetul, boabele de piper, foile de dafin. Fac lista să nu uit fiindcă durerea de masea care nu Îmi dădea pace și stresul Începuseră să-și spună cuvântul și mă simțeam cam amețită. Eram Într-o indispoziție totală. Pun sacoșele În cărucior și ies pe ușă. Când să cobor ultima treaptă de pe casa scării, nu mai țin minte cum am călcat și mă prăbușesc. Căruciorul trece peste mine iar eu cred că am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
știut ca un gaz cu miros sufocant, continui lucrarea. Simțeam o amețeală, dar În gând Îmi spuneam cu bucurie că trebuie să termin ceea ce am Început, mai ales că În urma pulverizării cu clor, plafonul rămânea alb, ca spuma laptelui. Așa, amețită, am continuat; nu știu cum am reușit să-mi țin echilibrul pe scaun. Tocmai când eram la ultima porțiune, aud ca prin vis: -Sărut mâna, mamă! Ce faci aici? Nu ai auzit când am intrat pe ușă? Era fiul meu care venise
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
unul în sufletul celuilalt și se sfătuiau la toate înainte să înceapă. Apoi, el s-a schimbat. Într-o toamnă după culesul la vie și după moartea lu’ frati’su, s-a dus la cârciuma din sat. A venit acasă amețit. Viorica nu i-a zis nimic. Au mâncat amândoi și s-au culcat. A doua zi a îndrăznit să-i spună că pentru binele copilului pe care ea îl poartă, ar fi bine să nu mai bea. Că nu e
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi. Mă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
disputatei doamne. Formulare aparent întâmplătoare, diagnostic însă nu cu totul nepotrivit. Nu cu totul, nu cu totul și somnorosul sare în picioare, gol, în mijlocul patului. Gata să se lovească de tavan, s-ar fi trezit de-a binelea ! Clătinându-se, amețit, somnambulic. Încordează mușchii, pleoapele, genunchii, strânge pumnii jilavi. Discret ciocănit. Pauză. Călăul ezită ? Bătaia în ușă se repetă. Destinul insistă, iată, insistă. Vreo parteneră veche care n-a mai suportat plictisul duminical, dispusă brusc la joc și concesii ? O fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la ele, fie și tîrîndu-se în coate, să le ia în mână și să le cerceteze. Dar atunci capul i se prăbuși în nisip... Când îi trecu leșinul și se trezi, era seară. Tot aerul pustiului se făcuse violet. Încă amețit, Auta vru să se ridice. I se păru ciudat că e între nisipuri. Nu-și mai dădea seama ce l-a mânat aici. Întoarse capul și zări oaza îndărătul său, încețoșată de minunata culoare a amurgului. Își aduse aminte că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îmbrățișarea urciorului” este o postură foarte bună pentru ședințele prelungite de comprimare a qi-ului și de respirație abdominală inversă, iar „Smulgerea stelelor” este un exercițiu revigorant excelent în orice moment din zi. Dacă în orice moment al turului vă simțiți amețit sau dezechilibrat, realizați câteva respirații Muget, apoi continuați. Brațele și trunchiul sunt îndreptate în sus în timpul inspirațiilor și în jos în timpul expirațiilor. Beneficii: în timp ce majoritatea exercițiilor de respirație concentrează energia în cele trei Câmpuri ale Elixirelor și în Orbita Microscopică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
urii și a dezgustului care plutesc prin cameră ca o bășină puturoasă - mai mult ca sigur, taman bășina mea puturoasă. A existat o vreme când ne puteam scuti reciproc de ura și scârba asta. Sigur a existat. Mă simt puțin amețit, pe urmă creierul parcă Începe să mi se rotească În cap, iscând un vârtej de gânduri și emoții. Le simt scurgându-se În ceva asemănător unei găleți perforate, care se golește Înainte de a apuca să-i examinez conținutul. Iar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
benzi noi pe Princes Street. La cabinetul dr. Rossi sunt lăsat să aștept douășpe minute. Am ajuns aici la 5.25 pentru programarea de la 5.30, dar deja e 5.42 până când mă primește, probabil mulțumită vreunei vaci ramolite și amețite care miroasea a stătut și vrea pur și simplu să irosească banii contribuabililor discutând o zi Întreagă cu un doctor, singura persoană care se apropie de iea din cauza damfului care vine dinspre pizda iei. Ien regulă ticălos bătrân, Împuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cumpărăm băuturi. Cea scundă și brunetă are o expresie răutăcioasă, expresia unei vaci care are-o părere cinică despre bărbați, o pseudo-lesbiană. Probabil a fost cu vreun criminal din ăla Împuțit care a făcut ce-a vrut din târfa asta amețită și numa din vina ei fiincă n-are nici creier nici personalitate ca să-și găsească pe cineva mai bun. Ștoarfe ca ea nu pot accepta adevărul, așa Încât deseori devin lesbi. Însă curva asta roșcată pare o pramatie futabilă. Deci cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era învăluită... Mult au alergat așa... Să stăm, să mai răsuflăm! a zis Prichindel amețit, când au ajuns într-o pajiste. Dar ea, ce să-l asculte?... De unde-și mai potolise fuga, s-a pornit iar și mai repede, și tot mai repede, pân-au dat de o luncă plină numai cu trandafiri albi mirositori
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hai, ș‟om juca! a zis el cu pălăria trasă pe ochi; nu cuteza s-o privească în lumina ochilor, simțea că l-ar fi biruit. - Nu, nu pot Lisandri! ..zise ea după o clipă de gândire, văzându-l cam amețit. - Cum, fa... nu vrei? ridică el glasul ofensat. - Nu pot, ți-am spus! -Ei... nu vrei!.. zise el, care nu cunoștea opreliști, și o apucă de mână, s-o tragă în joc. În aceeași clipă, Pârvu mârai și blana de pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți la pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost așezat pe un scaun și ținut acolo astfel Încât să nu cad de pe el. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cum suntem cu asemenea călduri toride, primejdia există, într-adevăr, mai ales că ne învîrtim tot timpul în lumină. Jungla e, cum ziceam, foarte aproape, la câțiva pași, împresoară incinta arheologică din toate părțile. O asediază, practic. Acum e tăcută, amețită și ea de zăduf. Abia, uneori, se aude ceva, ca răsuflarea grea a unui animal. Cu toate acestea, nimeni nu se duce să stea la umbră. Cum mi s-a făcut cumplit de sete și nu mai am nici o sticlă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
piramida și templele. Ruine arzând pe fondul verde al junglei yucatane, sub o amiază de foc. Și o tăcere care stimulează legendele. Dacă jaguarul de la Villahermosa ajungea din legendă în istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare. La intrare, observ abia acum câteva prăvălioare în care se vând tot felul de obiecte. Un american cumpără pentru soția lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ambiguă. Probabil, intoxicația cu soare a atins punctul culminant. Mă gândesc la triburile care folosesc în Mexic plante halucinogene. Acestea îi amețesc pe cei ce le mestecă între dinți, făcîndu-i să vorbească fără șir. Ceva similar mi se întîmplă, căci, amețit cum sunt, ezit între luciditate și un fel de incertitudine, la limita visului. Parcă aud de undeva cântecul răgușit al păsării quetzal care îl îmbătrînește pe Tatle și m-ar obliga, dacă l-aș vedea, să-i spun "mulțumesc, senor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
seara aceea am rămas singur în dormitor, cu o carte în 32 mână, încercînd să mă acomodez cu becul chior din tavan. De undeva, din altă încăpere, am auzit, pe când zăceam în pat cu ochii pe șirurile de litere, dar amețit și neatent, explozia bruscă a muzicii. Se dăduse drumul la discotecă. Ceilalți țipi cu care împărțeam dormitorul se aranjaseră pentru asta. Pe atunci blugii erau încă o raritate, dar se purtau deja raiații foarte evazați, precum și niște ciudați nădragi "din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ceva, câteva vorbe oarecare. Hm răspuns și, ca și când asta ar fi așteptat, s-a așezat la masa mea "să mai răsufle". Am băut câte o sticlă de bere, sporovăind indiferenți. După un timp însă, mi-am dat seama că sânt amețit și excitat. Conversația noastră a început să-și plimbe mâinile pe corpuri, să pătrundă încet pe sub haine, să strângă și să mângâie. Știam că nu trebuie, știam că asta mă va slăbi în lupta cu himera mea, și totuși am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al unui elev mai mare, care înfigea bucăți de slănină într-o creangă ascuțită și le prăjea în foc, la marginea plină de spuză a rugului. Aproape că mă confundasem cu ei. Focul îmi topise cristalul cortical și rătăceam acum, amețit, expansiv, înfrățit în închipuire cu toți și cu toate, prin noaptea plină de grupuri susurătoare. Mai toți își întinseseră canadienele sau puloverele pe asfalt, pe iarbă sau pe băncile tribunei și pălăvrăgeau, cu câte o sticlă de bere în mâini
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]