914 matches
-
bucur pentru ei dacă sunt împreună. Ea e un om extraordinar, iar el... mă rog, probabil că o să fie minunat cu femeia potrivită, așa că... Nu mă deranjează. Serios. — Dar tu nu mai ai nici un fel de sentimente pentru el? întrebă Amelie. La naiba, fetelor, tocmai am zis că maman n-ar trebui să mai aibă sentimente pentru tata! exclamă Darcey. De ce aș avea eu pentru Neil? Plus că, în cazul meu, nu m-a părăsit pentru o puștoaică de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aibă sentimente pentru tata! exclamă Darcey. De ce aș avea eu pentru Neil? Plus că, în cazul meu, nu m-a părăsit pentru o puștoaică de două ori mai tânără ca el! Tish râse. —Ai dreptate. Deci nu te deranjează deloc? Amelie nu părea încă foarte convinsă. Absolut deloc, zise Darcey. Totuși, spuse ea ca să fie sigură că schimbă subiectul, ceea ce mă deranjează e prostia pe care am făcut-o acceptând invitația la nunta lui Nieve Stapleton. —Cee? Amândouă se uitară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de școală sau facultate, probabil -, dar ideea aceasta îi dădea fiori pe șira spinării. Tot ce trebuie să fac este să mă retrag, își spuse. Nu-i mare lucru. Dar știa că n-o să fie în stare. Ce catastrofă! exclamă Amelie atunci când Darcey încercă să le explice totul. Ce-a fost în capul tău? — Poate s-a gândit că e destul de puternică să se ducă și s-o facă pe vaca aia să-și bage unghia-n gât, spuse Tish. Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
repede prin a o presa să se adune. Niciodată nu le spusese de inelul de logodnă din buzunarul lui Aidan, cel pe care nu îl mai primise. Știi, nu prea suntem o familie norocoasă când vine vorba de dragoste, observă Amelie. Pe mama o bântuie problemele cu tata. Pe tine cele cu Aidan... mica încurcătură cu Neil e colac peste pupăză. Iar noi! Ridică din umeri trist. Noi suntem la pachet 2-în-1. —Dumnezeule, sper că nu! se sperie Darcey. —Nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sperie Darcey. —Nu la propriu, zâmbi Tish. Dar chestia cu gemenele ne-a cam măcinat relațiile amoroase. Știu că nu ar trebui, dar așa stau lucrurile. Vrea vreuna din voi să se căsătorească? întrebă Darcey. —Odată și-odată da, oftă Amelie. Dar nici una din noi nu se pricepe să păstreze un bărbat lângă ea suficient de mult timp. —Ai dreptate, zise Darcey posomorâtă. Nu suntem bune de nimic. Se dădu jos de pe scaunul înalt și se duse la toaletă, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întoarce acasă și de a o lăsa pe Minette să aibă grijă de ea era foarte atrăgătoare. Dar nu voia să stea la mama ei dacă Martin mai era acolo. A plecat, spuse Minette cu blândețe. — Da? Darcey vorbise cu Amelie cu o seară înainte, iar aceasta fusese sigură că tatăl lor încă mai era în casă. —Astăzi chiar. Vorbim când ajungi, zise Minette. Așa că Darcey își făcu bagajul pentru weekend, luă un taxi până la gară și se urcă în trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îi spuseră că era stupid să se urce din nou în tren. —Mai ia-ți niște zile libere! exclamă Tish. N-o să vrea nimeni să te vadă întoarsă la birou arătând ca o figurantă din Mumia. — Odihnește-te, o sfătui Amelie. La naiba, mie mi-ar plăcea să-mi iau câteva săptămâni de vacanță și să n-am nici o grijă. Ai lua-o razna, o informă Darcey. Așa cum mi se întâmplă și mie aici. Îmi pare rău, maman, adăugă văzând privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dar sunt obișnuită cu libertatea mea și... —O, întoarce-te la apartamentul tău de celibatară, zise Minette cu nepăsare. N-am nimic împotrivă. Darcey oftă, iar gemenele chicotiră. Poate că o să-ți treacă proasta dispoziție, adăugă Minette. —Proastă? De ce? întrebă Amelie. Darcey tăcu. —Hei, nici tu n-ai fi foarte veselă dacă ai avea mâna în ghips și ai fi nevoită să țopăi peste tot. Tish îi aruncă o privire plină de compătimire surorii sale mai mici și o întrebă: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din aceea pe care i-o dădea întotdeauna Minette când Darcey pleca din Galway. Desigur că nu avea frișca potrivită, însă și-o pregăti pe îndelete, mestecând încet ciocolata pe aragaz, savurând aroma ei bogată și îmbietoare. Minette, Tish și Amelie erau încrezătoare în privința mutării ei la Edinburgh. Toate trei erau de acord că promovarea era o performanță extraordinară și o ocazie minunată pentru viitor; Minette spusese că, din moment ce existau zboruri directe din Scoția spre Galway, la fel ca și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost transformat în teatru unde se prezentau celebrele operete franțuzești. Abia după o mie nouă sute de ani structurile imperiale au ieșit din nou, incomplet, la lumină. Iubirea și ura față de Germanicus au lăsat mărturii arheologice. În 1963, de pildă, la Amelia, în Umbria, printre niște vechi ruine s-a descoperit o statuie de bronz înaltă de aproximativ doi metri, însă spartă în bucăți. A fost reconstituită cu grijă, dovedindu-se o reprezentare a lui Germanicus: cu lancea în mâna stângă, mantia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Unul bizar. Sellito oferi mai multe detalii, reușind astfel să capteze atenția lui Rhyme. - Trebuie să existe o ieșire din acel hol. Dar nimeni nu a găsit-o. - Cine a inspectat locul? - Deocamdată nimeni. Crezi că o putem trimite pe Amelia? Rhyme aruncă o privire la ceas. - Are treabă încă 20 de minute cel puțin. - Asta n-ar fi o problemă, spuse Sellitto mângâindu-și stomacul ca și cum ar fi căutat grăsimea pierdută. Îi trimit un mesaj. - Hai să nu o deranjăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că după colțul clădirii se află o parcelă de pământ, în mijlocul căreia se poate vedea o mașină ce tocmai a fost puternic acroșată în urma unei urmăriri în viteză. - În ce stare e mașina? Poate fi pornită? fu prima reacție a Ameliei Sachs. - Negativ. S-a lovit de un container de gunoi și nu mai e bună de nimic. În momentul accidentului, în mașină se aflau trei infractori. Doi din ei au vrut să fugă, pe unul l-am prins. Al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
devreme, se apropie de Wilkins, iar acesta îi scoase cătușele. „Ostaticul”, interpretat de un polițist de origine hispanică ce acum nu mai părea deloc gravid, se alătură grupului bătând-o ușor pe umăr pe Sachs. - Mersi că m-ai salvat, Amelia! Sachs încercă să mențină o expresie sobră, însă era evident că e încântată. Se simțea precum un student ce tocmai trecuse cu brio un examen important. De altfel, nici nu era departe de ceea ce se petrecuse de fapt. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe vremea aceea foarte mult cu Vestul Sălbatic din acest punct de vedere. În timpul vieții, Herman Sachs a fost un mare colecționar de obiecte cu însemnătate din sfera polițienească și, nu cu mult timp înainte să moară, i-a făcut Ameliei cadou obiectul său favorit din colecție: un carnețel foarte uzat ce aparținuse chiar lui Thomas Byrnes și pe care acesta îl folosise pentru a-și nota indicii pentru rezolvarea cazurilor. Când Amelia era foarte mică și mama ei nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mult timp înainte să moară, i-a făcut Ameliei cadou obiectul său favorit din colecție: un carnețel foarte uzat ce aparținuse chiar lui Thomas Byrnes și pe care acesta îl folosise pentru a-și nota indicii pentru rezolvarea cazurilor. Când Amelia era foarte mică și mama ei nu era prin preajmă, tatăl ei obișnuia să-i citească din pasajele mai lizibile și, împreună, încercau să construiască povești plecând de la ele. 12 Octombrie 1883. Am găsit și celălalt picior în hambarul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
femeile aveau mai multe șanse să promoveze aici, în Biroul de Detectivi, decât în orice alt loc din NYPD. Dacă Thomas Byrnes era arhetipul detectivului de gen masculin, Mary Shanley era corespondentul feminin și bineînțeles unul din idolii personali ai Ameliei Sachs. Shanley și-a desfășurat activitatea prin anii 1930 și era cunoscută drept o polițistă curajoasă, care nu accepta niciun fel de compromisuri. Spunea adesea „Ai o armă pe care poți s-o folosești și ai și voie să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
conducerii împreună cu recomandările. Poți să stai liniștită acum. - Da, domnule. Polițistul care îl interpretase pe ultimul răufăcător, mai precis pe cel cu pușca de calibru, se îndreptă către ea. Un italian arătos, probabil provenit din familiile stabilite prin Brooklyn, gândi Amelia, și cu un corp de boxer. Păcat de barba ce îi acoperea o bună parte din obraji și din bărbie, căci îi dădea un aspect sălbatic și neîngrijit. Îți sărea în ochi și pistolul cromat pe care îl purta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îndreaptă către tâmpla lui. Bang, bang. Apoi se îndreptă în grabă spre automobil. Capitolul III Asta e o școală? Târând o geantă cu tot felul de ustensile, pe care o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
microbuz cu tot felul de echipamente din sfera criminalisticii. Era parcat undeva afară și, deși stătea jumătate pe trotuar și jumătate pe stradă, era așezat cu mai multă grijă decât Chevroletul Camaro SS din 1969 de lângă; acesta din urmă, proprietatea Ameliei Sachs, fusese întrebuințat serios pe drumul dinspre locul unde avusese loc exercițiul până aici, depășind prin unele locuri viteza de 100 km/h. Sachs se apropiase acum și studia cu atenție victima, o tânără cu părul blond, întinsă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie cât mai redus ca număr, deși echipele de specialiști sunt încă la mare prețuire în astfel de situații. Până la accident, Lincoln Rhyme era unul din puținii care preferau să desfășoare această activitate singuri. De altfel, insista mereu ca și Amelia să procedeze la fel pentru că, spunea el, poți fi lesne distras atunci când mai sunt și alții pe lângă tine. În plus, dacă nu ești singur, se mai formează și un soi de siguranță, chiar dacă doar la nivel inconștient, că partenerul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
investigațiile solitare: singurătatea creează premisele pentru o intimitate macabră cu făptașul și cu victima. Această relație pur mentală era de mare ajutor în găsirea dovezilor relevante și în imaginarea unui posibil scenariu al crimei. Aceasta era și starea pe care Amelia Sachs o căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
foarte multe poze. Oricum, poliția avea o echipă specială care filma toată investigația desfășurată la locul crimei; Rhyme însă inisista să aibă cât mai repede ceva material la dispoziție, preferabil adus de o persoană în care avea încredere, cum era Amelia Sachs. - Sachs? se auzi vocea lui Sellitto. Sachs privi spre locul de unde auzise vocea. - Mă întrebam, continuă acesta. Dacă tot nu avem habar încotro a luat-o criminalul, nu crezi că ți-ar folosi niște întăriri? - Nici vorbă, fu răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mereu. Sachs clătină din cap îngândurată. - În fine, să-mi aduci registrul și orice altceva mai crezi că merită văzut de pe acolo, încheie Rhyme. Undeva în apropiere, o tânără de origine asiatică stătea cu mâinile încrucișate în jurul umerilor. Se adresă Ameliei Sachs, după ce o fixase îndelung cu privirea: - V-am auzit vorbind. Ați spus că, adică... Părea că nu știți dacă a părăsit clădirea după ce... Credeți că încă se află aici? - Nu, nu am spus asta, replică Sachs pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
muzicală, ce răspândea acum în laborator o melodie jazz foarte plăcută. - Comandă combină: stop! spuse cu părere de rău Rhyme din cauză că auzise ușa de la intrare. Muzica se opri și fu înlocuită de zgomotul pașilor din hol. Unul din musafiri era Amelia Sachs, își dădu el seama; pasul ei era foarte ușor pentru o femeie de înălțimea ei. Realiză după zgomotul apăsat al pașilor că celălalt vizitator era Lon Sellitto. - Sachs, mormăi el, locul unde s-a petrecut crima... Era mare, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei era foarte ușor pentru o femeie de înălțimea ei. Realiză după zgomotul apăsat al pașilor că celălalt vizitator era Lon Sellitto. - Sachs, mormăi el, locul unde s-a petrecut crima... Era mare, întins? - Nu chiar atât de mare, răspunse Amelia încruntându-se. De ce? - Mă întrebam pentru că v-a luat destul de mult timp să cercetați locul să să vă întoarceți aici. Să știi că e absolut firesc să te folosești de girofar. De aia și este montat pe toate mașinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]